Am avut atelier de lectura la o scoala de apoape de casa. Nu s-a putut o ora una dupa alta, asa ca am fost nevoita sa fac doua drumuri. Horia nu isi facuse somnul, si a inceput sa planga. Un pland din acela de ti se rupe sufletul. L-am lasat, dar cat? L-am luat in brate, am incercat sa il linistesc ducandu-l la geam. Sotul a inceput sa imi reproseze ca eu il rasfat si ca nu ma vede bine, ca nu e ok cum ma port cu el.
Oare intelege de acum daca ii explic ca nu e voie, ca nu e bine, ca totul are o rezolvare?
Adevarul este ca am si foarte multe pe cap: proiecte, idei, ganduri, responsabilitati. Uneori ii las sa faca "ce vor", dar fara a le dauna, in ideea de a descoperi. Daca se lovesc usor, oare invata ca nu e bine sa atinga sau sa arunce un obiect? Exemple... :(
Am sufletul impartit in mii de dureri, de intensitatii diferite!
Ma voi ruga sa gasesc raspunsurile corecte!
E greu! Cand totul sta pe umerii tai, e dificil sa iei numai decizii corecte pentru toti!
