miercuri, septembrie 28

Oboseala si munca... si zambete

Alerg dupa semnaturi, un, alta. Sunt cam ametita si extrem de obosita. Am devenit foarte tacuta. Prinsa in usa rotativa a magazinului Unirea, impreuna cu o doamna si un domn, spun:
- Impingeti putin. 
Usa se roteste.
Domnul raspunde usurat.

- Va pricepeti la d-astea.
Zambesc.
- Da, am mai patit si am invatat lectia. O comunic mai departe... sa fiu de folos societatii. 
- Foarte bine, domnisoara, foarte bine. 


La scoala, este nevoie sa-mi fac analizele si sa dau testul psihologic. Perfect pentru durerea de cap pe care o am. Tensiunea 9,5. Aproape moarta... ha ha ha. Doamna doctor ma intreaba de ce sunt asa de slaba.
- Pentru ca mananc putin si ma consum mult.
- Nu este bine... dar deloc nu este bine.

Un coleg ma consoleaza.
- Stiu ca ai o perioada grea, in care ar trebui sa te sustinem, dar tu esti noua, nu prea povestesti.
- Sunt problemele mele, le voi duce la bun sfarsit. Am anuntat-o pe dna directoare ca voi fi zombi o perioada, sa ma inteleaga daca se poate.

Privesc agenda mea... si mi se face teama. Am un curs de perfectionare pe care il voi incepe curand si se va derula in weekend, vreo 3 saptamani. Vreau timp, vreau inspiratie, vreau putere, vreau sa fiu acolo unde este nevoie de mine, dar mai ales la scoala vreau sa fiu prezenta 100% si sa fac lectii minunate.

Mi-e dor de scris.... si voi scrie. In weekendul acesta am de corectat 240 de teste intiale... vaaaaaaaaaaaaaaaaaiiii... si nu-mi place deloc. :) Dar unde-i lege nu-i tocmeala. Asadar.... lucram.

Azi, la testul de logica elevii mei aveau niste propozitii interesante. Mi-au dat sa le citesc. Sper sa le pot reda cum trebuie.

"Nu calcati pe iarba! Calcati pe varfuri!"
"Daca intr-un tinut, locuiesc mincinosi de zi care mint ziua, si mincinosi de noapte care mint noaptea, daca un mincinos de noapte spune: sunt mincinos de noapte si e noapte, atunci in tinut este zi. " 

Ne-au placut... ei se amuzau... eu eram fascinata si mi-era dor de perioada cand eram ca ei. E frumos la liceu!  O eleva mi-a spus azi: "imi place fusta dvs.doamna!" "Multumesc! Sunt foarte atenti la orice miscare.... orice gest.... ma simt la microscop tot timpul. Sunt un "Obiect" nou pentru ei.

Imi doresc... mai mult ca nicodata... o pauza. Dar o pauza cu folos. Asadar, imi doresc un concediu de maternitate. :)) :)) Imi doresc sa fiu ca mama din imaginea de mai sus. Bine, bine... promit sa il rasfat si pe cel care imi va oferi sansa de a juca rolul de "sotie si mama". La modul foarte serios, imi spun ca imi doresc altceva. Inca putin, mi se sopteste din culese. Inca putin. Nu stiu cine spune asta, nu stiu ce se va intampla... eu traiesc luata de val... si am vise... si adaug altele si zambesc... si mi-e drag cand imi vad elevii ca invata de dragul meu. 

"Facem si problema asta doamna, daca asa vreti, nu va suparam!" Am o clasa cu 25 de baieti si restul fete, pana la 30. :)


Am momente cand imi amintesc promisiuni ale unor oameni.... care au disparut ca magarii in ceata. Mi-e greu sa accept asta, dar sunt prea ocupata sa mai port si corvoada neseriozitatii lor. Se vor intoarce, stiu asta...




Sa va infloreasca sufletele

Ieri... discutand telefonic cu un prieten, l-am simtit zambind. M-am bucurat, mai ales ca, o seara inainte din cauza stresului, a grabei, a neatentiei acorde cuvintelor scrise de el, imi varsasem putin nervii pe domnia sa. :)

Am primit o lectie de viata.... dura.... dar am inteles ca nemultumirile vietii, te lovesc crunt la batranete. 

Am invatat ca este important sa fiu OM, sa fiu sincera cu mine si cu ceilalti, ca este bine sa accept - de fapt sa ma accept cu bune si cu rele -  caci este cel mai indicat astfel. 

Vreau sa fac ce pot si ce este nevoie sa fac, nu pentru mine - caci as deveni mandra -, ci pentru a fi de folos cuiva,oamenilor, copiilor in special.

Multumesc celor care imi sunt alaturi.... care ma rasfata (cu bijuterii si ciocolata calda), ma incurajeaza, ma sustin.

Bucurati-va din tot sufletul de ce aveti.... nu lasati frustrarile si nemultumirile sa va transforme in niste oameni hidosi. Nuu.... stiti cat este de urat? Nici nu va doresc sa aflati! 

Zambete si bucurii... 

Sa infloriti cate putin in fiecare zi.