joi, septembrie 30

eu cu mine si visele


final de septembrie!
o luna cu bucurii, realizari, zambete, oameni noi in viata mea, regasire si bucuria ca sunt. azi, la ora de dirigentie, am discutat despre "Cine sunt si cine voi deveni?". i-am rugat sa aibe vise, sa isi dea voie sa viseze, sa isi doreasca. i-am rugat sa scrie - sa va descriu ce efort a trebuit sa depun? unul din visele mele este sa-i vad mai "realizati", mai buni, mai seriosi, mai disciplinati la final de an scolar. e teribil de greu...

m-au intrebat: "dvs. cine sunteti?" - la tupeu nu-i intrece nimeni.
- eu? sunt eu, o persoana care isi doreste sa evolueze si sa-si implineasca vise. atunci cand crezi in visele tale cu ardoare, ele se indeplinesc.

nu e bine sa te opresti intr-o statie a vietii. e important sa continui sa calatoresti, sa te descoperi si redescoperi in fiecare zi. sa mai citesti o carte, sa mai inveti un dans, sa mai cunosti un om sau poate sute, sa imbratisezi copii si batrani, sa cultivi plante, sa canti, sa scrii o scrisoare unui prieten drag...

am nevoie de o colaborare... imi doresc sa castig bani din scris. mi-am daruit povestile gratis.... dar acum, am nevoie de o sursa de venit... sunt dispusa sa scriu noaptea pentru o revista sau ziar ... va rog... ajutati-ma! vindeti-mi un pont... :)

que sera, sera... vorba unui cantec...

miercuri, septembrie 29

ce este inteligenta?

credeati ca sunt dusa cu pluta spre vise si spre nori parfumati si pufosi si tristi, care isi varsa fricile si temerile sub forma de ploaie?

nu, sunt ancorata in realitate si citind, "Insemnarile unui nebun" de N.V. Gogol - propunerea de lectura de la The Book Club, unde sunt inscrisa - am aflat ca seful personajului era inteligent.

am plonjat in trecutul meu si mi-am amintit o discutie despre inteligenta. mi se spunea ca un om inteligent nu este cel care a citit enorm (si vede monstruos - ha ha ha; sunt rea acum) si poate da citate peste citate, ci acela care poate folosi informatiile, notiunile si sa improvizeze, sa realizeze ceva!


pentru mine, inteligenta inseamna promptitudine in raspunsuri, originalitate, aptitudini, creativitate, e ceva jucaus, sprinten, colorat si pururea tanar.

dar pentru voi?

... din cugetarile lui Petre Tutea

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.

15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.

20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.

21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.

30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

31. Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu si cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

33. În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.

34. Binele si răul sînt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fată de oameni.

35. Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.

36. Eu încerc o experientă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferată.

37. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credintă si secundum rationem - adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul... Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trăncănind silogisme.

Ce înseamnă a dărui

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Foto: nathalielaure @ Flickr.com

http://www.ozibuna.net/




marți, septembrie 28

scoala... zambete... meeting... educatie


mi-am surprins elevii imitandu-l pe colegul meu de matematica. i-am mustrat, si le-am spus ca ora viitoare sa ma imite pe mine. au fost dezamagiti, spunandu-mi ca nu am ticuri si chestii "interesante". apoi, smecherul clasei - unele clase au mai multi - s-a oferit sa ma imite.
"ihmm, da, e frumosul desenul dar v-am zis de atatea ori sa faceti desenele cu creionul."
ce m-a impesionat, a fost faptul ca un coleg ii soptea: "bai, zambetul.... zambeste. profa zambeste tot timpul, chiar si cand ne cearta".

elevele mele, au venit ca la o mama, spunandu-mi: "doamna, diriginta de clasa X le-a spus fetelor din clasa sa nu mai discute cu noi, ca suntem sarace si avem paduchi. dar nu avem, doamna!" in clipa aceea, am simtit cum inima mi se topeste, am simtit nevoia sa le imbratisez si sa le spun: "fetele sarace sunt cele mai frumoase. va amintiti de Cenusareasa? eu stiu ca nu sunteti asa cum ati fost numite, asa ca, hai sa zambim si sa fim vesele".

pe 5 octombrie, de ziua educatiei, iesim la meeting. vorba unui coleg: "daca nu ne-am iubi meseria, copiii, am fi plecat de mult din invatamant. e umilitor ce suportam!"

