vineri, septembrie 14

Poezie pentru sănătate - AJUTAŢI

 http://hyperliteratura.ro/poezie-pentru-sanatate-am-plecat-pentru-a-uita-de-mine/

 Poezie pentru sănătate: ”Am plecat pentru a uita de mine”

Daniel D. Marin Daniel D. Marin este poet și asistent cercetător la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară “Horia Hulubei”, de la Măgurele.
De la vârsta de 10 ani s-a izbit de probleme de sănătate grave și complicate: o operaţie la piciorul stâng la numai 10 ani, o alta la 22, probleme cu mersul, amorţirea membrelor inferioare, dureri de spate şi alte complicaţii în ultimii ani, mai ales în prezent.
Pentru a preveni complicaţiile ulterioare (inclusiv paralizia totală a membrelor inferioare şi agravarea stării de funcţionare a unor organe interne, în special colonul şi rinichii), i s-a recomandat consultarea unor medici din străinătate şi o operaţie pe coloană (leziuni malformative multiple), tot în străinătate. Costul acestei operaţii este de 50.000 de euro. Operaţia este foarte complicată.

Astfel, s-a hotărât să strângă bani pentru propria-i sănătate. Își vinde cărțile de poezie – ediţie PDF:
1. L-am luat deoparte şi i-am spus (Ed. Brumar, 2009; cartea a câştigat Premiul „Marin Mincu” în 2010 şi nu se mai găseşte pe piaţă din 2011) – 15 lei;
2. Aşa cum a fost (Ed. Vinea, 2008; cartea încă se mai găseşte în unele librării, precum şi la târgurile de carte – la standul editurii) – 15 lei;

3. Oră de vârf (Ed. Geea, 2003; cartea a câştigat Premiul pentru poezie la Festivalul Naţional „Duiliu Zamfirescu”, în 2003, şi a fost nominalizată la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Prima, în 2004; nu se mai găseşte pe piaţă din 2004) – 25 lei.

Puteţi comanda oricare dintre aceste cărţi şi o veţi primi în format PDF de îndată ce viraţi suma respectivă în contul RO93RNCB0092058263020002 şi cereţi cartea pe mailul său le_i_nad_arin@yahoo.com.
Puteţi comanda, de asemenea, două dintre cărţile de mai sus sau chiar trei, adică tot ce a publicat până acum. Dacă doriţi să contribuiţi cu o sumă mai mare de 75 lei, pe lângă aceste trei cărţi veţi primi următoarea sa carte, cu autograf, de îndată ce va apărea, ea nefiind încă scrisă.
Pentru cei care nu doresc să transfere bani prin bancă, se pot găsi alte modalităţi (mai ales dacă se află în Bucureşti). Din străinătate, probabil că cel mai simplu e prin Western Union.

Cu Daniel D. Marin am vorbit pe apucate în ultimul timp. Căutam să-i iau un interviu, dar m-am codit mult. E cumva crunt să încerci să pui întrebările potrivite, întrebările bune, întrebările care caută, dar nu calcă în picioare. Am vorbit cu DDM pe facebook și m-am declarat învinsă în fața paginii A4. Prea multă libertate în albeața ei pe fundalul problemelor cu care se confruntă DDM. I-am spus, atunci, că vreau că-i dau mână liberă să-mi spună orice despre el.
Treburi omenești, nestudiate, necăutate. Dincolo de ce-am citit pe internet, dincolo de apelul umanitar în sine, dincolo de toate lucrurile astea concrete, grave și urgente, voiam să văd, să înțeleg, să scormonesc după omul DDM în frânturi de cuvinte sau povești. Am încercat să mă feresc să pronunț cuvântul boală, cuvântul operație, cuvântul bani (cu invariabilul și sufocantul ”mulți” în coadă). Nu știu, poate din lașitate. I-am cerut să-mi spună ce înseamnă lucrurile firești acum. Și i-am cerut asta, mi-am dat seama mai târziu, ca și când i-ar fi fost simplu. Asta mi-a zis.

