duminică, octombrie 31

halloween fericit


nu credeam si nu-mi placea aceasta sarbatoare imprumutata. vineri, elevii erau costumati, si vopsiti, si extrem de fericiti. am decis: voi sarbatori Halloween!

prin urmare, am luat un dovleac... - nu, nu mi-am facut caleasca! ha ha ha. l-am scobit si l-am facut felinar, cu chip vesel, strengar, facand cu ochiul celor care vin sa primeasca bomboane. m-am costumat in bucatareasa. hahaha. niciodata nu mi-a placut sa stau la cratita. mi-am jurat ca nu voi face asta decat in momentul in care voi gasi omul pentru care sa gatesc din dragoste, cu dragoste si buna dispozitie, care sa ma ajute, sa impartim bune si rele. nu s-a intamplat, asa ca... dar, pentru sarbatoarea de azi, am spus: "Hai!" ma plictisisem de vrajitoare, zana, Cenusareasa, etc.
mi-am pus un sort vesel, boneta pe cap si cea mai sexy rochie. :)

o duminica minunata sa aveti! profitati de soare!

sâmbătă, octombrie 30

film thailandez la Muzeul Taranului Roman


Festivalul Filmului Thailandez
28 - 31 Octombrie 2010




Ambasada Regala a Thailandei in Bucuresti in colaborare cu Muzeul National al Taranului Roman organizeaza Festivalul de Film Thailandez pentru a promova cultura thailandeza prin pelicula de film. Filmele artistice proiectate reliefeaza societatea thailandeza de acum 100 de ani pana in zilele noastre, dezvaluindu-ne istoria moderna, cultura, valorile si credintele thailandeze.
Festivalul se va desfasura in Studioul Horia Bernea, la Muzeul National al Taranului Roman, in perioada 28 - 31 octombrie 2010.

Intrarea este libera.

Programul Festivalului Filmului Thailandez



Joi, 28 octombrie

Ora 18.00 Overture - Premiera
Regia: Ittisoontorn Vichailak

Filmul se bazeaza pe povestea vietii lui Luang Pradit Pairoh (Sorn Silapabanleng), cel mai venerat maestru al muzicii traditionale thailandeze, care a trait intre anii 1988-1950. Pe fundalul povestii vietii lui Sorn se regaseste povestea muzicii clasice thailandeze in epoca sa de aur, din timpul domniei regelui Rama V (1968-1910) si pana la declinul sau, in anii 1930 – cand Marshall Plaek Pibulsongkram, prim-ministrul de atunci, a incercat sa impinga regatul in era moderna si a interzis muzica clasica thailandeza ca fiind invechita.

Vineri, 29 octombrie

Ora 17.00 Best of Times
Regia: Yongyuth Thongkongtoon

Unii oameni isi petrec o mare parte din viata incercand sa uite prima iubire, iar altii si-o petrec coplesiti de amintirile ultimei iubiri. Din moment ce oamenii nu sunt pestisori de aur, uita cu greu iubirile trecute, iar uneori e prea dureros sa-ti amintesti. Cu toate acestea, merita sa te lupti pentru dragoste. Best of Times, o poveste romantica despre doua cupluri, arata cum poti sa ramai cu amintiri de o viata chiar si dupa cele mai scurte intalniri cu persoana iubite.

Ora 19:00 Mekhong Full Moon Party
Regia: Jira Maligool

Khan, un nativ Nong Khai, student la Universitatea din Bangkok, vine acasa pentru Festivalul anual de mingi de foc, chiar in momentul cand se naste o dezbatere despre motivatia mingilor de foc. Un medic din sat, Dr. Nortai, crede ca exista o explicatie stiintifica a fenomenului. Un profesor universitar, Dr. Suraphol, crede ca mingile de foc sunt facute de mana omului si ca sunt o farsa. Aceasta dezbatere creeaza un conflict intre stiinta si religie ce ameninta sa modifice celebrarea anuala.

Sambata, 30 octombrie

Ora 17.00 My Girl
Regia: Vitcha Gojiew /Songyos Sugmakanan /Nithiwat Tharathorn /Witthaya Thongyooyong /Adisorn Trisirikasem /Komgrit Triwimol

Jeab afla ca iubita sa din copilarie, Noi-Naa urmeaza sa se casatoreasca, asa ca se duce acasa, in provincia locala. Pe drum isi aduce aminte de copilaria sa din anii 1980 din Thailanda. Isi aduce aminte cum intarzia mereu la scoala, astfel ca tatal sau trebuia sa il duca pe scaunul din spate al motocicletei. Cum se juca dupa scoala intotdeauna cu Noi-Naa si prietenele sale, in timp ce baietii din vecini se dadeau cu bicicletele si se jucau fotbal sau cu personaje chinezesti imaginare.

Ora 19.00 The Elephant Keeper
Regia: Mom Chao Chatrichalerm Yukol

Padurarul Chai spune o poveste la focul de tabara despre primele sale doua zile la serviciu si de ce crede el ca padurea este protejata de spiritul unui elefant. Este o poveste despre seful sau, Kamron, care se lupta cu despaduririle ilegale facute datorita intereselor afacerilor si cu ajutorul politiei corupte. Prins intre cele doua forte este personajul din titlu, Boonsong si elefantul sau, devotat caraus.

Duminica, 31 octombrie

Ora 17.00 Overture
Regia: Ittisoontorn Vichailak

Filmul se bazeaza pe povestea vietii lui Luang Pradit Pairoh (Sorn Silapabanleng), cel mai venerat maestru al muzicii traditionale thailandeze, care a trait intre anii 1988-1950. Pe fundalul povestii vietii lui Sorn se regaseste povestea muzicii clasice thailandeze in epoca sa de aur, din timpul domniei regelui Rama V (1968-1910) si pana la declinul sau, in anii 1930 – cand Marshall Plaek Pibulsongkram, prim-ministrul de atunci, a incercat sa impinga regatul in era moderna si a interzis muzica clasica thailandeza ca fiind invechita.


Itsy Bitsy

e frig, dar soare...
cu toate acestea, va las aici povesti intregistrate cu mult drag de Cerasela la Radio Itsy Bitsy.