luni, septembrie 27

eu azi...

azi am lipit guma de mestecat in parul unui elev si i-am taiat "motul";
azi am dat note mici - multe - note mari, putine.
azi am aflat ca devin pe zi ce trece mai frumoasa... caut explicatie: o fi de la faptul ca inca e soare; sau poate lungimea fustei (zambesc: "poale lungi si minte scurta" spune o vorba din batrani; eu am fuste si rochii scurte, deci minte lunga? ha ha ha); sau poate inaltimea tocului; sau starea de echilibru si decizia de a trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima. habar nu am.
azi, o colega care m-a zarit sambata la teatru, mi-a spus: "asa e cand esti indragostita, nu mai ai ochi pentru nimeni! chiar ii spuneam sotului: colega mea care este foarte sociabila, vorbeste cu toata lumea in cancelarie, zambeste mereu, nici nu ma vede!"
da... mi se intampla niste lucruri ciudate... paranormale si nemaipomenite... mai nou, am inceput sa pierd cercei. si nu oricare, ci doar cerceii norocosi!

e de ras... :))

imi amintesc repede de expresia: " a inebunit lupul."

eu, posibil sa fiu indragostita, desi fac eforturi sa nu ma las doborata de emotii. pornesc spre o sedinta metodica - intalnire cu toti profesorii de specialitate din sector - destul de tarziu. cu toate astea, merg pe jos, privesc frunzele cu pete rosiatice, parca ar sangera, purtand cu stoicism picaturi grele de roua. e toamna! de undeva din nori, iese o raza si-mi zambeste. apoi soarele se joaca de-a dreptul si de-a intregul cu mine. multumesc pentru soare si pentru lumina ("si s-a facut lumina in viata si sufletul meu") si ma gandesc ca e un semn ca lucrurile din viata mea si nu numai se vor indrepta, se vor implini! nu stiu cum sa ajung mai repede spre locul intalnirii. ajungand in statia de autobuz, vad ca soseste exact cel care are statie in poarta liceului unde e nevoie sa ajung. uitasem de acest autobuz.

acum, verificandu-mi mailul, primesc niste planificari si documente de la o adresa necunoscuta. deschid. sunt de limba si literatua romana. ma incrunt, apoi imi amintesc ca, metodista de la limba si literatura are aceeasi nume cu al meu. doar nume, prenumele diferit.

deci... ori toamna aceasta multa lumea s-a indragostit... ori o fi de la must... pentru care tot toamna este vinovata si acuzata.

sper ca v-am adus un zambet!

imbratisari si impliniri de vise colorate!

duminică, septembrie 26

sotul pacalit - de Moliere la Nottara

bilete cumparate cu dragoste din vara pentru a intampina cum se cuvine iubirea din toamna, primita cu emotie, cu atentie, dar cu o teama monstruoasa. culmea! ea m-a regasit... ea este ceea ce am cerut si redescopar in fiecare zi asta. este dragostea acea vesela si cu toate astea foarte cerebrala si cu picioarele pe pamant; este dragostea acea inteligenta care te ridica, te face sa te autodepasesti; e ideal sa stiu ca trebuie sa fac mai mult... sa invat de la dragostea aceasta si chiar impreuna cu ea; este dragostea acea care te sfatuieste si se bucura din suflet pentru realizarile tale; ii sclipesc ochii cand stiu ca esti langa ea, ii apartii si esti o femeie capabila. indiferent ce va fi, voi profita din plin de aceasta dragoste! este prima data in viata mea cand fac asta.... stiu ca pentru dragostea reintoarsa voi ajunge acolo sus, departe, dar nu voi uita ca m-am ridicat de foarte jos, prin propriile puteri, asemenea ei. pe zi ce trece constientizez cat de mult ma iubeste D-zeu! zi de zi, primesc rasfat pe paine de la Viata (nu, nu de la Delma).

piesa din aceasta seara a fost una vesela, antrenanta, interactiune cu publicul.... femeile adesea sunt cu un pas inaintea barbatilor... influenta banilor si alegerea unui titlu nobil te poate distruge. "Tu aivrut-o George Dandane!" au fost cateva replici (criza readusa in peisaj!) care au starnit ropote de aplauze si rasete cu gura pana la urechi. va recomand piesa cu multa caldura. va destreseaza si va binedispune!

Te iubesc

Un cuvant de mult uitat intr-un cufar.

Te iubesc are mii de forme, intelesuri, culori.

