miercuri, ianuarie 25

Citesc si povestesc...:) Libraria Bastillia

Ma voi duce... habar n-am cand (sambata am olimpiada - sa-mi tineti pumnii si sa va rugati pentru elevii mei) sa cumpra cartea si sa o devorez, apoi sa-mi spun parerea sau doar sa o ascult pe a altora. Va stept si pe voi. La lectura si la impartasit impresii. :)

Va marturisesc ca Libraria Bastillia este un loc ideal unde poti uita de griji si de probleme.

In Al 9-lea Pod se beau cele mai ieftine cafele si ceaiuri, dar si cele mai gustoase. Totul e nou si renovat. lampadarele sunt desenate. Peretii te imbie la lectura si te fac sa zambesti. Este un loc fascinant, ca sa nu spun de basm sau de poveste sau ideal pentru deoratorii de carti, de cultura in general.:)

Vesti despre mine

Povesti mele au ajuns si in revista "Chemarea credintei", care se gaseste la biserici. Astept impresii. Ma bucur ca pot patrunde in casele oamenilor buni, cu credinta.

Acesta este mailul primit:

"Stimata Claudia Groza,

Cu bucurie va anunt ca a iesit de sub tipar nr. 17/ianuarie-februarie 2012 al revistei Chemarea Credintei. Dorim sa va trimitem un exemplar, de aceea va rog sa ne trimiteti adresa dumneavoastra.
De asemenea, doresc sa va anunt ca in numarul 18/martie-aprilie 2012 al revistei Chemarea Credintei va fi publicata povestioara Bobul de mazare. Acest numar va iesi de sub tipar pana la sfarsitul lunii februarie.


Pentru numarul 19/mai-iunie 2012 al revistei puteti sa ne trimiteti deja povestioara, in cazul in care o aveti pregatita.



Cu pretuire,

Narcisa-Mihaela"

*

Am primit multe telefoane prin care am fost sfatuita sa nu conduc azi. M-am riscat. Mi-a fost teama, recunosc. Inima imi batea nebuneste, iar sufletul se ghemuise intr-un ungher ingust.

*
Seara citesc povesti.Puteti rade, dar citesc povesti minuate, scrise de Jacques salome "Povesti despre rataciri, Povesti despre sperante". Sunt speciale, educative, magice. :)
*

Elevii vor vacanta. Sincer, si eu vreau. :)

*
Colegii mei sunt panicati si speriati de noua lege a invatamntului. Inclusiv eu, care nu stiu ce voi face, unde voi fi din septembrie. Insa, nu vreau sa ma mai stresez. Ce va fi, va fi. Le aranjeaza Dumnezeu pe toate.


*
Ma intorc la scris... scriu.. scriu si iar scriu... :)

II - Roman la întâmplare de Claudia Groza

*

- Parca erai punctuala? se auzi vocea groasa si haraita a scriitorului.

- Speram prea mult sa observi noul meu look. Iertare iti cer pentru intarziere. “Libidinosul naibii, ce ma eneverzeaza cand se poarta cu mine de parca ar fi cel putin tatal meu”, gandi Eva si schita un zambet. Poftim manuscrisul. E ceva bun prin el? Ma refer la prima varianta pe care ti-am dat-o.

- Transmiti mult: trairi, suspans, personaje bine conturate. Esti pe drumul cel bun, insa mai ai de acumulat.

- Nu ma lua cu d-astea. Am crezut in tine. M-am bazat ca ma ajuti in tehnica scrisului, ca imi spui ce sa modific sau mai degraba cum. Nu-mi spune ca am pierdut timpul degeaba cu tine.

- Eva, stii ca te doresc. Nu vei putea scrie scene de dragoste, scene fierbinti, daca nu ai trait asemenea experiente.

- Nu stii tu ce am trait si ce nu. Pe langa asta, poate am citit suficient Sandra Brown sau alte carti despre tehnica sexului.

- Lectura nu poate inlocui orice.

- Cred ca ar fi cazul sa plec. Multumesc pentru ajutor. De fapt, iti multumesc pentru nimic.

Eva se ridica furioasa. Obrajii ii ardeau. Inima ei batea puternic, se zbatea precum o pasare intr-o colivie. Lacrimile sclipeau in ochii mari, de un caprui inchis, frumos rimelati. Buzele rujate ii tremurau usor vizibil. Niciodata nu se complacuse in situatii ingrate.

-Te rog, aseaza-te, spuse Daniel, apasandu-i mana intinsa dupa manuscris. Se uita lumea la noi ca la urs.

- Nu-mi pasa, rosti Eva, privindu-l drept in ochi, sigura pe ea. Imi doresc sa pun capul linistita pe perna, fara a ma simti murdarita de atingeri silioase, ce nu ies nici cu cel mai renumit gel de dus.

- Opreste-te, ma jignesti!

- Si tu ai facut-o!

- Te doresc nu ca un pret de manuscris corectat. Te doresc pentru ca esti unica, puternica, sigura pe tine, descurcareata.

-Multumesc, dar nu potsa iti ofer nimic. Este indicat sa nu ne mai vedem.

-Renunti la scris?

-Daca acesta este pretul libertatii mele, pretul de a nu te mai vedea, da, renunt la scris. Candva, cumva, undeva imi voi implini visul de a publica un roman. Nu e dracu’ atat de negru! Joci murdar. Ti-am oferit o piesa de teatru cadou. Am incercat sa-ti caut o slujba mai buna. N-am primit o imbratisare, un zambet… nici macar magicul “multumesc”.

-Asta te strica pe tine: cersitul de atentie, sopti Daniel, si se ridica de la masa.

Blestemata fie ziua in care te-am intalnit” spuse Eva cu ura, printre dinti, lasand banii pentru consumatie si plecand, nu inainte de a-si prinde manuscrisul cu varful degetelor. “Vei avea succes nebun. Crede-ma!” marturisi apasat, cu priviri fulgeratoare indreptate spre teancul de hartii colorate, pe care il stranse la piept.