Ioana Vighi are nevoie de-o poveste, i-am dat link la micul jurnal de pe insula mea, ca să vadă că acolo sunt poveşti mult mai frumoase. Dar când vine vorba despre amănunte concrete din viaţa mea nu pot să fiu decât mut. Povestesc despre ce mă înconjoară, despre ce-mi este exterior, dar nu aş intra prea adânc în mine pentru a mă scoate şi-a mă arăta celorlalţi.
Ioana Vighi vrea să fiu prozator, dar eu nici măcar poet nu pot fi! Scriu trei versuri pe an şi mă eschivez şi atunci pe cât pot, chiar dacă toate poeziile mele sunt, de fapt, un jurnal. Numai că în ele poţi să spui multe despre tine fără să se prindă chiar nimeni. Pentru că e literatură. În realitate, habar nu am să pun câteva cuvinte la lucru, care să mă exprime. Cuvinte doar despre mine.
Îmi vând cărţile de poezie, pentru mine. Le trimit pe e-mail celor care vor să mă ştie, pentru mine. E aiurea, dar aşa e. Îmi vând cărţile de poezie pentru nişte bani.
Ioana Vighi vrea să facem din asta o poveste, pentru că e „o situaţie atât de delicată” şi s-a blocat cu întrebările pe care dorea să mi le pună. Eu nu pot să fac ce doreşte, pentru că momentan fug de mine. Mă întorc foarte rar la ceea ce-ar putea înseamna viaţa mea viitoare. Ea ar putea fi în scaunul cu rotile sau poate mai rău.
Ţin un jurnal din insula pe care mă aflu tocmai de aceea, ca să uit de mine. Un timp. Jurnalul meu este despre oamenii care mi-au găsit în ultimele zile un sens.
Ioana Vighi insistă să spun o poveste despre mine, crudă şi sinceră pentru a nu lăsa pe nimeni indiferent.
Să lăsăm povestea mea unde a rămas şi să spun despre ce face un om în situaţia asta. Sau nu, să spun despre ce fac eu.
Am lăsat acasă tot ceea ce ştiam despre mine. Am lăsat România şi-am plecat să studiez câteva luni pe o insulă. Pare un act de curaj, dar este opusul. N-am mai rezistat! Nu mai pot să văd oamenii pe care-i ştiam. Şi nici să răspund la întrebări despre sănătatea mea. Pe Ioana n-o ştiam. Ea vrea să afle în continuare ce fac eu.
Aici, unde sunt, nu ştie nimeni nimic despre mine. La o adică, pot să mă fac şi eu că nu ştiu. Şi mă fac. Sunt într-un „escape” temporal. Nu e o poveste cu droguri. Am plecat pentru a uita de mine şi de lumea mea şi-a intra în alta în care problema mea nici nu mai există. Evident că ea există şi în lumea asta, în care sunt acum, doar că de aici mă mai pot păcăli.
De acasă îmi mai scriu doar câţiva prieteni care vor să m-ajute.
Am lăsat România deoparte pentru câteva luni şi tot ce mă mai leagă de ea sunt aceste fire umane.
Mai verific din când în când contul din bancă pentru a vedea dacă s-au mai strâns bani. Depind de acei bani.


Și acei bani, cu mic cu mare, se pot strânge câte puțin. DDM mi-a zis că el nu-și face speranțe. Eu, după cele spuse mai sus, dezarmante și atât de simple, vreau să-mi fac. Iată detaliile conturilor:
1. În RON:
Contul este la Banca Comercială Română (BCR), dar se pot pune bani în el de la orice altă bancă, tot ce trebuie ştiut sunt datele de mai jos:
cod IBAN: RO93RNCB0092058263020002
titularul contului: MARIN Daniel Dumitru
2. În EURO:
Contul este la Banca Comercială Română
Detalii Beneficiar:
Cod IBAN: RO85RNCB0318058263020001
Nume Beneficiar: MARIN Daniel Dumitru
Adresă Beneficiar: Str. C.A. Rosetti nr. 156, Com. Roseţi, Jud. Călăraşi
Bancă Beneficiar:
BIC Cod / SWIFT: RNCBROBU
Nume Bancă Beneficiar: Banca Comercială Română S. A.
Adresă Bancă Beneficiar: Bld. Regina Elisabeta nr. 5, sector 3, Loc. Bucureşti

Despre şcoală

Sunt atât de supărată pe sistem, încât mi-am promis că este ultimul an de învăţământ....
Mulţi îmi spun.."eee.. ce ai doar trei ore pe zi".... nimeni nu ştie câte tone de hârtii trebuie să fac...
Azi am avut consfătuire.. şi mă gândeam că nimic nu s-a schimbat în sistem, cel puţin de 11 ani de când am intrat eu în acest "JOC" numit EDUCAŢIE. Aceleaşi portofolii cu sute de hârtii... ca să demonstrez ce? Că ştiu să scriu la calculator? Hm... 
Anul acesta voi face şi ore suplimentare, la after school.... (sper să fac lucruri drăguţe cu ei).
Orarul e vraişte... doar l-am avut anul trecut perfect... doi ani consecutivi nu se poate...
Vreau o pauză.... 
Un an pauză... în care să scriu... şi să citesc... şi să scriu.... :)