În sufletul ei s-a aşternut liniştea. El a recunoscut că nu este pregătit pentru o relaţie, că îi este teamă. Ea ştia acest aspect al trăirilor lui, de mult. Se cunoşteau de 7 ani. Nu voia nimic de la el. Îl suporta în viaţa ei, pasager, ca pe un copil major, care se întoarce periodic la părinţi să îşi încarce bateriile. Chiar dacă nu recunoştea, avea nevoie de ea, femeia puternică, să-l asculte, să-l scoată în lume. Ea socializa permanent. Cunoştea oameni şi avea planuri. (pântecul ei era mai pregătit ca oricând să adăpostească prunc; îşi dorea să se joace cu un bebe frumos, vesel şi isteţ; aştepta momentul unei iubiri, fie ea şi de moment; stăpâna lui era echilibrată; ştia foarte bine ce vrea şi dorinţele i se împlineau periodic, pe rând, aşa cum erau scrise în agenda visurilor).
- Am obţinut post la universitatea din Cluj. Ce zici? Să merg?
- Dacă aştepţi să te implor să rămâi sau să-ţi promit că te voi lua de nevastă, te înşeli!
- Dacă tu crezi că mă simt legată de tine, te înşeli. AMARNIC!
Era un test. Atât. Era la un pas să-şi împlinească visele. Parisul o aştepta. Poveştile o căutau, iar copiii au nevoie de ea şi de scrierile ei.
Mâinile ei calde, cu degete lungi şi subţiri, admirate cândva, îi ating miraculos pântecul. Oare va dospi sămânţa? Facă-se voia lui Dumnezeu. Amin. :)
- Am obţinut post la universitatea din Cluj. Ce zici? Să merg?
- Dacă aştepţi să te implor să rămâi sau să-ţi promit că te voi lua de nevastă, te înşeli!
- Dacă tu crezi că mă simt legată de tine, te înşeli. AMARNIC!
Era un test. Atât. Era la un pas să-şi împlinească visele. Parisul o aştepta. Poveştile o căutau, iar copiii au nevoie de ea şi de scrierile ei.
Mâinile ei calde, cu degete lungi şi subţiri, admirate cândva, îi ating miraculos pântecul. Oare va dospi sămânţa? Facă-se voia lui Dumnezeu. Amin. :)