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-copiilor/Povesti/Povesti-de-la-chitzchitz.com-articol-1593.html

vineri, octombrie 29

atelierul de scriere in imagini "miscatoare"

despre atelierul de scriere.... oameni frumosi (fizic, dar mai ales sufleteste si intelectual... ) aici.

aceasta postare o dedic lui Tudor , care merita sa fie acolo... si sa arate in fata lumii talentul ce are nevoie de putina slefuire a unui talentat maestru...

ultima carte lecturata

citesc... in mijloacele de transport in comun, in statii...

am finalizat astazi, pe drumul de intoarcere, "In Arcadia" de BEn Okri, un nigerian, laureat al Premiului Booker (cand voi fi asemenea lui? prin munca voi reusi? nimeni nu-mi poate garanta!).
... este romanul in care o calatorie pentru realizarea unui film devine pretextul pentru explorarea sensului calatoriei care este viata, dar si a raporturilor dintre arta moarte, dintre implinire si ratare, in aceasta neintrerupta cautare, daca nu a fericirii, cel putin impacarii, ce poate fi Arcadia launtrica a fiecaruia dintre noi.

la final, m-am simtit inteleapta... am inteles ca, am descifrat la o varsta "frageda" esenta vietii.

citate:

"dintr-o data iti dai seama ca viata este locul unde zeii se joaca in interiorul trupului muritorilor. viata este locul miracolelor seculare. este acolo unde lucrurile uimitoare pot fi realizate in cunostinta si in istorie. viata ar trebui sa fie capodopera evolutiei sufletului iubitor. o viata buna este capodopera inteligentei magice care se afla in noi. fata in fata cu enormitatea acestui gand, a perceptiei damascene, esecul. disperarea, nefericirea, toate par lucruri marunte."

un dialog fermecator la final:
"-viata ar trebui sa ne fascineze.
-si sa ne faca sa vrem mai mult.
-mai multa bucurie.
-mai multa distractie.
-mai multa dragoste.
-mai multe rasete.
-mai multa libertate.
-mai multa dreptate.
-mai multa lumina."

"nefericirea o invatase arta fericirii. arta o invatase gratia salvatoare a evadarii intr-o provincie incantatoare dinmintea ei."

"eu si colegii mei avem mult de calatorit. dar la sfarsitul calatoriei ma intorc la munca. urasc sa fiu inutila, sa nu fac nimic, sa trandaveesc, sa parazitez alti oameni. cred si ca ar trebui sa fim mai atenti in ceea ce priveste cautarea. cateodata cel mai bun lucru este chiar in fata ta, chiar in viata ta si tu nu-l vezi. atunci il pierzi. cred ca viata este simpla. imi place viata simpla. prea multa agitatie si griji despre tot felul de lucruri sunt pierdere de vreme. placerile simple, acestea conteaza. sa te multumesti cu ceea ce ai, cu prietenii pe care ii ai, cu sanatatea pe care o ai, cu slujba ta, desigur. "(aici eu nu nu ma pot multumi cu ceea ce am... imi doresc mai mult; sau macar incerc).

"si ce este geniul tata? "bunul simt la cel mai inalt nivel." (mi s-a parut fenomenal raspunsul).

lecturi numeroase va doresc! cartea ne va face MARI si intelepti si frumosi sufleteste (asta daca extragem din fiecare carte ceva util... nu-mi plac oamenii care citesc biblioteci doar ca sa dea bine in fata altora mai "saraci" cu duhul) un site cu carti si despre carti: aici

astept cu nerabdare vacanta! mi-as dori o zi in care sa stau in pat, invelita intr-o patura moale si calduroasa, si sa citesc toata ziua... si muzica sa se auda pe fundal... non stop... si sa zambesc si sa notez idei, impresii, cuvinte (asa citesc eu de fapt... tarziu in noapte sau pe fuga in autobuz, metrou sau tramvai).

fara telefon

am facut un test fortata de imprejurari... am ramas fara credit, si am fost cautata doar de prietenii prieteni si parintii elevilor.... sau daca aparea vreo urgenta.

sa fiu trista? sa ma bucur? caci oricum nu am timp de aruncat vorbe in vant... de aceea le las sa devina nemuritoae aici pe blogul creat cu drag si dichisit cu talent de o prietena.

e bine sa ai perioade de liniste... am inteles ca nimic nu e coincidenta in aceasta viata.

o zi si un weekend cu soare si voie buna!

joi, octombrie 28

marmote si orice din cauza plictisului




vi s-a intamplat ca atunci cand aveti ceva stresant si presant si plictisitor de tehnoredactat, sa fiti inconjurati de tot felul de idei, de strumfi si elfi (ca tot am capatat statutul - care ma onoreaza recunosc - de zana elfilor) si sa vreti sa scrieti despre cate in luna si-n stele si-n gandurile mele, dar numai despre stiinta nu?

ei bine... asa patesc eu in aceste clipe grele si apasatoare, atat de stiintifice si apretate, incat ma zgarie la maneca dreapta care se freaca de marginea biroului. va amintiti de marmota vesela si zglobie ce invelea ciocolata in staniol? priviti-o cat de plictisita si relaxata am intalnit-o fata in fata la oceanariul din Lisboa.

viata nu poate fi numai lapte si miere, ciocolata si bunatate. este nevoie si de putina tristete pentru aprecierea clipelor de bucurie si reusite din palmaresul fiecaruia (azi am aflat ca palmers inseamna palmieri; din istoria scrierii).

zambiti da?! asa... va multumesc!

text cu voiosul V

un vant viteaz imi spulbara visele. viata mea e condusa pe viile alei, de un priceput vizitiu, cu haina verde de velur. vreau sa iubesc acel barbat vesel, care are inteligenta vie de a cunoaste ca nu frumusetea fizica este importanta, ci forta sufletului si curajul de a infrunta viitorul. valsez din memorie, dansul din Verona. atunci, am fost prima data la vanatoare de vulpi. vesnice vor ramane aceste amintiri. vineri am fost invitata la Traviata de Verdi. vibrez profund! violoncelul si vioara le aud de pe acum. valiza de sub patul meu contine zestrea cu voie buna si carti. Doamne, ce vremuri voi trai! ce viitor irezistibil imi surade! vamesul imi cere un semn de admiratie. ce ii pot oferi?! doar un zambet voios. voalul violet imi dezvaluie chipul, astazi plans de dor. viermele iese din marul care este condus spre buzele carnoase. ihh... ce scarbos! viul ne paste la fiecare pas! vampirul aparut de pe un viaduct de metal imi vizeaza vena jugulara. dar gata! imi iau curajul de brat, farmecul in bastonul visiniu si plec.
voiajul spre marea iubire ce-am visat-o de curand, incepe in acest moment.
viorelele imi soptesc ca cerul e albastru si sufletul mi-e verde si sangele cald!

