marți, aprilie 24

Vise şi scriere

Ieri noapte am visat că scriam. Creionasem personaje,iar prinseseră viaţă şi mă vizitau. Era frumos, deoarece puteam scrie lejer, doar ascultându-le. Ele îşi jucau cuminţi rolurile. Problema a fost când m-am trezit în zori de zi, cu dorinţa de a mai dormi încă puţin... ştiind ce mă aşteaptă. 

Vreau concediu... unul de studii... pentru scriere.... zău că m-am plictisit de toate.... :)

Ştiinţa mă oboseşte teribil....plus că nu-mi place... :(

Îmi doresc un nou capitol în viaţa mea... nu ştiu... să lucrez la o grădiniţă, să spun poveşti... să mă joc cu piticii.... :)

Nu mai vreau teste... teze... lecţii de citit... explicaţii ştiinţifice de dat şi dezbătut... Zău că m-aş apuca să studiez literele şi să evadez în ţara poveştilor.... definitiv şi irevocabil....

Şcoală din nou .... nu mai vreeeeeeeauuuuuuuu

Am ajuns şi eu la şcoală.... după vacanţă. La orele de opţional am vorbit despre prietenie şi sexualitate. Subiecte grele pentru ore aşa de matinale.
Se face într-un final 13. După cinci ore de vorbit şi patrulat printre elevi să le verific exerciţiile, vreau să dorm. O colegă iese nervoasă de la o clasă: "Nu-i mai suport  pe ăştia. Oricât mi-aş impune să nu mă enervez, nu pot."  Eu nici nu mai am putere să mă enervez.
 Mă întâlnesc puţin  cu mama şi rareş, băieţelul de care are grijă.
- oauuu, Rareş, ce desen frumos ai făcut la grădiniţă.
- Este o declaraţie de dragoste pentru Ana.... dar am cam greşit. 
- Hai să ne uităm. Da, uite aici ai uitat o literă. "C"-ul de la "te iubesc".
-Cred că trebuie să scriu din nou.
-Da, o vei impresiona. Dar cu Bianca ce faci? NU o mai iubeşti?
- Dacă ea a plecat... asta e viaţa. dacă Ana a apărut în calea ei...
Râd. Ce frumoasă e vârsta asta la car iubeşte atât de uşor, neconţionat de aspectul fizic, intelectual sau mai ştiu eu ce alte criterii... :)

Acasă... mă transform într-o mini gospodină. Mi-am redescoperit pasiunea de a spăla vase. Eram dependentă de această activitate la 4 ani. verişoara mamei, la care am stat în cea perioadă când a murit bunica, apoi când a adus-o barza pe sora mea,m-a sunat plângând să-mi spună că îi e dor de mine, că are 79 de ani şi merge în baston. 
-Nu vii pe la mine?
- Uff... şi mie îmi e dor dar nu am timp. Nu promit, dar sper săgăsesc o oră să vin la povestit.

Când mi-era lumea mai dragă, mă sună de la liceu că vineri, soseşte nu ştiu ce comisie de profesori din Malta şi vor să vadă o lecţie în AeL. Nu sunt drăguţă să o susţin eu?
Eu? Sunt foarte drăguţă şi o susţin... cum să nu....
Noroc că nu am mâncat mult de Paşti.... să îmi stea în gât mielul.

După amiază, dau o fugă să cumpăr cleşti pentru încărcat bateria. Iau şi benzină. Îmi amintesc că îmi expiră şi asigurarea, plus că trebuie să fac şi revizia tehnică. Toate grămadă.... plus altele... schimbarea buletinului.... verificarea dosarului de titularizare.... Cer o clonă!

Merg la lectură.... "De veghe în lanul de secară" de J. Salinger. Sau trebuie să citesc lecţii... ? daaaa... lecţiii .... nu mai vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuuu.......