luni, ianuarie 30

Recunoaşterea


În sufletul ei s-a aşternut liniştea. El a recunoscut că nu este pregătit pentru o relaţie, că îi este teamă. Ea ştia acest aspect al trăirilor lui, de mult. Se cunoşteau de 7 ani. Nu voia nimic de la el. Îl suporta în viaţa ei, pasager, ca pe un copil major, care se întoarce periodic la părinţi să îşi încarce bateriile. Chiar dacă nu recunoştea, avea nevoie de ea, femeia puternică, să-l asculte, să-l scoată în lume. Ea socializa permanent. Cunoştea oameni şi avea planuri. (pântecul ei era mai pregătit ca oricând să adăpostească prunc; îşi dorea să se joace cu un bebe frumos, vesel şi isteţ; aştepta momentul unei iubiri, fie ea şi de moment; stăpâna lui era echilibrată; ştia foarte bine ce vrea şi dorinţele i se împlineau periodic, pe rând, aşa cum erau scrise în agenda visurilor).

- Am obţinut post la universitatea din Cluj. Ce zici? Să merg?
- Dacă aştepţi să te implor să rămâi sau să-ţi promit că te voi lua de nevastă, te înşeli!
- Dacă tu crezi că mă simt legată de tine, te înşeli. AMARNIC!

Era un test. Atât. Era la un pas să-şi împlinească visele. Parisul o aştepta. Poveştile o căutau, iar copiii au nevoie de ea şi de scrierile ei.

Mâinile ei calde, cu degete lungi şi subţiri, admirate cândva, îi ating miraculos pântecul. Oare va dospi sămânţa? Facă-se voia lui Dumnezeu. Amin. :)

Sunt MANDRA ca l-am intalnit :) - MARIO BARANGEA

Cursurile lui sunt minunate... calmul si vocea blanda te determina sa mai vii la cursurile lui.Cultura lui te inhiba la un moment dat. Cu toate acestea, este un om deosebit, care stie sa coboare la nivelul fiecaruia.

Cautati-l la cursurile sustinute la Fundatia Calea Victoriei. Veti fi "vrajiti" de lucrurile ce le veti descoperi alaturi de acest om. :)

http://www.trilulilu.ro/TVR1/8c652842430e54

TEXT cu teribilul T - de Liuba G. (esti minunata!)

“Tu - cel care ai fost trădat”

Bătea un vînt tăios cînd te-am cunoscut.
Era toamnă!
Tu tremurai tot.
Îmi era teama să te trezesc. Tu erai treaz, dar trudit, tulburat de gînduri chinuitoare.
Frunzele de tei cădeau peste tălpile tale dezgolite. Văd și acum acel tablou teribil cînd trecătorii treceau în tăcere pe lîngă tine fără a-ți transmite un zimbet tacticos.
Îți priveam în tăcere ochii tăi triști și îți analizam trăsăturile feței, te vedeam un tînăr de treabă, talentat cu un trecut trist, cu o copilarie trudită...
Timpul trecea, iar eu tot mă temeam să mă apropii de sufletul tău tandru.
Eram la tulpina teiului cînd glasul tău m-a tulburat, mai întrebat dacă am trădat pe cineva și ai spus tremurator cît de mult țineai la ea.