miercuri, octombrie 27

echilibru - dezechilibru, plin - gol

zambesc in fiecare zi, pentru ca m-am trezit,
plang cand seara se cuibareste, deoarece s-a terminat.

ma ridic sa-mi demonstrez ca sunt EU.
cad cand rautatea oamenilor imi sageteaza speranta.

dansez cand zaresc copacii infrunzind,
abia pasesc cand descopar un fluture mort.

adun impliniri si-mbratisari si ganduri senine,
scad regrete, dezamagiri, suferinte, esecuri.

iubesc zilele de vineri, patronate de Venus,
urasc cuvintele ce dor de mor.

un strop de rugaciune


toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. marirea si bogatia trec. frumusetea si sanatatea se vestejesc. prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. indulceste dar necazurile robilor tai, pricinuitoarea bunatatilor, Fecioara Maria.

marți, octombrie 26

Gratis la filme norvegiene


de maine, liber la filme norvegiene. Institutul Cultural Roman (ICR), din Aleea Alexandru, nr. 38... - localizare: prin spatele Guvernului, pe strazile acelea cu nume de tari si orase: Paris, Venezuela etc. organizeaza Zilele Filmului Norvegian. Vor fi trei zile in care vor putea fi vizionate doua filme pe seara. Am citit despre ele si toate merita vazute; nu stiu daca sa va luati dupa parerea mea, caci nu sunt cinefila, desi in ultima vreme, microbul m-a contaminat.

cititi aici :

În perioada 27-29 octombrie 2010 se desfășoară, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, București), Zilele Filmului Norvegian. Evenimentul, organizat de Ambasada Regală a Norvegiei la Bucureşti împreună cu Institutul Cultural Român, își propune să ofere publicului din România o perspectivă asupra noului val din cinematografia norvegiană, aşa numitul Norwave.

Filmele norvegiene şi noul val din cinematografia românească au un element important în comun ambele au devenit deosebit de populare şi apreciate, atât la festivalurile de film, cât şi în cinematografe. Noul mileniu a adus o schimbare semnificativă pentru cinematografia norvegiană: renumele internațional. Nominalizarea la Oscar a filmului Elling a fost urmată de alte filme artistice şi documentare bine primite dincolo de hotarele țării.

Reprezentative pentru noul val, cele cinci filme proiectate la Bucureşti vor fi precedate miercuri, 27 octombrie, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român, de un seminar dedicat noilor tendinţe şi aspirații ale filmelor norvegiene. Seminarul va fi moderat de criticul de film Andrei Gorzo. Invitatul Ambasadei este domnul Jan Erik Holst, responsabil de proiectele culturale internaţionale ale Institutului Norvegian de Film. În cadrul seminarului, el va discuta cu critici români de film, profesionişti din industria cinematografică, spectatori şi jurnalişti.
Filmele vor fi subtitrate în limbile română şi engleză. Intrarea este liberă.


Program

Miercuri, 27 octombrie
18.00 Seminar moderat de criticul de film Andrei Gorzo
19.30 Omul care l-a iubit pe Yngve (2008), regia Stian Kristiansen

Joi, 28 octombrie
18.00 Upperdog (2009), regia Sara Johnsen
20.00 Elling (2001), regia Petter Næss

Vineri, 29 octombrie
18.00 Cel mai mare din lume (2001), regia Thomas Robsahm
20.00 Nord (2009), regia Rune Denstad Langlo

Sinopsis

Omul care l-a iubit pe Yngve/ Mannen som elsket Yngve (2008)
Dramă, Norvegia, 99’
Regia: Stian Kristiansen
Scenariul: Tore Renberg
Distribuţie Rolf Kristian Larsen (Jarle Klepp), Arthur Berning (Helge), Ole Christoffer Ertvåg (Yngve), Ida Elise Broch (Cathrine)

Un film neaşteptat de încântător, Omul care l-a iubit pe Yngve spune irezistibila poveste a maturizării, captând cu sensibilitate atât cinismul, cât şi inocenţa auto-descoperirii. O interpretare remarcabilă şi o naraţiune solidă i-au permis regizorului Stian Kristiansen să realizeze un film memorabil.

Noiembrie 1989. Căderea Zidului Berlinului. În oraşul Stavanger, Jarle Klepp (17 ani) nu are de unde să ştie că totul este pe cale să se schimbe. Până acum a avut tot ce şi-ar fi putut dori: cea mai bună prietenă din lume şi cel mai simpatic amic. În curând vor lansa împreună o nouă formaţie de muzică punk. Dar un nou băiat vine în clasa lor, Yngve, iar faptul că nu pare să semene cu nimeni altcineva îl uimeşte şi tulbură pe Jarle. Confuz, realizează că întâlnirile sale cu Yngve devin tot mai dese, chiar dacă asta presupune să facă lucruri care altfel îi displac, precum să joace tenis sau să asculte Duran Duran. Încet, dar sigur, Jarle îi va dezamăgi pe toţi cei apropiaţi şi va afla ce înseamnă singurătatea.

Distincţii:
2008 Festivalul Internaţional de Film din Norvegia, Haugesund: Amanda: Cel mai bun film pentru copii şi tineret
2008 Festivalul Internaţional de Film din Norvegia, Haugesund: Amanda: Cel mai bun regizor
2008 Festivalul Internaţional de Film din Norvegia, Haugesund: Amanda: Cel mai bun film
2008 Zilele Filmului Nordic, Lübeck, Germania: Marele Premiu
2009 Outfest Los Angeles: Marele premiu al juriului pentru lung metraj


Upperdog (2009)
Comedie, Norvegia, 100’
Regia: Sara Johnsen
Scenariul: Sara Johnsen
Distribuţie Mads Sjøgård Pettersen, Agnieszka Grochowska, Hermann Sabado, Bang Chau, Ole Paus, Kjersti Holmen, Yngvild Stæen Grotmol, Birgitte Victoria Svendsen, Tone Danielsen, Magnus Bjørnstad

Upperdog este o tragi-comedie vibrantă despre relaţii între oameni care tânjesc unii după alţii, şi care îşi caută iubirea. Vulnerabilitatea lor este abordată deopotrivă cu lejeritate şi gravitate. Cu un fler narativ sofisticat, echipa din spatele filmului Upperdog a reuşit să redea o poveste amuzantă şi emoţionată dintr-o Norvegie contemporană.

