joi, iunie 12

Doamnei psiholog

Stimata doamna psiholog care imi cititi blogul (va multumesc si sunt onorata),

Sa stiti ca am studiat si eu psihologie.... prin prisma meseriei.va rog sa fiti profesionista si sa cititi cu atentie despre relatiile mele anterioare si sa descoperiti ca nu sunt identice. 
In cele mai multe cazuri am fost doar un fel de asistenta medicala a sufletelor ranite... am impinite vise si dorinte (de a calatori, de a socializa, de a educa). Insa, in toate acestea, am fost respectata ca femeie... rasfatata si tratata ca om. In ultima, in care am stat alaturi de un om pesimist, care nu are o slujba - un program fix, nu se simte  util si a cazut adesea in depresii, am incercat sa il ridic,sa il bucur oferindu-i carti in dar...prin posta, cu numele expeditorului necunoscut... am cautat sa ii satisfac bucuria de a citi despre aviatie... am cautat pe net carti, am comandat cu dedicatie..... l-am luat cu mine in plimbarile prin tara, in care eu munceam... pe el l-am lasat sa se bucure de locuri, de oameni, de natura.... am muncit si am platit pentru doi. Si-a dorit sa aiba o brosura despre sport si sanatate... zis si facut... am scris pana noaptea, am cautat grafician, am platit... am alergat de la scoala incolo si incoace... am promovat brosurile... i-am platit o parte din banii obtinuti ca drepturi de autor... desi am muncit enorm.... mi-a facut placere, insa, cand esti comparata timp de 2 ani si jumatate cu sora (sora mea nu a albit - desi i-am explicat ca e genetic; sora mea munceste, eu eram spetita... si imparteam si castigul cu el, dar nu era suficient; sora mea a facut luna in casa iubitului... desi ea statea in acea casa in weekend; cand am facut si eu... nu s-a vazut sau era firesc sa fac  curat si apoi sa plec acasa...),dupa o viata in care tot timpul am fost comparata pentru a mi se cere si mai mult si mai mult... se creaza o tensiune... o frustrare (da, ca tot ai descoperit tu aceasta cauza a nemultumirii mele) fata de acea sora, femeie. Si cand aceasta sora, ii spune fratelui sa nu imi ofere inelul de logodna ca se marita ea anul acesta cu printul si nu e bine sa se casatoreasca doi frati in acelasi an (desi eu nu-mi doream casatoria, ci doar UN INEL DE LOGODNA, iar domnul stia cat imi doresc asta si daca tinea putin la mine, mi-l oferea de ziua mea, asa cum am sperat) normal ca am vazut rosu in fata ochilor ca un Taur adevarat ce sunt. 
Stimata doamna psiholog, am si eu colege psoholog si am discutat si eu.. si mi-au spus (in calitate de OM, FEMEI, MAME...  ca era normal si de bun simt, ca mama si sora sa ma fi chemat si sa fi discutat... de fata cu domnul iubit..). 
Poate gresesc... dar nu  ma tratezi bine... sa stii!
Daca vrei, vin si iti platesc o sedinta... ai auzit de terapia prin scris? Ai auzit de Sylvia Plath si de Virginia Wolff care au scris pentru a-si trata depresiile si apoi s-au sinucis?? Ei... cand te vei lamuri cu toate acestea, sa ii spui si pacientului tau sa fie mai hotarat in decizii...sa nu faca promisiuni daca nu le poate duce la final. Tot ce am scris a fost la un nivel accentuat pentru a ma putea elibera de raul produs.... ce voiai sa scriu? vai iubirea vietii mele iti multumesc ca am stat atata timp langa tine... si nu am nimic... nici familie... nici copil.... si ma intreabaunde sunt banii mei? Pai cat am investit in toate plimbarile si alte evenimente... A uitat cand sora ta ti-a cerut banii pe care ti-i imprumutase si m-ai sunat sa ti-i aduc? Asta trebuie sa faci... sa il ajuti sa se maturizeze... spun asta pentru binele lui... oricum este controlat de mama si de sora... sta acasa cu cainele... pentru ca mama si sora sa se poata plimba linistite... si multe altele.. cand altii merg la sedinte cu parintii... isi duc copiii la diverse activitati... etc.
Sper sa te fi ajutat. Esti foarte amabila... si mi-ar placea sa purtam o discutie... dar de psihologie adevarata.... nu barfe d-astea ca iti place tie de ochii pacientului.... :) Fii corecta si sincera! Fii profesionista si nu iti pacali pacientii ca sunt nevinovati, si ca eu am invidii si frustrari. Crezi ca nu am mai vazut femei care se marita? Oricum sora lui era disperata ca e mai mare decat mine... sufera de asta. Ok... sa se marite! Casa de piatra! 
Tu cum te-ai simti cand ti s-ar spune cu o frecventa zilnica... "Mama se asteapta intai de la sora mea si iubitul ei sa faca pasul. Au amandoi serviciu." Iti spun ca nu foarte comod.
Te apreciez si vreau sa cred ca esti o adevarata psiholoaga. E vina mea ca am ramas in aceasta relatie cu un barbat care nu iese din cuvantul familiei... la anii lui. 
Cu stima.
O femeie ranita (dar nu invidioasa)

