O buna prietena isi boteaza baietelul. Nasa imi este medic de familie. Nu am bani sa merg la restaurant, dar stiu ca se vor bucura daca ajung acolo.
Astfel de evenimente ma intristeaza putin... mi-e drag si dor de clipa in care imi voi tine in brate copilul. Incerc sa inteleg ca voi avea timp pentru toate (asa mi se tot spune de un prieten drag de la o vreme; poate are dreptate). Pana la urma sunt femei casatorite, care se chinuiesc de ani de zile sa devina mame, iar eu cu ce drept cer asta?
Una peste alta, prezenta mea la botez a produs bucurie. Pana si fotograful s-a simtit mandru sa ma cunoasca. A declarat ca pozele cu mine sunt gratis. :)) Am fost sarutata si imbratisata de parca eu eram implicata in eveniment. :))
Am retrait emotiile din luna iulie, cand am fost eu nasa. Sunt clipe de neuitat intr-o viata. :) Doresc fiecarui om cu suflet sa le traiasca.
Zile cu ganduri bune si clipe fericite. :)
