Am decis ca, o perioadă să încerc să ajut... şi să ofer lumii ocazia de a face fapte bune. Uneori ne săturăm de necazuri, boli... şi nu vrem să venim în ajutor.
Există şi cazuri de tineri talentaţi, care nu au şansa de a se afirma.
M-am lovit de acestă nevoie... mi-am dorit să public poveşti pentru copii. Am cerut ajutorul. Nu s-a înghesuit lume să mă ajute, dar au fost câţiva care m-au susţinut.... nu am cuvinte suficiente pentru a le mulţumi. Am primit "premiu" un notebook, pe care să scriu poveştile. Într-adevăr acolo au luat viaţă câteva poveşti frumoase, în miez de iarnă. Singurul lucru pe care îl pot face este să devin mai bună în ceea ce fac. Poate... într-o zi...cine ştie...
Acum, să revin...
Am descoperit o tânără pasionată de film, care are nevoie de bani pentru o bursă. Vă rog din suflet să dăruim cât putem fiecare pentru a o susţine în împlinirea visului. E de apreciat că are vise, dar şi tlent, dar şi tinereţe să izbutească.
Povestea ei aici:
Eu nu cerșesc, eu caut soluții
Dacă în ultima vreme m-ați zărit pe stradă și nu v-am zâmbit sau
ați citit pe facebook statusurile deprimante, să știți că nu mă răsfăț
aiurea, dar chiar am picat puțin în freză. După cum relatam într-o
postare, Tati a fost selecționat în Competiția Golden Egg din cadrul
Talent Lab, Reykjavík (RIFF). Pe lângă asta, am fost selecționată și eu
în Talent Lab și pe când sărbătoream cu toții mica reușită
evergreenească, au început să vină problemele.
1. Cum nu mai sunt studenta unatc-ului, facultatea nu poate suporta
cheltuielile telecine-ului (trebuie să fac o copie după peliculă într-un
format digital), cât despre ajutor financiar să plec nici nu se pune
problema. Dar înțeleg, ăsta e sistemul, mă supun. Dau o mie de telefoane
și obțin o sponsorizare de la Abis, toate bune și frumoase, dar nu am
pelicula în negativ. Iar o mie de telefoane, oamenii frumoși sar să mă
ajute, dar mâinile legate. Așteptăm să vină septembrie. Să sperăm că
până pe 7 când trebuie să trimit varianta în digital să am și filmul.
Acum încerc să fac rost de o sponsorizare să plătesc biletul de avion
(am găsit ceva pe la 650 de euro, dar prețurile variază) și taxa de
înscriere de 100 de euro, până pe 2 septembrie. Am trimis o groază de
mailuri, dar până acum am primit două răspunsuri. Unul părea favorabil,
dar aștept în continuare. O să mai trimit, dar nu pare nimeni interesat
să investească într-un nume mic, cu un film mic într-o competiție
dintr-o țară din mijlocul oceanului.
Eu nu judec pe nimeni și nu cerșesc banii ăștia. Pun întrebări, caut
sugestii. Dacă sunt, sunt. Dacă nu sunt, înseamnă că nu trebuie să ajung
acolo. Altceva nu știu ce să mai zic, că simt că mi se topesc creierii.
Mă enervează doar că de pe urma muncii depuse în ultimele luni ar
trebui să iau niște bani cu care aș putea să-mi acopăr și biletul de
avion și taxa și să și trăiesc acolo alea 5 zile. Dar banii ăștia nu vin
și oricât m-aș tăvăli eu, tot nu pot să-i am. Că așa se întâmplă și nu e
vina nimănui…
Eu nu vreau să transform asta în drama vieții și nici nu mă revolt
într-un sistem care mă sufocă. Accept situația, o iau ca atare și caut
soluții. Soluții care-s puține la număr și pe care le-am cam epuizat.
Mă gândeam azi că am vreo 1400 de prieteni în facebook, dacă ar pune
fiecare 50 de eurocenți ar ieși suma de care am nevoie. Hehe. Dar mie-mi
zboară mințile pe te miri unde.
În concluzie, ca să nu se interpreteze aiurea, eu chiar sunt fericită
și mulțumesc universului că mi se întâmplă chestiile astea, chiar dacă
mă mai smiorcăi uneori. Sper doar că dacă voi mai fi selecționată pe
undeva, să-mi permit să mă duc fără să fac tam-tam pe net. Dar până
atunci, mai am cuvinte de postat…
2. Până pe 25 august puteți vota cele două filme pe care le am în competiția Sarajevo Cocktail Film, Tati și Marți. Știu că nu-s niște capodopere, dar tare le mai iubesc!
3. Azi am pierdut cheile. Eu nu prea pierd lucruri, dar în ultima
vreme mi-am pierdut capul. Orientare-n spațiu zero, memorie zero,
atenție zero. Am capul în nori și scriu scenarii-n gând. Dar e doar
tranziția asta de la vară la toamnă. Sau cine știe? Poate asta înseamnă
să mă las abandonată în univers. Habar nu am, dar mă amuză faptul că nu
mai sunt așa control freak. Probabil se așează toate. Deci dacă găsiți
niște chei prin București, sunt ale mele. Am multe brelocuri, printre
care și o cameră pe peliculă micuță și neagră pe care am primit-o în dar
de la cineva drag mie.
4. Scriu un scenariu care mi-e tare drag. Și Julia din Ungaria scrie
altul pentru Sarajevo City of Film. Completez formularul pentru
Berlinale Talent Campus. Trimit filmele la festivaluri, chiar dacă cu
ăsta am întâmpinat așa multe probleme. Acum le știu, le evit sau nu le
mai iau așa în serios. Sper să ajungă și Marți pe undeva… io așa zic c-o
să se întâmple…
5. Trimit cv-uri. Caut proiecte. Mai ales pe film.
Nu cer bani, dar m-ar ajuta share-ul acestei însemnări. Poate cineva
are o idee sau chef să-mi dea o mână de ajutor. Sau poate cineva are un
avion personal și mă duce până acolo sau descoperă teleportarea. Eu mai
știu? Sau poate cineva-mi găsește cheile ori mă cheamă la vreun job. Nu
știu… să circule informația, zic.
Între timp, vibrațiile sus! Nu uitați să iubiți, că ăsta e sentimentul care ne scapă de toate.
Paypal
Mulțumesc pentru atenție. Cu speranța că se vor alinia planetele,
rox evergreen andrei