P.S: NU iti doresc sa traiesti asa ceva... sa te simti nerespectata, data la o parte mereu... si mereu... si mereu... oricat ai face, oricat ai oferi 

Povesti si oameni

Mi s-a adus la cunostinta - cu o doza de rautate - ca traiesc in lumea povestilor. Din pacate, sunt mult mai incorata in realitate decat cei care nu scriu povesti. Pana si Tobias are o parte din personalitatea mea, este ALTFEL si din cauza aceasta este marginalizat, insa lupta pentru visul lui si povestea continua. Orice carte porneste de la ceva real...puteti intreba orice scriitor... 
Azi, am luat salariul.... si l-am si cheltuit.... am fost la radio sa ii platesc baiatului care m-a ajutat cu editarea CD-ului cu povestile pentru copii in lectura unei actrite tinere de la Teatrul Tandarica. 
Baiatul... tanar... maxim 30 de ani... si ma sunase pe 21 mai - eu eram in drum spre Comana, tocmai ce terminasem o prezentare a cartii Tolba cu povesti - sa imi spuna ca imi trimite povestile prin transfer ca el pleaca din tara si nu stie cand se intoarce. Eram atat de obosita si trista de intorsatura pe care o luase viata mea... ca investitia in brosuri fusese una proasta si nu mi-am recuperat banii... si stabilisem ca facem jumate - jumate si dadusem un salariu (si tot nu munceam cat sora lui!!!) incat nu am dat importanta si nu am avut puterea sa il rog sa imi aduca un semn de carte pentru colectie.
Astazi, eu entuziasmata de calatorii (am calatorit in putine locuri, dar a fost de neuitat peste tot!!! - Lisabona, Bratislava, Budapesta, Nessebar, Grecia - insula Eghina, Atena si alte locuri din aceasta tara ortodoxa) il intreb totusi cu rezerva daca a fost plecat cu serviciul. 
- Nu, Clau, am avut probleme medicale. Aici nu stiau ce am. Am mers in Italia, la Milano. 
Stiam ca acolo fusese si un coleg de generala acum cativa ani...sa se trateze de leucemie.
- Dar esti bine, nu? Ti-au stabilit ce ai si esti bine, nu?
- Da, sunt bine. Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut cu mai mult.
- Hei, ai facut suficient. Altii nu au facut nici pe sfert din cat ai facut tu. Nici macar sa se bucure de ce au primit... 
- Daca te mai pot ajuta cu ceva, sa imi spui! Ne auzim.
- Sigur.Voi veni sa iti dau un CD cand e gata, frezat si aranjat.
-Te astept!
Pe drum... ma gandeam... este tanar si isi doreste sa traiasca. Vizionasem candva un film, in care personajul primse o carte in care erau trecute datele cand mureau oamenii, iar el incerca sa ii salveze, cu riscul de a i se scurta lui viata.
Asa as proceda si eu acum... nu mai vreau sa traiesc. NU mai vreau sa fac aceleasi lucruri... scoala, ateliere, munca in care de fapt ma refugiez de singuratate. Imi doresc o familie... doi copii... pentru care sa muncesc... sa fiu motivata... Le-as da oamenilor care vor sa traiasca zilele mele...
Consider ca am facut suficient... 
Am obosit de atatea examene... ba olicenta, ba un master, ba un doctorat, ba o titularizare, hai si o echivalare a gradului I, hai si un examen de avansare de la asistent de cercetare la cercetator... ba nu stiu ce curs de perfectionare. Si? Am raftul plin cu diplome... si nu ma imbratiseaza cand ajung acasa.... nu imi cer sa ma joc cu ele sau sa le ajut la teme sau sa imi povesteasca ce au facut la gradi. Traiesc degeaba... voi fi matusa....dar cine ma lasa sa ma implic in educatia si in viata copilului sau mai mult decat e cu bun simt. Plus ca, nu este acelasi lucru. 
Nu... nu are rost... 
Pur si simplu nu mai doresc... chiar daca stiu ca gresesc... nu mai vreau sa traiesc asa agitat, cu lacrimi,cu sufletul plin de suferinta si de nemultumire. Daca mor, mama va plange, dar se va obisnui cu ideea... decat sa sufere ziua si noaptea vazandu-ma cum plang, cum sufar cand oamenii ma ranesc... 
O cunostinta... avea dureri cumplite de cap (cum patesc si eu in ultima perioada) si nu mai putea scrie. A mers la medic... si are cancer pulmonar, cu metastaza.... creierul ii este afectat. A cerut insistent sa i se faca orice radioterapie,chimioterapie... numai sa mai traiasca... si are 48-50 de ani, nu e casatorita, nu mai are frati... are in grija pe mama sa... bolnava de Alzheimer.
*
Totul e atat de ciudat... 
Am obosit sa traiesc in zadar... sa bucur copiii altora... cand am inceput sa scriu povesti, mi-am dorit sa scriu muuuulte povesti, ca atunci cand voi avea copii, pe Gloria si pe Toma, sa ma ocup de ei, de cresterea lor si am o tolba cu povesti pentru a-i bucura. Numarul povestilor a crescut si a tot crescut... dar nu am trait bucuria de a deveni sotie si mama.
E trist... dureros... sufletul sangereaza de acest chin...
*
Povesti si oameni...