Povestile roiesc in jurul meu, dar imi este lene sa le astern pe hartie.
Sunt trista cand vad cat de mult se minte sau mai bine spus sunt mintita. Nu inteleg de ce. Nu cer nimic nimanui. Nu bag mana in buzunar nimanui. Cand pot oferi ceva gratuit, o fac cu mare bucurie. Uneori insa cred ca merit sa fiu si eu platita si rasplatita pentru munca, stres, efort, timp, energie.
Ma doare si ma chinuie rautatea. Ma sfasie invidia asa zisilor prieteni. E al naibii de greu sa vezi ca te sustin si se bucura de tine oameni straini, dar prieteni, oameni pe care i-ai ajutat la un moment dat nu se pot bucura pentru tine.
O asa zisa prietena si colega de facultate mi-a spus ca nu poate suporta realizarile mele. :(
Vreau sa zbor intr-o lume mai buna.
Vreau sa daruiesc liniste si armonie in jurul meu.
