Ma simt tot mai singura... desi sunt oameni care ma cauta... cunosc saptamanal oameni noi... ma implic in tot felul de proiecte...
De fapt, nu singura, ci neimplinita, goala, care respira degeaba....
Am colege din institutul de ce cercetare.. care s-au dedicat cercetarii... au plecat in afara si studiaza... Insa eu? Eu mi-am dorit o familie... spunand ca am pus punct momentan carierei... sau voi face o cariera din scris. Toti ma intreaba ce fac cu viata mea... deoarece timpul trece.
Spun... ca astept... sa vina primavara...
Ei imi spun ca timpul meu trece... si plang... stiind ca au dreptate... si eu astept! Ce? Nimic... se pare... decat iluzii impachetate frumos.