Copii fiind, fraţii vitregi Axel şi Yanne sunt daţi spre adopţie în Norvegia. El este adoptat de către o familie înstărită, iar indulgenţa părinţilor îl transformă într-un tânăr răsfăţat, care încearcă să îşi ascundă trecutul tulbure mimând indiferenţa. Prin contrast, sora sa, Yanne, înfiată de o familie cu resurse modeste, îşi aminteşte de drumul spre Norvegia şi de despărţirea de fratele său, dar nu ştie unde să îl caute.
Drumurile celor doi fraţi se vor intersecta mai târziu, iar în această revedere un rol important îl joacă Maria, prietena poloneză a lui Yanne.

Distincţii:
2010 Festivalul Filmului Nordic, Rouen: Marele Premiu al juriului


Elling (2001)
Dramă, Norvegia, 90’
Regia: Petter Næss
Distribuţie Per Christian Ellefsen, Sven Nordin, Per Christensen, Jørgen Langhelle, Marit Pia Jacobsen
Scenariul: Axel Hellstenius

Elling este o poveste caldă şi plină de umor. După un stagiu de doi ani la Centrul de Tratament Broynes, Elling este hotărât să revină la aşa numita lume-reală. Împreună cu colegul său mai cu picioarele pe pământ, Kjell Bjarne, primeşte permisiunea de a se muta într-un apartament din Oslo, cu condiţia să aibă grijă de propria sa persoană.
Aventurile prin care vor trece cei doi prieteni, relaţiile pe care le stabilesc, situaţiile cu care se confruntă la tot pasul, îi forţează pe cei doi tineri să se maturizeze şi să se aventureze în viaţă.

Distincţii:
2001 Zilele Filmului Nordic, Lübeck: Premiul Interfilm
2001 Săptămâna Internaţională a Filmului, Würzburg: Premiul juriului
2001 Premiile Academiei Americane de Fim, Cel mai bun film străin: nominalizare
2001 Festivalul Filmululi Nordic, Rouen, Franţa: Premiul juriului
2001 Festivalul Internaţional de Film Seattle, USA: Cel mai mai bun film
2001 Festivalul Internaţional de Film Varşovia: Premiul juriului


Cel mai mare din lume/ Det største I verden (2001)
Dramă, Norvegia, 114’

Regia: Thomas Robsahm
Distribuţie Herborg Kråkevik, Kirsti Stubø, Jesper Langberg, Thomas Hanzon, Mads Ousdal, Henrik Mestad, Hildegun Riise
Scenariul: Siri Senje

Filmul este bazat pe unul din principalele romane ale literaturii norvegiene – Fiica pescarului – scris de laureatul Premiului Nobel pentru literatură, Bjørnstjerne Bjørnson. Filmul este o comedie plină de farmec, care se desfăşoară în cel mai spectaculos, sălbatic şi dramatic peisaj norvegian. Prezentarea filmului doreşte să marcheze şi centenarul morţii lui B. Bjørnson.

Acţiunea filmului se situează undeva la mijlocul secolului al XIX-lea, în centrul său fiind Petra, o tânără îndrăzneaţă, dar lipsită de protecţia unei figuri paterne. Dintr-o combinaţie de pasiune romantică şi dorinţă de libertate, Petra se trezeşte logodită cu trei tineri din oraşul ei de origine. Nevoită să îşi părăsească locuinţa, Petra porneşte spre Copenhaga, dar îşi va încheia călătoria mai devreme, în casa parohială a unui preot văduv danez şi a fiicei acestuia. O prietenie strânsă, dar nu lipsită de încercări, le va lega pe cele două femei. Dar această relaţie este pusă la grea încercare în momentul în care îşi dau seama că iubesc acelaşi bărbat.


Nord / North (2009)
Dramă, Norvegia, 79’
Regia: Rune Denstad Langlo
Distribuţie Anders Baasmo Christiansen, Kyrre Hellum, Marte Aunemo, Mads Sjøgård Pettersen, Lars Olsen, Astrid Solhaug, Even Vesterhus, Ragnhild Vannebo, Celine Engebrigtsen
Scenariul: Erlend Loe

Câştigător al Marelui Premiu la Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în 2009, Nord este o comedie romantică. Este povestea unui atlet pe nume Jomar Sine care, după o perioadă de depresie, se autoizolează într-o existenţă singuratică şi tristă. Călare pe un snow-mobil, Jomar porneşte într-o călătorie stranie şi dramatică spre îndepărtatul Nord, unde fosta lui prietenă locuieşte împreună cu fiul lor, despre a cărui existenţă abia a aflat.
Întreaga sa călătorie se transformă într-o experienţă ciudată, iar oamenii întâlniţi, şi ei la fel de confuzi precum Jomar, îl vor forţa să îşi continue călătoria spre realitate.

Distincţii:
2009 Festivalul Intrenaţional de Film de la Berlin: Europa Cinemas Label
2009 Festivalul Intrenaţional de Film de la Berlin: Premiul FIPRESCI
2009 Festivalul de Film Tribeca, SUA: Cel mai bun realizator
2009 Festivalul Intrenaţional de Film Transilvania, Cluj, Romania: Premiul pentru cea mai bună imagine, pentru Philip Øgaard
2009 Festivalul Intrenaţional de Film Transilvania, Cluj, Romania: Trofeul Transilvania (marele premiu)

Cruela la teatru

Cruela a fost atacata cu o sacosa de cuvinte grele, si trebuie sa se descarce aici, pe blog. bine, ar putea scrie o scrisoare persoanei respective si sa nu o expedieze, dar e mai rapid asa. ii cedez spatiu.
i s-a spus ca se distreaza pe banii altora. Slava Domnului ca banii nu provin din contul unui Don Juan, caci atunci era si mai marea frustrarea. dar asa, fiind din fondurile familiei... este linistita... daca are gura sloboda, merita sa fie palmuita cu propriile cuvinte. ca bine ii mai face lumea asta prietenoasa! poate s-o invata o data!

azi, cand lua masa de pranz, a fost contactata de o prietena si invitata la teatru. aleluia! ca tot isi citise rugaciunea de dimineata, intre cafea si verificarea mailului.

a vizionat "Investitia" la Nottara, in regia Sebastian Ungureanu. slabuta, dar calul de dar nu se cauta la masele. s-a intalnit cu o colega de la primul ei job din studentie. s-au amuzat teribil. "e cunosc!" "si eu, dar nu stiu de unde!"

si asa, a inceput ea ziua de luni, o zi insorita si frumoasa si norocoasa!

citate


Refuz să mă abandonez siguranţei şi confortului, să renunţ la ceea ce pot deveni.

Îmi fac un obicei în a remarca zi de zi frumuseţea, dragostea, umorul.

