joi, decembrie 17

Craciunul azi...


Noapte linistita (silent night)… Asa spune un cantec al sezonului. Imi lipesc nasul de geam si privesc in departare. Totul este alb. Patura de nea s-a asternut usor, linistit peste oras. Podoabele colorate lucesc in dreptul stalpilor de curent. Arborii au imbracat plase de beculete. Par nestemate intr-un ocean de alb-argintiu. Fulgii zglobii si veseli danseaza… mai lent sau mai alert (repede), in functie de muzica pe care, doar ei o aud. Privesc spre cer. Oare vine Mos Craciun? Parca, in departare se zareste sania, trasa de reni. Zambesc… Cum o fi fost aceasta noapte, acum multi ani, cand s-a nascut Iisus Hristos?
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
In aceasta perioada, brazii fosnesc in padure. Sunt nerabdatori sa ajunga in casele oamenilor, sa le simta emotia si bucuria Sfintei Sarbatori. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei, venit din Europa, cel mai probabil de la popoarele germanice sau chiar ariene. Incetul cu incetul, acesta a intrat in traditia crestina. Acum multi ani in urma, pomul de Craciun era impodobit cu mere, prajituri si dulciuri, dar, odata cu trecerea anilor, traditiile si obiceiurile s-au schimbat, iar oamenii odata cu ele. Sarbatoarea Craciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru crestini, si mai ales pentru copii, care asteapta cu nerabdare, an de an, zilele in care merg sa colinde, impodobesc bradul, se duc la biserica , se bucura de Nasterea Domnului, la o masa imbelsugata de familie, in mijlocul celor dragi.
Frumos... poveste...
Cati dintre noi mai traiesc adevaratul miracol al acestei Sarbatori? Cati dintre noi stim cu adevarat ce inseamna aceasta noapte? Stim sa daruim din putinul sau multul nostru celor care nu au deloc?
De curand, am ajuns la biserica. O fetita draguta, firava, cu ochi blanzi de caprioara, curat imbracata, dar atat de subtire, imi atinge usor umarul si imi spune, cu teama: „Tanti, nu vreau bani. Merg cu dumneavoastra sa-mi luati ceva de la alimentara. Stiti, la noi nu va veni Mos Craciun! Suntem saraci!” In acel moment, mi s-au umplut ochii de lacrimi si am spus: „Draga mea, nu exista copii saraci si copii bogati. Copiii sunt buni si rai. Iar Mos Craciun ii iubeste cu ardoare pe cei cuminti, iar celor obraznici le aduce lucruri care sa-i invete sa devina cuminti si ascultatori. Va veni si la tine”. Am sa-i fac un pachetel cu dulciuri si ceva rechizite si am sa i le duc. Din partea lui Mos Craciun bineinteles. Voi fi doar un intermediar.
Dragi copii, invatati sa daruiti din jucariile voastre si celor care nu le pot avea niciodata, decat prin bunatatea voastra.
E greu sa fim buni, dar magia Craciunului ne imblanzeste, ne inmoaie orgoliul si duritatea. Ne fortam sa fim buni, sa ne cumparam iertarea lui Iisus Hristos, sa ne spalam greselile.
Sa fim pentru o zi si o noapte ingeri! Sa zambim si sa imbratisam oamenii de langa noi, pe care adesea ii incarcam cu problemele noastre, carora nu le acordam suficient timp si atentie, pe care uitam sa ii ascultam...
Te asteptam Mosule drag, ascultand colinde si facand daruri frumoase celor care au nevoie!
Se aud zurgalai... ma retrag de la geam, sa nu-l sperii pe Mosu’!
Craciun Fericit! Zambetul si bucuria sa va fie oaspeti permanenti, oameni buni!

Drumul scrisului...


Sora mea a luat o carticica pentru a o dona la SOS Satele Copiilor, unde firma la care este angajata face frecvent voluntariat. Mi s-a parut frumos, pentru prima data am realizat ca am scris o carte PENTRU copii.

M-am simtit utila.

Aseara, neavand somn - sunt atat de obosita mental, inca nu ma pot odihni - ma gandeam sa duc la biblioteca scolii 2-3 carticele.

Azi... ma gandeam care au fost primele semne ca mi-as dori sa scriu.

Anul trecut, prin noiembrie... am participat la o lansare de carte. Douglas Kennedy mi-a dat autograf (cu stiloul, mi-a scris: "Lovely name")... mi-a placut. Ma gandeam: oare cum este sa fii scriitor? Apoi, o buna prietena, mi-a daruit o felicitare cu o penita de stilou - asemanatoare cu cea primita de la colegele mele Lucia si Beatrice cand am plecat din institut - apoi aparitia in revista ELLE a "cronicii" facute de mine la acea seara de lansare.

Am trait aceste zile minunata senzatie, pe care nu o pot percepe la adevarata valoare... sa dai autografe.... Frumos!