Eu inca ii caut intelesul in dictonar.

Nicio definitie nu o inteleg, nu mi se potriveste.

Caut adanc in sufletul meu si descopar o forma.

Inchid ochii si tresar, caci mi-e teama sa cred in “te iubesc”.

Je t’aime, cand soarele iti mangaie zambetul.

Ich liebe dich, seara, cand mana ta se plimba in parul meu.

Te quiero, de cele mai multe ori cu pasiune.

Ti amo, la fiecare apel sau mesaj trimis.

YA lyublyu tebya, cand citim impreuna Dostoievsky.

I love you, la finalul fiecarui film de dragoste.

Poate si tu ma iubesti… azi, maine sau cand ai tu chef…

sâmbătă, septembrie 25

la teatru... asa, din senin



am devenit de o nesimtire sora cu moartea... sau nu stiu cum sa formulez.
am atins un stadiu de echilibru si m-am cufundat intr-o stare de bine. citesc rautati si zambesc... "cata ironie! cata rautate gratuita... oare de ce? de si-o crea o stare de chin sufletesc? oare nu stie ca toate se platesc?" asa gandesc acum cand aud si vad si citesc rautati, frustrari, priviri dusmanoase... nu vreau sa ma mai las manjita, terfelita in noroi. chiar tin la igiena mea sufleteasca mai mult ca niciodata. am inceput sa ma iubesc. ma vad "frumoasa" si mi se spune asta... :)) culmea!

azi, ţîîîîrr telefonul! ee... nu suna asa, dar nu stiu sa transcriu melodia (mai am de invatat, stiuuu!).
-mergem la teatru?
-pai si azi si maine?
- ce daca, eu as merge in fiecare zi!
-ah, si eu, dar...
-te rog nu iti mai face o mie de ganduri, cat costa, daca vom gasi bilete! invata sa traiesti!
-asa am sa fac. sigur, mergem!

.... am oferit tot timpul atat de mult - de primit mai rarut ca-i mai dragut... (atat de dragut ca oboseam si spuneam: Gata!) - incat nu ma pot bucura de ce primesc. o prietana imi spunea ieri, ca viata imi ofera un cadou si mi-e teama sa-l deschid. da, exact asa ma comport. de parca as fi facut o mare prostie si ma pedepsesc singura. e ca si cum as manca dintr-un tort al unei mirese care se marita peste doua ore! :))

... si iata asa, am ajuns la teatru, la Teatrul National si am vizionat piesa "S-a sfarsit cum a-nceput" cu Mihai Constantin (Ionica din Liceenii). am ras si ne-am destresat.

-hai sa bem un suc! spune-mi unde sa mergem!
-stai sa ma gandesc!
-nu, nu din nou! nu te mai gandi unde este mai ieftin!
-ha ha ha!
la un moment dat, ma intristez... sau poate e oboseala.
-zambeste, te rog, te prinde atat de bine!
"zambetul este un gest neimportant care poate preschimbafapte importante". acesta este un citat gasit intr-o carte asta seara, la Libraria Noi, unde am ajuns inainte de a incepe spectacolul.

nu-mi vine a crede ca mi se intampla mie.... ca discut deschis si comunic lejer - fara emotii si stres (dar am declarat ca m-am facut o nesimtita) - despre carti, muzica, genetica, Dumnezeu, sport, arta....

pe drumul spre casa, ma gandeam sa fac o lectie deschisa realizata sub forma de piesa teatru... scriitor moi, regizor moi.... :)) poate primesc o prima de la Funeriu.... :)
sursa fotografiilor site-ul TNB

wow... si oameni super.... si proverbe

o dupa amiaza cu wow... surprize minunate si neasteptate!

sunt abonata la diverse newslettere, care imi trimit vesti despre evenimentele culturale, fara de care nu pot trai. exagerez!

asa am aflat ca in perioada 24-26 septembrie, la Palatul Sutu - Muzeul Bucuresti-ului, se organizeaza Festival de Carte si Arta. ieri eram prea obosita si nu am ajuns. dar, nu puteam lipsi. asa ca, am pornit la drum. am rasfoit carti despre grafologie si personalitate. doua la numar. una asa pentru curiosi si neinitiati ca mine, alta frumoasa, un dictionar de fapt, cu scrisul si povesti ale oamenilor mari ai lumii: scriitori, medici, compozitori. imi e asa ciuda pe viata asta nedreapta. sunt intelectuala si nu-mi pot lua cartile care m-ar ajuta sa evoluez ca om si personalitate. tara de doi bani!

