Ce va fi, va fi

mulțumesc

lacrimi se împletesc așteptând iubirea

de la tine am învățat să trăiesc ca și cum

mâine nu ar sosi.

să merg și să îmbrățișez oameni

care sunt mai triști, mai goi decât mine.

se pare că soarta mea

nu are în codul genetic fericirea.

pot fi fericită de lectura unei cărți,

de o poveste ce se lasă scrisă de degetele mele,

de o melodie și de o călătorie la Paris.

însă fericirea de a fi soție și mamă,

de a mă trezi în brațe sigure de bărbat 

de a zâmbi celui mai drag om din viața mea,

rămâne la stadiul de vis îndepărtat.

nu știu unde să caut.

sunt păcălită de cuvinte care cred că sunt adevărate

dar în ultimii ani se dovedesc a fi minciuni strălucitoare.

îți mulțumesc că mă aperi de lumea rea,

că vezi seninul din mine

și mă „iubești” așa cum sunt... tristă, plângăcioasă, suferindă.

te ador, om drag,

prieten angelic și blând. 

te sărut cu tot dorul de lume frumoasă!

Bijutierul de CG

Bijutierul

de CG

De ce am crezut în talentul tău

Nici acum nu pot înțelege.

Din zâmbete mi-ai dăltuit

Cele mai amare lacrimi,

Purtate pe chip ca tatuaje.

Din vise, cele mai șubrede aripi

De prins în păr.

Speram să fii un bijutier sincer

Și priceput, așa cum ai promis.

Sărutările tale au ascuns

Minciuni strălucitoare

Cu picioare atât de scurte

Încât repede au ieșit la iveală.

Bucuria de a trăi,

Răsucită în dor de moarte

S-a preschimbat rapid.

Nicicând nu voi fi bijuteria

Ce mi-am dorit a fi

Pentru o viață în doi.

Inel de logodnă nu voi purta vreodată,

Promisiuni deșarte

L-au preschimbat în spini.

Pesimismul și tristețea ta

Verighetele le-au făcut cenușă.

Bijutier lăudăros și crud.

Cere iertare iubitei

Pentru că i-ai folosit visele,

Zâmbetele și speranțele.

O zi de mai

O zi de mai – a ei și-a lui

Femeia cu veleități de zână nu credea în soartă, în destin. Dar, soarta i-a demonstrat că deținea puterea.

Zâmbetul era unul dintre atuurile femeii. Iubea oamenii. Căuta la fiecare om întâlnit frumusețea din suflet și o ridica la nivel de calitate superioară. Fiecare poveste pe care o asculta, o ascundea în sertarul cu povești al sufletului. Nu credea că poveștile o vor ajuta să întâlnească dragostea. Când viața i-a adus împreună să facă un schimb de cărți, a simțit că povestea lui e altfel decât a celorlalți oameni. I se părea că este o piesă ce lipsea din puzzle-ul vieții sale. Interesant a fost că el descoperise scrisul în ziua în care ea își serba ziua de naștere. O zi de mai. O flacără a dorinței, a iubirii a pus stăpânire pe sufletul ei. Credea că totul va fi extrem de ușor, că el îi va declara că întâlnirea cu ea era tot ce aștepta de la destin. Dar soarta și-a luat rolul în serios. Multe piedici și jiniri a pus destinul în calea dorinței  ei. Pentru el totul era un joc interesant, deoarece el nu își dorea mai mult. Se mulțumea cu puțin, cum fusese obișnuit o viață întreagă. De ce să consume timp, energie pentru o femeie? Hahaha. Ce prostie! Îi era perfect așa. Traiul de pe o zi pe alta, așteptând să vadă și acceptând ceea ce se întâmpla era idealul pentru el. Ea  oscila precum o pendulă între dragostea pentru el și singurătate. De ce ne numim ființe sociale dacă ne-am înstrăinat atât? Se lupta cu gândurile și cu soarta pentru a le învinge. Unde vor dispărea dorințele create împreună? Unde vor pleca promisiunile din ei? Lașitatea și soarta vor triumfa? De ce? De ce și de astă dată? Fiecare întrevedere era un zbucium pentru ea. Așa ar fi vrut să fugă în lume, cât mai departe, printre străini și vise, dar la fel de mult, poate chiar mai mult își dorea să rămână, să creioneze visele lui, visele ei, iar succesul, realizarea dorințelor să le aducă familia mult dorită.

Cu ce se poate distruge frica, lașitatea, lenea și pesimismul?

Oare destinul era mai puternic decât energia tinerei care luptase cu răutăți crâncene? Lacrimile șiroiau printre genele-i rimelate, alunecând pe obrajii obosiți de atâta așteptare a fericirii pentru ei doi.

Când oare bărbații își vor descoperi curajul de a aprecia o femeie puternică?

Ziua de mai va fi învingătoare pentru cei doi?