Doamne, fie ca trecerea timpului, cu tot ceea ce ne încearcă în fiecare zi, să nu ne lase sufletul acrit, amărât, plictisit. Învaţă-ne să găsim şi să simţim frumosul.

Pablo Picasso: "Arta scutură din suflet praful adunat în viaţa de toate zilele."


It is better to be hated for what you are than to be loved for what you are not.

Andre Gide



Doamne, ajută-ne să ne păstrăm trează dorinţa de a evolua, de a deveni mai buni.

Friedrich Nietzsche: "Cu cât te înalţi mai mult, cu atât pari mai mic acelora care nu pot să zboare." (am inteles acum de ce nu mai plac unor prietene care nu pot tine pasul cu mine... ).

luni, octombrie 25

si-am scris in cafeneaua HasHas


HasHas... un loc colorat, cu desene pe pereti, ideal pentru a te inspira la povesti. taman bun pentru mine, taman bun pentru un curs de scriere, ce s-a desfasurat sub magheta magica si corecta a maestrului Mario inconjurat de o multime de vreo 15 elfi constiinciosi, care mai de care mai talentati, citit, cu preocupari foarte diferite.
azi, pe site-ul organizatorilor AdLittera s-a afisat dovada ca am muncit. unii mai seriosi decat altii, s-a scris ceva literarura de sertar. fiti cu ochii pe ei: http://idc.adlittera.com/
foto click aici
mereu mi-au placut degetele mele... par ale unui artist... in cazul meu unul ratat, dar degetele-mi tot imi plac.
aaa... si am fost descrisa de o colega de curs ca fiind zana elfilor dintr-o padure. (eu care stiam ca zanele sunt de obicei blonde, am fost putin socata). si uitati asa, imi creste optimismul, si stima de sine si incep sa ma percep ca fiind frumoasa.

asteptam impresii!

spre Arcadia

urc in trenul albastru, cu exceptia vagonului meu care e galben, adica solar si plin de viata. pornesc spre Arcadia, o tara creata din vise, placere si iubire. timpul e o harfa minunata, care canta incet si armonios. gandurile mele sunt asezate ordonat in buzunare. gulerul este scrobit pentru a-mi tine privirea orientata inainte, sa nu ma uit deloc inapoi. trecutul a fost, l-am trait, apoi retrait. l-am inteles, l-am corectat si mi-am luat lectiile invatate in sertarul cel mai mare al sufletului. i-am daruit trecutului un zambet din prezent, caci in acele vremuri nu zambeam. am fost si eu candva o fata serioasa. acum sunt ludica si devin egoista pe zi ce trece.
ma scutur de cuvintele aruncate-mi in fata, asa pe negandite. ca as fi labila si sensibila. mesaje spuse fara a fi gandite, le sterg si ma bucur ca sunt lecturata "din greseala". cred ca asa este cel mai bine. accidentele acestea au un rost.
"esti ceea ce gandesti!" da, cat adevar! sunt ceea ce gandesc.... adica: o femeie placuta, importanta (cel putin pentru mine, da sunt!), care are vise si mai ales lupta pentru visele ei, care bineinteles vor fi de folos si altora. imi voi apara mereu visele cu cel mai rezistent scut. nu-mi voi lasa nicicand dragostea sa lancezeasca. adun miracole si le pastrez in borcane de argint.
dar, hai sa zambim si sa-mi urati DRUM BUN!
uuuu... chu chu chu... locomotiva scoate fum....

duminică, octombrie 24

scrieri, regrete, timp.... amalgam de stari

"ma bucur ca esti aici, desi dincolo era mai frumos! aici suntem noi, cu bune si rele si trebuie sa te bucuri de noi asa cum suntem".

acesta e mesajul ce m-a impresionat cand am revenit din Lisabona. unul dintre ele. este de la prietena mea din liceu. ne stim de atatia ani, am impartit necazuri si bucurii impreuna, ne-am sfatuit si am petrecut concedii.
ma intreb: oare m-am transformat atat de mult in cateva zile? am devenit egoista?

de fapt, am inteles ca importanta in viata sunt eu, apoi apar ceilalti. am invatat asta tarziu, dupa ani de zile in care mi-am vandut timpul si sufletul unor iubiri fara urmari, unor prieteni falsi, unor oameni care mi-au ras in fata dupa ce si-au vazut sacii in caruta. nu am regrete. toate acestea m-au facut sa ajung unde sunt acum, sa evoluez.

exista totusi un regret ce ma urmareste cand mi-e lumea mai draga. au fost vreo 2 ani aproape pe care i-am pierdut efectiv visand cu ochii deschisi, dormind si lenevind. ii vreau inapoi, acum, in aceasta criza cronica de timp.

mi-as dori sa castig bani scriind, citind, si lucrand cu copiii. de asta imi doresc sa ajung o scriitoare cu succes international - nu pentru faima - ci pentru a calatori enorm, a cunoaste oameni cu traditii, obiceiuri, religii si istorii (chiar si de viata) variate. [oare ca scriitor pot lucra la centrul cultural din Belem sau la cel din Cascais? ha ha ha. inebunesc! Clar! dati-mi medicatia!]

sa va mai spun ca in Lisabona, in metrou, erau afise cu organizarea unui concurs de manuscrise? off... ce mi-ar fi placut sa particip! { la noi se promoveaza manelele si incultura}. gata, caci imi dispare doza de optimism.
acum sa ma citeasca MB, sa vada ca am si alunecari pe panta pesimismului. :))

sâmbătă, octombrie 23

incoerenta

dupa 4 ore si mai bine de scriere creativa, am atata energie de parca as fi consumat marijuana. voi transpune incoerent idei, cuvinte, pareri.

scriu jalnic... am atat de mult de recuperat: lectura, exercitiu, vocabular. oare voi reusi in viata asta? sunt sigura ca da... cand spun ca o nebuna neinteleasa ca imi doresc copii, este - motiv de maxim egoism - pentru ca vreau sa cresc (din nou) frumos, curat, voios impreuna cu ei. sa citesc foarte mult impreuna cu ei, sa ascult muzica alaturi de ei, sa fac o multime de lucruri pentru ei, dar mai laes pentru sufletul meu copilaros, avid de creatie, joc, joaca, educatie.

am intalnit oameni frumosi, fizic si cultural. fiecare intalnire cu astfel de oameni, are doua taisuri: descopar cat de jos sunt si asimilez - ca o sugativa veche, avida de cerneala - informatii, date, scriitori, citate, cuvinte noi, picotori, cultura pe paine.

