A fost ziua revederilor.
Dimineata.... alergam fiind in intarziere la sedinta metodica, o intalnire cu toti profii de bio pe Bucuresti. Trebuia sa ajung intr-o alta sala sa imi iau o adeverinta de vechime adusa de colega mea de la scoala unde am predat. (oricum mi-a gresit vechimea; muncesc de atatia ani si ei imi spun ca o fac de mai putin; frustrant; hahaha).
Ma intalnesc nas in nas cu doamna inspectoare.
- Buna dimineata, zic, tot alergand.
-In ce sector predai tu? ma intreaba.
- In 6.
- A, da, trebuie sa mergi in amfiteatru.
Ma asez, cand o mana pe umarul meu ma face sa tresar.
- Cosmina tu esti?
Cosmina este sora mea. Ridic privirea si o zaresc pe profa de bio a surorii mele, care ma cunoaste si pe mine.
Eram atat de adormita. incat spun: Da, eu sunt, buna dimineata.
- Imi place povestile tale, ai talent.
- Multumesc.
- Claudia ce face?
- E bine, multumesc.
Eram atat de obosita incat nu puteam sa ii spun ca ne-a inversat numele. Mi-era si teama sa nu se simta jignita.
Apoi, ma intalnesc cu o colega tare draga de liceu. Are doi baieti frumosi. Ma bucur pentru ea. Ii spun ca este singurul meu of. ea ma incurajeaza.
- Hai, hai. parca ai avea 100 de ani. Oricum, sa stii ca ai slabit foarte mult.
- Da, stiu, parca nici mie nu-mi place, dar ma simt bine.
Cu gandurile la rezolvarea problemelor, la vacanta ce ma asteapta.... la bucurii, zambete, minuni, fericire deplina, aud o voce masculina, si o atingere pe mana.
- Claudia, ce faci Claudia?
- Hei, salutare.
Un coleg de scoala generala, caruia meseria ii permite sa calatoreasca peste mari si tari, s-a intors pentru nunta fratelui sau. Stia ca scriu povesti....
-Poate ajungi celebra ca Paulo Coelho sau autoarea lui Harry Potter.
- Da, cine stie?!
Mi-am cumparat galuste cu prune. O bunatate.... fug la masa. :)
O seara magica si binecuvantata. :) Zambete si bucurii.