domnul de la Nemira.... m-a abordat, mi-a zis tu - nu, nu m-a luat si de toarta :)) - si am stat la o poveste despre carti si profesori.

o doamna care are propria editura si imi urmareste blogul, m-a recunoscut din pozele pe care le-am mai postat pe aici. am discutat si cu dansa, m-a sfatuit de una de alta, si mi-a oferit sansa de a extrage un proverb tradusa din bengaleza: "SI UN ELEFANT CADE DACA FACE UN PAS GRESIT." ati zambit? bravo!

vineri, septembrie 24

Legenda florii de nu-mă-uita


În acel loc îndepărtat, cu multă verdeaţă, se află Floarea de Nu-Mă-Uita. Culoarea ei albastră strălucitoare, limpede ca cerul de vară, steaua galbenă din mijloc păstrează speranţa oricărui muritor, că ochii iubiţi cândva, nu se uită niciodată. Gingăşia ei te duce cu gândul la dragoste, armonie, frumos... ca povestea dintre un prinţ şi o prinţesă. Floarea de nu-mă-uita înfloreşte primăvara, când gerul se topeşte sub mângâierea razelor de soare, când totul – chiar şi dragostea – renaşte.

Cândva, această floare a fost o fată tânără şi săracă. Pe cât de săracă, pe atât de frumoasă, sensibilă, numai zâmbet şi suflet. Când mergea pe drum, frunzele, păsările, florile se întorceau după ea, cum floarea-soarelui se roteşte după soare. Această fată iubea foarte mult florile şi animalele. Din puţinul ei de pâine, dădea păsărilor şi furnicilor. Le invita cu un zâmbet irezistibil să mai poftească pe la ea. Tânăra locuia aproape de pădure, cu ai ei părinţi bătrâni. Într-o zi, fata a luat hotărârea să trimită mesaje de iubire în lume, cu ajutorul păsărilor, pentru ca tinerii să se iubească şi lumea să fie fericită, aşa cum îşi dorea.

Un prinţ care a zărit-o întâmplător în drum spre palat, s-a îndrăgostit de ea. Tânăra ştia că nu poate să-şi părăsească părinţii, şi nu i-a zâmbit prinţului. Acesta, îndurerat, a blestemat-o cu vorbele: „de mâine, să nu mă poţi uita.”

După moartea părinţilor, tânăra şi-a amintit de prinţ. Îşi dorea foarte mult să-l întâlnească măcar o singură dată. A pornit în căutarea palatului, unde spera să-l găsească pe prinţ, şi să îndrepte greşeala făcută în urmă cu ani buni, când nu a vrut să-i zâmbească. Drumul anevoios, cu multe obstacole şi temeri, a făcut-o mai puternică şi mai dornică să ajungă la palat. Cu hainele zdrenţuite, înfometată şi slăbită - dar cu toate acestea frumuseţea exista – a sosit la palat. Totul era lipsit de viaţă, foarte trist.

Un slujitor bătrân, i-a deschis poarta. Speranţele ei au fost spulberate în mii de bucăţi, când a auzit vestea: prinţul a murit de dorul ei şi a blestemat-o să nu-l uite niciodată. Cerând puţină apă, fata a primit să bea chiar din carafa prinţului. După ce a băut, tânăra s-a transformat într-o gingaşă floare de nu-mă-uita.

Legenda spune că, doar oamenii foarte sensibili şi îndrăgostiţi pot vedea chipul tinerei fete privind atent o floare de nu-mă-uita.

mirosuri


ma trezesc foarte devreme... am un examen ce ma framanta si pe care nu-l mai suport. mai citesc putin si plec. primesc in dar un zambet, o incurajare si urarea "o zi frumoasa in continuare!"