mi s-a spus ca am voce de radio si ca sufar de optimism cronic. da, uneori ma uimesc si pe mine. am avut perioade de pesimism dureros. lasase rani adanci in sufletul meu, mergeam cu genunchii indoiti, ceream perfuzii si plangeam cu lacrimi de sange. si? la ce folos? nimeni nu ma mai suporta, iar eu nici atat. m-am tratat, am evoluat, am descoperit ca pot. stiti ce minune este sa vezi ca poti sa iti implinesti vise? eu, cu manutele astea doua - cum era celebra expresia lansata de Florin Calinescu - construiesc si scriu si ma zbat si ma intalnesc cu oameni care ma pot influenta in drumul spre atingerea viselor. nu am spus ca ar fi usor sa iti implineste vise. deloc chiar, dar nu imposibil.

un om care ma considera un lider, mi-a trimis un citat care suna ceva de genul: "mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decat sa fii iubit pentru ceea ce nu esti." cat adevar cuprinde! numarul dusmanilor iti arata de fapt valoarea, spunea un alt citat.

simt cum m-am imprastiat din nou in o mie si una de zari, in sute de activitati, fiecare cu partea ei deosebita... dar mi-am promis ca nu mai spun, e cel mai sigur.

sa va fie gandurile curate si sufletele deschise pentru a intra arta, armonia, increderea, zambetul si bucuria ca suntem "ceea ce gandim".

ma amuz, caci, am dat de curand testul psihologic necesra pentru a lucra in invatamant si erau niste propozitii de completat. cateva, de exemplu:
"ma simt... frumoasa.
imi doresc... copii. "

e atat de important sa ai o doza de incredere, dublata de alta de optimism, o alta de zambete... si viata este o arta... muzica, pictura, teatru...

despre filme si rautati

inainte sa plec la lisabona, intre bagaje, teste corectate si alte mii de chestii, am verificat pe fuga mailul. wow! surprizele se tin lant... am castigat o invitatie la filmul pe care mi-l doream sa-l vizionez.
citisem acum doi ani cartea "Mananca, roaga-te, iubeste" - primita cadou de la colega mea de Craciun, si scria pe coperta ca este proiect de film cu Julia Roberts. Lola - femeia din Portugalia, care scrie superb - il vazuse in urma cu cateva zile impreuna cu sotul ei. Aveam sanse sa-l vad si la Lisabona, prin urmare. Ha ha ha.

am onorat invitatia la filmul "Eat, pray and love" joi seara. imi place de Julia Roberts caci este o femeie care rade molipsitor... i s-a potrivit rolul. filmul este o lectie de viata... pentru femei si barbati, pentru cuplu, pentru parinti - era acolo un tata care plangea de dorul fiului sau, desi de-abia il stransese in brate (ce ti-e si cu povestile astea!).

si-acum, alt subiect....
energiile negative si rautatile.
poate sunt paranoia, dar am inceput sa cred in ele. ieri, povesteam unor foste colege, ca am fost invitata sa plec in excursie la Bran cu scoala. primesc replica: "da ce rau iti mai merge". asta pe la 8 dimineata. la 12.50, ajung la scoala, si aflu ca nu mai pot merge, s-au schimbat planurile.
trimit un sms colegei ce mi-a dat replica, si imi raspunde: "pacat, dar nu au intrat zilele in sac". frumos proverbul: "lenesul moare de drum lung, si prostul de grija altuia". clar energiile si gandurile negative au efect.

de acum, nu am sa mai povestesc in avans nimic din ceea ce mi se intampla....

doar m-am incarcat cu frumos, si energie pozitiva si ganduri insorite din excursie. nu are rost sa le irosesc in van.

da da, stiu, imi puteti spune ca toate se platesc intr-un fel sau altul... dar ma dor, chiar si pentru 10-15 minute, aceste rautati nefondate. nu am luat nimic de la nimeni... probabil sunt mai iubita de Dumnezeu. Nu stiu... chiar daca imi implinesc vise, muncesc pentru ele, mai mult sau mai putin, dar le construiesc etapa cu etapa, pic cu pic, scobitoare cu scobitoare.

cand am plecat in excursie, vineri seara, era cald... sambata am sunat acasa si ploua. am revenit marti, si inca ploua... miercuri a iesit soarele. se pare ca, si orasul a plans dupa mine... ha ha ha. asta chiar e o gluma proasta, dar imi place, asa ca nu o sterg.

un weekend cu spor in toate si voie buna si lecturi gramezi si bucurii si zambete din belsug.

vineri, octombrie 22

Cum iti vine inspiratia sa scrii?


E toamna si totul e trist in jurul meu. Dar eu zambesc, pentru ca asa sunt eu. DoarEu este pseudonimul meu. Si-mi place sa fiu altfel, sa daruiesc zambet si bucurii cu suflet senin si voie buna, si uneori induplec picaturile de ploaie sa se indeparteze spre alte zari.

Cand am deschis mailul, nu-mi venea a crede… curs de scriere creativa. Ce imi pot dori mai mult intr-un weekend ploios decat sa astern cuvinte pe hartie colorata cu noul pix achizitionat pentru colectia de pixuri, de instrumente creative si norocoase.

Inspiratia imi vine… auzind un gand cum imi sare din sertarul amintirilor si-mi cere sa ii spun aceeasi poveste, dar intr-o alta forma sau cu un alt final. Inspiratia imi vine cand vad o insecta pierduta intr-un borcan si ii astern o poveste despre telul fiecaruia in viata. Citesc si gasesc un cuvant invatat si explicat cu detalii inflorite si parfumate de un el, banal sau important candva, la momentul X, in drumul vietii mele. inspiratia imi apare triumfatoare cand ascult o melodie a unui compozitor celebru si constientizez ca bucuria, suferinta, dragostea, iluzia, speranta…. pot naste ceva extraordinar de frumos, de publicat intr-o revista literara, intr-un moment cand nu mai astept acest eveniment cultural si important pentru sufletul meu sensibil si cautator de literatura si arta. Inspiratia este o femeie diafana, o zeita, care aduce muza si dansul in varful degetelor mele ce ard de dorinta de a demosntra lumii talentul innascut, daruit cu modestie de Dumnezeu. E pacat sa nu fructific inspiratia ce-mi viziteaza camera si gandul si sufletul si varful penelului ascutit cu grija in fiecare zi!

