frica

o zi de luni in care imi gasisem linistea. simteam ca nu e bine. eram atat de linistita incat imi simteam respiratia, imi auzeam ritmul normal al inimii. intr-adeavar nu a durat mult. am primit un telefon ce mi-a tulburat zambetul, sufletul, echilibrul, respiratia si ritmul cardiac.

imi promisesem ca nu voi scrie despre asta.

voi spune printre randuri.

nu am fost si nu sunt un om silitor. muncesc si invat atat cat sa nu ma fac de ras. diplomele nu m-au ajutat prea mult in viata, va spun sincer. nu mi-au adus fericire.

insa, niciodata nu mi-am batut joc de oamenii care au avut incredere in mine si care s-au bazat pe mine. cand am intrat in hora, am dansat: cu febra, cu basici, cu dureri de spate si stari de voma, ca mi-a placut ritmul sau nu, persoanele care ma tineau de mana sau de umeri, am dansat.

azi, am aflat ca sunt trasa la raspundere pentru cineva care trebuie sa-mi coordoneze munca. ba chiar ia bani frumosi de pe urma mea. m-am speriat si am inceput sa plang. rau. cu lacrimi cat oul de strut. nu am rezolvat nimic, decat mi s-au umflat ochii ca la Taurus nobilus - specie inventata de mine. m-am oprit. "nimic nu e intamplator. trebuie sa fie o rezolvare si un scop pentru care am patit asta." da, dar nu e vina mea ca s-a ajuns aici. nu imi place sa fiu trasa de maneca - nu suport sifonarea - pentru ceva ce nu am facut. sunt o fire corecta. a naibii de corecta. fi-mi-ar genele de ras sa-mi fie. cum la altii aceste gene au suferit mutatii? au stat mai mult la soare sau la lumina desktop-ului?

traiesc intr-o lume dizgratioasa. ne prefacem ca suntem fericiti, dar de fapt ne-am omori pe capete. fiecare gand ucide cate un neuron al celui din fata noastra.

secretara - cea care mi-a stricat ziua - imi vorbea pe un ton de parca eram o analfabeta, cineva umil si mizer, de care ii era scarba sa ii auda si vocea. a spus ca o banda ce avea de comunicat si a inchis. nu inainte de a-mi da ultimatumul: "saptamana asta, da? daca nu, asta e: exmatricularea!" ce usor e sa spui asta cand tu nu ai habar ce inseamna nopti nedormite, examene, emotii.

maine ma infrunt cu leoaica. taur vs leu. sunt infuriata, asa ca, tineti-va bine: va iesi cu sange! glumesc. sunt taurasul Ferdinand.

sa va fie bine!

Laboratorul meu

Dimineata bate in geam, iar urechile mele asculta si raman ciulite, in stare de alerta, mai ceva ca ale unui iepuras. Stelele s-au risipit in profunzimea norilor pufosi si hazlii. Luna isi mai mentine chipul pe suprafata cerului bland in aceasta zi de primavara.
Azi e o zi speciala pentru mine, pentru viata mea, pot spune chiar pentru omenire. Voi inaugura laboratorul meu, nou - nout. Voi incepe sa fac experimente. De abia astept. Asistentul meu este Tomi, broscuta tastoasa, care aduce noroc.
Ies in curte si adun roua, petale diferit colorate, frunze si putin nor, adaug si raze de soare, gasesc o ultima raza de luna. Le pun in sticlute pe fiecare si le pun in frigider. Adaug azot lichid pentru a le pastra pentru eternitate.
Peste cateva ore, iau flori de mar si iasomie, un fluture alb si frumos, si ii rog sa faca un descantec pentru ca oamenii sa observe frumusetea naturii, si culoriile vii ale primaverii, si sensibilitatea insectelor minunat conturate.
Curcubeul isi deseneaza un zambet larg pe chip si ma roaga sa-l pun acolo pe cer, sa atraga privirile oamenilor tristi si nepasatori de lumea in care traiesc.
In laboratorul meu se pastreaza vise, altele se nasc. Tot aici speranta continua sa traiasca in incubator, special amenjat. Asa ca, oameni buni, stati linistiti, speranta nu moare NICIODATA!
Bunatatea si veselia se joaca in permanenta si adesea le dau liber sa mearga in vizite acolo unde considera ele ca sunt bineprimite. Daca auzi un ciocanit in usa, deschideti, nu va sfiiti, sunt atat de dragute si biine educate, nu va vor retine mult din treburi. Ba din contra, va ajuta sa le terminate in timp util si va modifica starea sufleteasca. Incercati! Pana la urma, ce aveti de pierdut?
O saptamana cu frumos si iubire de noi si de ceilalti!