"Va fi bine!", imi spun desi emotiile ma coplesesc.
realizez ca sunt un copil mare, care ar vrea sa fie insotita de unul din parinti sau iubitul la examene. niciodata nu s-a intamplat asta, si am ramas cu o dorinta neimplinita.
in sala mirosea puternic a busuioc. era un miros puternic, ce s-a intiparit in memorie, calatorind prin celulele nervoase olfactive.... calatorie placuta.


mai tarziu, simt mirosul de ceara topita si de mir. si-mi place, si sunt usurata de griji, ganduri, probleme.

imi cumpar o cafea cu lapte si o savurez in cancelarie.... imi rasfata simturile, imi da aripi sa zbor pana la cer, sa-mi iau speranta si zambetul, gandurile bune si vointa, apoi cobor din inalt si merg la clase.

realitatea ma trezeste cu palme si rautati...

din nori, o raza imi face cu ochiul, ma imbratiseaza si ma saruta aratandu-mi ca dragostea exista in noi, langa noi...

joi, septembrie 23

de casatorie la horoscop...


Horoscop personalizat de astazi pentru tine Claudia Lizica

Ati putea primi o invitatie la masa fie la cineva acasa fie in oras, la un restaurant cu un prilej festiv, sau asa, pur si simplu. Va intalniti cu cineva de la care veti afla multe lucruri noi, veti auzi probabil declaratii de dragoste si nici nu o sa bagati de seama cum o sa acceptati o cerere in casatorie.

... si ma amuz, si zambesc cu emotie, cu teama (pe care o tratez si stiu ca totul porneste de la neincrederea in mine) si speranta de o ultima relatie... pana ce moartea ne va desparti...

...
candva, imi doream sa fiu ceruta in casatorie de ziua mea. asta in imaginatie si atat. anul acesta s-a intamplat. chiar de ziua mea. am dovada. am zis ca soarta imi joaca feste. am cautat scuze, defecte, distanta prea mare, etc.
la doua saptamani, am fost ceruta in casatorie, de trei ori, prin viu grai. am fost convinsa ca soarta are chef de joaca. si a fost atat de romantic... cu recitari de poezii, cu stat in genunchi.... ca in filme. ha ha ha. am spus ca nu se poate sa fie pentru mine, ca eu am parte de barbati frustrati, care ma folosesc pe post de pansament pentru a-si reveni din alte relatii. am lasat timpul sa decida...

si dragostea s-a intors. si dupa aterizare m-a sunat. dar, cum nimic nu se obtine usor tot apar piedici. am trecut unul pe langa celalalt pe strada, ne-am sunat si ne-am spus, dar viata ne testeaza puterea iubirii.

in weekend merg cu dragostea la teatru... cumparasem bilete din vara, pastrate pentru si cand si daca se va intoarce...

nu am putere sa ma bucur de un om vesel, inteligent, curat, harnic si cu un gram de credinta... toata viata am obtinut totul extrem de greu... cu munca, efort, sacrificii. ma ciupesc si nu pot sa cred ca am intalnit un barbat sincer cu mine, care ma sustine si apreciaza ce fac pentru el... eu, care tot timpul daruiam enorm si ramaneam cu sufletul distrus de indiferenta celor ce primeau...

da... stiu, in viata, totul se plateste... bun sau rau.

poate a venit si timpul meu, al nostru... poate pentru toate rautatile si jignirile primite voi primi ceva special...

oricum voi lasa lucrurile sa vina de la sine... mi-e teama sa nu fie un castel de vise frumoase.... desi, am citit, am vazut, am intalnit in jurul meu si DRAGOSTE ADEVARATA, asa cum doresc sa traiesc eu.... o dragoste sincera, frumoasa si ultima... colorata si vesela si extrem de vie... (am o eleva mulatra pe care o ador, doar pentru ca-mi doresc astfel de copii... ).

azi imi acord permisiunea de a fi mai presus de fricile mele, aleg sa cred ca am puterea de a-mi atinge visele.


miercuri, septembrie 22

viata mea azi


viata este uneori o furtuna de nisip. alteori este liniste, echilibru, este ca o barca ce intr-o zi se gaureste si ia apa sau este rasturnata de un vant puternic.

viata mi-a oferit azi, doua lectii de viata. lectii adevarate de la doua femei puternice.

cineva imi postase un comentariu in care imi spunea ca nu am facut nimic in viata. m-a suparat si l-am sters. azi, am inteles ca, daca as muri maine, nu-mi pare rau, caci am lasat ceva in urma. ce? cateva articole stiintifice, povesti scrise si inregistrate atat la radio cat si la Asociatia Nevazatorilor, cu propria-mi voce. am cunoscut oameni, pe unii cica - din parerile proprii - i-am invatat sa zambeasca. am fost model pentru cativa elevi...