Poate ne vom cunoaste in acest weekend ploios, stimata inspiratie, ce-mi apari seara cand plapuma imi acopera gandurile si visele si sperantele si iubirile tainice, dar si dimineata cand sunt trezita de cantecul glorios al cocosului din vecini!

eu prin lisabona













strazi, zambete, oameni de diferite natii...
chelneri simpatici...
ca sa zambiti: merg la un restaurant ce nu aveau meniul decat in portugheza. comand carioca de caffe. chelnerul, zambind, imi explica:
"sorry, but it's just hot water for make coffe".
mai incerc altceva care la fel era... o spalatura de vase, ceva. sor-mea imi zice: "sor, comanda un cappucino si gata!"
zambesc si comand un cappucino. chelnerul noteaza razand. imi aduce comanda si zambeste. superb!

am energie acumulata din zambete.

cumpar bomboane si vanzatorul ma intreaba zambind de unde sunt, daca provin din Italia. nuuu! "Romania!", raspund trist. "o, tara germanica" spune el. "bine cum crezi tu, nu vreau sa te dezamagesc", gandesc trist.

au multe muzee, au teatre... am fotografiat si afisele spectacolelor... poate poate voi merge pana acolo sa le vad, sa invat limba (desi fetele care m-au insotit spuneau ca e o spaniola cu accent, cu e lb. romana vorbita de moldoveni).

vamesii portughezi au fost super de treaba, ne-au vorbit frumos, ne-au ajutat au zambit... ceea ce nu se intampla la noi in vecii vecilor.

colegii mei, credeau ca m-am maritat, de aceea am lipsit de la scoala. :) probabil urmeaza, ca tot imi cobesc asa cu drag! :))
mi-au spus ca par apatica de cand m-am intors... da, posibil! si au fost doar 3 zile.daca stateam mai mult?!

miercuri, octombrie 20

lisabona



























fotografii din Lisabona:

un oras cu strazi in panta. un oras despre care s-a scris mult. un oras cultural. voi scrie despre obiectivele turistice, despre oamenii din Lisabona, apoi despre ce am invatat acolo - si, nu a fost prima mea iesire din tara, dar am simtit ca aici este altceva (multumesc Lolei ca mi-a oferit sansa sa vad inainte de a pleca cum se traieste in Lisboa).
in prima zi, am vizitat Castelul Sant Jorge, Oceanarium-ul (construit in 1998), Podul Vasco Da Gama (17 km lungime, cel mai lung pod din Europa), m-am plimbat cu telecabina.
a doua zi, am vizitat manastirea Jorasimo (aici s-a filmat "Contele de Monte Cristo"), Turnul din Belem, Muzeul Descoperirilor (corabia care il are in frunte pe Vasco Da Gama), Muzeul de Moda si Design, Muzeul de Arheologie, Elevador-ul (primul lift din Europa, construit de unul din elevii lui Gustave Eiffel) din otel. se observa si statuia Cris de la Paz. podul fotografiat si postat aici este 25 aprilie.
a treia zi am vizitat Gradina Zoologica si diferite cartiere din oras... strazi si oameni de toate natiile si rasele, si normal, shopping, asa ca fetele.
in portugalia, duminica, intrarile in muzee sunt libere. acolo, oamenii de la paza, vin si iti spun: "nu stati la coada, azi e gratis". e civilizatia intruchipata... eu sunt socata, si sper ca intr-o zi, sa fie asa si la noi!
funicularele, sunt niste vagoane colorate care te plimba pe strazile inclinate ale orasului... sincer, am avut emotii.


marți, octombrie 19

traiesc... frumos si curat

da... inca traiesc!

cativa oameni au intrebat de mine, daca sunt bine si mai traiesc. altii stiau ca urmeaza sa calatoresc...

da, sunt bine, extraordinar de bine.

tocmai ce m-am intors din calatoria vietii mele. am vizitat Lisabona. inca sunt emotionata! au fost zile insorite, cu 30 de grade. am cules zambete si am fost admirata, m-am simtit frumoasa si umana! intr-un amalgam de natii si rase, am inteles ca zambetul este universal si poate face minuni! am inteles ca oamenii sunt mult mai oameni ca la noi in tara, ca acolo zambetele si "multumesc" spus in toate limbile posibile au valoare.

am venit alt om: mai puternic, mai zambitor, mai uman... si imi doresc sa plec din tara asta in care totul e gri... si sufletele dezamagite, si nimeni nu face nimic. talentele mor inecate in pahare cu vin sau cu bere, zambetele sunt fortate, caci asa au auzit ei ca da bine: "sa zambesti".

am decis: voi lucra la centrul cultural din Belem sau din Cascais. -Portugalia. e o tara superba, in care omul este respectat.

acum, sunt obosita, caci am zburat azi noapte, cu ceva peripetii deoarece au fost turbulente si nu am pot dormi de fel pe drum...

am facut o mie si ceva de fotografii... si clar voi scrie cateva zile despre aceasta experienta si lectie de viata, pe care am invatat-o si repetat-o acolo cateva zile si o voi aplica si in tara mea trista, Romania.

bine v-am gasit! zambete si bucurii... si s-aveti suflete senine, si putere sa credeti si sa luptati si sa munciti pentru visele voastre va doresc! eu, am de munca.... :)

joi, octombrie 14

uneori am nevoie...

intr-o zi in care a rasarit soarele... in timp ce eu pazeam elevii care dadeau test si am zambit, am inteles ca unoeri am nevoie de un barbat in viata mea...

am descoperit ca lipsa tatalui din viata mea, mi-a schimbat perceptia asupra rolului unui barbat...

ieri am fost la RAR cu masina, si m-am trezit intr-o multime de barbati... singura femeie. m-am dus si ca destepata imbracata in fusta... m-am simtit ca o piatra nestemata. conteaza ca m-am descurcat, desi, imi doream sa am un iubit sau un tata care sa ma insoteasca.... :) oricum, domnii de pe acolo au zambit, au fost amabili.

azi, am am facut un elev sa planga... si mi-am retrait copilaria... un segment din ea.

un elev frumos si istet, clasa a V-a, a venit cu un animal de plus. alte doua colege, la fel. m-am suparat ca nu invatasera, ca au crescut si inca vin cu jucarii la scoala, si le-am confiscat animalutele. la finalul orei, nimeni nu mi-a cerut nimic, asa ca am pus jucariile in dulap. baiatul a iesit din clasa si a inceput sa planga. am auzit doi colegi de-ai lui strigandu-l:

