Aşa frumoasă nici nu poţi să crezi
că-aşa minune încă mai există
e-o dulce rază străbătând amiezi
ce-nveseleşte-o zi cumplit de tristă
... aşa senină parc-a-mprumutat
albastrul cerului bogat în pace
e-un înger blând pe-un drum imaculat
ce-mparte zâmbet după cum îi place
aşa copilă nici un anotimp
n-ar îndrăzni să-şi lase vreo amprentă
şi ea păşeşte falnic peste timp
prezentă-n toate şi-uneori absentă
aşa miloasă-aproape s-ar jertfi
pe sine pentru orice om ce plânge
pe porumbei îi socoteşte fii
iar în copacii ea vede fraţi de sânge
aşa de fină pasul ei suav
de-abia se-aude colindind cărarea
pământu-ntreg suspin-aşa grozav
când ea culcată-şi cugetă visarea
aşa plăcută-i greu să n-o iubeşti
dar grijuliu apare-aşa fragilă
e-nvăluită-n taine îngereşti
puţin femeie, dar mai mult copilă
aşa e ea şi nu găsesc cuvânt
să-mpărtăşesc a ei minunăţie
ce nu găsesc niciunde pe pământ
aşa e ea şi poate nici nu ştie...