am invatat ca atunci cand viata ma doboara, de fapt este o evolutie... ma voi ridica mai puternica, mai indarjita sa fac lucruri frumoase si utile. ma scutur de trecut, de rautati, invidii si alte lucruri fara sens acumulate in timp...
am invatat ca sunt o femeie dornica de autodepasire... cica ar fi semn de inteligenta - ha ha ha...

viata este un balon colorat, vesel, care trebuie indreptat in directia in care vrei sa traiesti...

cum e sa...


cum e sa fii bantuit de o durere ce impanzeste tot corpul? ziua, durerea se lasa pacalita de activitatile mele, de cea ce vad, de rasul meu zglobiu. insa noaptea, pune stapanire pe mine si se intinde si isi da importanta si ma chinuie pana la lacrimi. atunci, scriu texte in gand... pana dimineata raman doar fragmente neinsemnate.
cum e sa ai multe de facut, sa stii ca poti avea carti pe rafturile librariilor, ca multi copii vor creste cu ale tale povesti? inchid ochii si vad bunici ce lectureaza nepotilor povesti. vad educatoare care citesc despre elefanti, soareci, iepurasi, flori si copii, din cartile ce-mi poarta numele. cum e sa stii ca viata iti joaca feste... de ce oamenilor care au ceva de daruit? pentru ca Dumnezeu are nevoie si de oameni buni si talentati? posibil.

vreau din tot sufletul sa traiesc o dragoste adevarata, colorata, intensa. am vazut eu un film (ca nu sunt cinefila- hahaha), "A walk to remember" si as vrea sa am parte de o asemenea poveste. sa fiu iubita asa cum merit.

cum e sa crezi intr-o minune?
cum e sa vezi o schita atat de vesela la una din povestile scrise de tine?
cum e sa stii ca cineva crede in tine, cand nici tu nu mai crezi?
cum e sa te simti ca un inger revenit pe pamant pentru a-si rezolva treburile nerezolvate? (ca in filmele difuzate de Craciun, pe care le ador).
cum e sa simti ca cei din jur au nevoie de tine, de zambetul tau, de o imbratisare de-a ta, de ceea ce faci?
.....
desenul este realizat pentru una din povestile mele "Soricelul Krass" ce se va auzi si la radio Itsy Bitsy (www.itsybitsy.ro).

marți, septembrie 21

o zi minunata


ca o Lizuca ce ma respect, calatoresc prin Dumbrava Minunata de cate ori am timp. culeg amintiri, zambete, voie buna, liniste, echilibru, bunatate, energie si vin repede sa le impart cu oamenii din jurul meu.

nu prea imi plac orele de dimineata. dar, ca orice facem, exista si un avantaj, acela ca am dupa amiaza libera ca sa hoinaresc, sa scriu, sa citesc, sa fac nebunii....

la prima ora, trimit mesaje pritenilor pentru a le insenina ziua si a le da incredere in ei. elevii ma intampina cu pofta lor nebuna de viata, chiar daca putin somnorosi! orele trec. dupa ultima ora de curs, o eleva vine sa ma imbratiseze. imi sunt atat de dragi cand fac asta! ma simt utila si blanda, ma simt un fel de zana sau Alba ca Zapada si muuuuulti pitici.

imi dadacesc putin si manjii mei de la clasa, apoi pornesc spre un oficiu postal sa expediez contractul pentru povestile ce se vor difuza la RADIO ITSY BITSY, INTRE 29 SEPTEMBRIE - 5 OCTOMBRIE, DE LA ORELE 21 (LIVE AICI: www.itsybitsy.ro).


un batranel ma abordeaza: "domnisoara, va vad mai buna asa, am o reteta pentru medicamente de inima si nu-mi ajung banii. sunt foarte scumpe." zambesc, scot portofelul si-i spun: "sunt imprumutati, dar impart cu dvs.". "multumesc, sa va dea D-zeu tot ce va doriti!"

ce mi-as dori? poate un barbat cu bani! ha ha ha. glumesc, nu asta-mi doresc. poate un barbat vesel, inteligent, credincios si harnic, da, mi-ar surade! ce ma prostesc! stie D-zeu ce e mai potrivit pentru mine...


ma intalnesc cu un coleg care visa sa aibe un copil cu mine... un parlit... imi povestea ca a ramas fara servici. "ce inspirata am fost cand te-am refuzat!" nu stiu unde-i gasesc, sincer. :)


in autobuz, deschid o carte si citesc. ma opresc asupra unei fraze care mi se lipeste de retina: "lupta cu lucrul de care te temi". cat adevar! doar asa poti invinge teama. si eu am temeri... dar le tratez! :) e important sa le constientizezi. ce fata realista sunt! ptiiuuuu.... sa nu-mi fie de deochi...