-Silviu, ce ai patit? de ce plangi?
s-a ascuns in toaleta. m-am dus dupa el. cand m-a vazut a inchis usa. am ciocanit si l-am rugat sa iasa.
l-am rugat sa imi spuna motivul pentru care plangea in hohote, de abia mai putand respira (mi-am amintit cand am fost batuta de mama si plangeam asemenea lui, pana la epuizare).
printre suspine, imi povesteste:
- acest catelus imi aminteste de mama.
-dar unde e mama ta?
-e departe si nu se mai intoarce niciodata.
il imbratisez si-i spun:
- te vei duce in vacante la dansa, vei deveni major si vei pleca acolo.
- parintii mei sunt despartiti. mama e in Italia, tata in Anglia, eu stau cu bunicii. mama mi-a spus ca, atunci cand imi va fi dor de ea, sa iau acest catelus cu mine. dorm cu el.

cred ca asta a fost o lectie de viata... sa nu-mi abandonez niciodata copiii sau sa nu-i am cu un barbat care nu-i merita!
stiu cat am suferit cand ai mei parinti au divortat... si eram aproape majora... si am fost acuzata ca nu am lua masuri de impacare.

miercuri, octombrie 13

pierdere


te-am pierdut cand credeam ca te-am castigat de partea mea. bucuria si zambetul intalnirii s-au risipit ca un fum... am inteles ca totul a fost mai putin decat un castel de nisip. nu sunt un bun arhitect. nu stiu sa construiesc iubiri rezistente. sunt priceputa numai la portelanuri fine, si matasuri.

prieteniile se spulbera ca niste baloane de sapun. am suferit dezamagiri uriase azi.... m-am simtit ca o vedeta barfita de presa... cu bune si cu rele. e asa usor sa ai subiect de discutie reusitele sau nereusitele cuiva... cuiva care se zbate sa creasca dragoste si zambete si bucurii si oameni optimisti, increzatori, veseli. cuiva care a inteles credinta tarziu, dar o simte si o traieste... da, fiecare are pacatele sale. ea le stie pe ale ei, si incearca sa le indrepte, dar face - sau macar se straduieste - lucruri utile si constructive. asta de fapt ii aduce palme peste fata, piele biciuita de rautati si se trezeste la realitate!

te-am pierdut cand ma indragostisem nebuneste de tine, insa am descoperit ca imi iubesti agerimea mintii si nicidecum sufletul sensibil si copilaros.

te-am pierdut cand am inteles ca esti o masca a iubirii posesive...

te-am pierdut cand credeam ca ne vom acorda ultima suflare...
te-am pierdut cand te iubeam atat de mult.
.. cand pentru tine l-as fi luat de piept pe Dumnezeu!
te-am pierdut cand ultima frunza a copacului ce ne reprezinta in horoscopul arboricol a cazut si s-a pierdut in multimea celorlate.


te-am pierdut suflet drag si colorat.... te voi regasi oare? as dori sa fii mai puternic, mai calm, mai zambitor!


marți, octombrie 12

o realizare?!

candva, imi doream sa sofez pentru a-mi colora buzele in oglinda retrovizoare. cred ca era perioada mea de pitzi. ha ha ha. apoi, mi-am dorit sa stiu sa sofez pentru a-mi duce copilul la gradinita. viata cu alte prioritati m-a facut sa fac scoala de soferi anul trecut, apoi stiti - cei care-mi cititi blogul - ca in vara mi-am rupt piciorul si intre timp mi-a expirat scoala.
in aceasta vara, dupa ce mi-au redus salariul cu 25% am reinceput scoala. m-a ruinat efectiv. dupa ce am picat la inceput de septembrie, am reusit ca la sfarsitul lui - adica tot septembrie - sa obtin permisul. am primit in dar o masina (contributie mama si sora; eu, cu salariul meu mizer am facut scoala si am mers 4 zile la mare) la mana a doua (asta ca sa nu ma invidiati prea tare).
am condus prin imprejurimi.

azi, am mers sa fac plinul. redau discutia cu domnul de la benzinarie, un tanar charmant... glumesc. ha ha ha. era un tanar dragut si amabil si zambaret.
- dati mai in fata putin sa pot trage furtunul.
zambesc.
- imediat, stati putin ca sunt incepatoare de incepatoare si e prima data cand experimentez acest proces.
a zambit. vai, ce baiat dragut!
platesc si cand sa plec, pana mi-am pus eu centura, unul din spate - tot pustan - claxona in disperare. mi-am impus sa nu aud claxoanele de nesimtire.
- las-o domnule, asteapta, nu vezi ca e incepatoare? spune domnul dragut!

slava Domnului ca sunt doar femeie la volan si nu sunt blonda! ha ha ha.

au fost cativa domni care m-au lasat sa trec.... desi aveau prioritate si - nu sariti! - le-am acordat prioritate, dar... m-au lasat sa virez la stanga.... :))

e greu oricum! cel putin in Bucuresti, a sofa este un sport extrem. cu instructorul mi se parea floare la ureche... acum este.... epuizant.... slabesc 50 g la fiecare intersectie traversata. :))

imi doresc sa devin Schumacher.... :)) aaa... si mai presus de toate, ma pot apuca sa lucrez la facerea unui copil, ca sa-l duc la gradi. :))

cele bune sa se adune in case si in suflete si in gandurile tuturor ce ma cititi!

ale mele dorinte vii si arzatoare....

Imi doresc sa fac reclama la zambet….

Imi doresc sa contruiesc o lume mai frumoasa (poate reusesc educand cat de cat elevii).

Imi doresc o dragoste ca cele biblice.. frumoasa, curata. cu respect si bunatate, din care sa rezulte copii frumosi si destepti.

Imi doresc sa realizez o interesanta si folositoare teza de doctorat (daca tot mi-a mancat ani si sanatate).

Imi doresc sa calatoresc si sa adun date pentru povesti si pentru un roman de succes.

Imi doresc sa ajut, sa fiu acolo unde este nevoie de mine.

Imi doresc sa imi hranesc sufletul in fiecare zi cu rugaciune, si bunatate si fapte bune, dar si cu lectura de calitate, muzica si teatru sau film.

Imi doresc sa merg la un meci de baschet sau de rugby.

Imi doresc sarbatori de poveste… imi doresc sa fac surprize placute cat mai multor oameni in aceste zile de sarbatoare, zile sfinte, cu traditii si protectie divina.

Imi doresc sa public alte povesti, si poate poezii, si poate o carte pentru oameni mari pana la finalul anului.

Imi doresc sa iubesc si sa zambesc si sa fiu iubita, dar mai ales respectata.


pentru cine doreste, o carte "Despre omul frumos" a domnului Dan Puric... un om frumos!

http://www.scribd.com/doc/30683315/Dan-Puric-Despre-OMUL-FRUMOS