si ajung sa vorbesc cu domnul director de la scoala unde am doar trei ore. "Buna ziua! Ma scuzati ca va deranjez, s-a schimbat cumva orarul?" "Nuu.... ai spus ca faci un efort joia." "da, asa am zis." "pa, pa, sarut mana".
uraaa... am o zi de distractie pe saptamana! maine merg prin Botanica.... eee, nu ma invidiati, nu la plimbare, merg sa vad ce se mai intampla cu doctoratul. am mai copt vreo doua articole stiintifice in ultima vreme, pe langa multe povesti. ce-as vrea sa-mi dau doctoratul in povesti si personaje fel de fel.

ce ti-e si cu zilele astea minunate.... se intind la povestit ce n-am vazut!
seara buna, oameni dragi care ma cititi!

pe repede, pentru un zambet

ploua... e intunecat de parca noaptea a uitat sa se trezeasca si sa plece...
mi-e dor de soare si de caldura, de cantecul pasarilor, de zumzetul insectelor... off... ce repede trece vara... ca tot ce e frumos de fapt!
de-acum, tot ploi, tot frig, tot nas in fulare... si asa oamenii nu stiu sa zambeasca, de ce le-as privi chipul?

dar, in titlu am promis un zambet.... pe repede, caci plec la scoala, apoi, ca tot venii toamna asta ursuza, ma duc la o intalnire literara, o seara de lectura...
intr-o zi, recent, eram la coada la covrigi, cred... un domn in fata mea, cere un servetel.
-nu avem.
-offf, suiera el.
-va ofer eu unul, si scot din pachet un servetel.
-multumesc, si pleca grabit.

aseara. ma intoarceam de la scoala. in autobuz, ganditoare, ma "trezesc" de stranutul repetat al unei doamne elegante. la un moent dat, ma abordeaza:
- aveti cumva un servetel?
zambesc, si raspund:
- da, poftiti. pastrati-le pe toate!
vremea asta incepe sa ne joace feste de-a dreptul.

ma amuza ideea de a fi "FATA CU SERVETELE". parca scrie pe fruntea mea ca predau "Educatie pentru sanatate". ha ha ha... asadar, NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR!

zambiti va rog! o zi cu soare in suflet si in gand! daruiti bunatate si veselie si optimism!

luni, septembrie 20

eu si parintii

azi, prima sedinta cu parintii dintr-un sir luuuung!
fiecare elev a primit acest biletel:

Stimati parinti,

Luni, 20 septembrie, orele 18.00, va invit sa participati la sedinta cu parintii ce va avea loc in sala de cursuri VI-a B, la etajul I.Va astept cu interes! Multumesc frumos!

Prof. diriginte,

Claudia G.



sora mea s-a amuzat teribil. ea mi le-a imprimat, si s-a laudat la toata lumea ce dedicata sunt meseriei.
si parintii au venit in numar mare. e dificil sa fii parinte. cand m-au vazut asa tanara, mai aveau putin si-mi cereau sa-i infiez cel putin pana la anul in vara, si sa-i predau in vacanta. sincer, daca as putea face minuni, daca as putea sa invat impreuna cu ei, as face. din pacate, nu e posibil.
la final, au ramas doi trei parinti cu probleme speciale. eu sunt sensibila, si ma imresioneaza povestile lor. stiu ce inseamna sa divorteze parintii, sa fii "abandonat" definitiv de unul dintre ei - iar eu eram aproape majora cand s-a intamplat. e greu sa mergi la terapie de la varsta asta... offf...

promit, mie in primul rand, ca voi face acesti copii FERICITI!
NU SUNT PARINTE - INCA - DAR LE-AM SPUS, CERANDU-LE SA NU SE SUPERE PE MINE: "IUBITI-VA COPIII, ASCULTATI-I, ACORDATI-LE ATENTIE, MANGAIATI-i. AU NEVOIE DE ASTA. NIMIC NU INLOCUIESTE DRAGOSTEA UNUI PARINTE." CICA AU INTELES.
SA VEDEM!
a fost o dupa amiaza interesanta, si o lectie entru mine. simt ca anul acesta, dirigentia aceasta, ma va maturiza.