joi, noiembrie 20

Revedere cu admiratie

De dimineata, imi citeam horoscopul...Nu cred in el prea mult, dar e un exercitiu zilnic de amuzament. Scria negru pe alb ca intalnesc prieteni vechi. Stiam ca o buna prietena, draga, apreciata, inteligenta -am fost colege de grupa, colege de suferinta la licenta, avand lucrarea la aceeasi profesoara ciufuta care se astepta sa-i dam bani sa ne ajute cu finalizarea lucrarii- este in Bucuresti la un curs de instruire, stiam ca urma sa ne vedem in cursul zilei, asa ca am zis in gand:"Hai ca au nimerit-o de data asta."
Ne-am vazut la un cappuccino...si nu stiam ce sa ne spunem mai repede. Ea este o femeie frumoasa, mamica unui baietel adorabil, de 6 ani, care o divineaza. {Intotdeuna mi-am dorit sa fiu mama de fata, sa-i fac codite, sa o imbrac modern, dar acum, trebuie sa recunosc, o INVIDIEZ pe prietena mea pentru admiratia, dragostea, importanta acordate de fiul sau}.
Ea, a fost prima dintre colegele pe care le-am cunoscut si de atunci am fost de nedespartit. Desi exista internet si tehnologia ne permite o comunicare mult mai usoara, inca ne scriem scrisori. :)
Aaa...si mai nou, primesc desene de la baietelul ei care spune ca sunt si prietena lui daca sunt prietena mamei lui. Ma simt minunat cand imi acord si mie 0,01 din admiratia si dragostea si timpul acordate in majoritate mamei sale PERFECTE (si fie vorba intre noi, chiar ESTE).
Cred ca a fi MAMA e cea mai frumoasa meserie, care iti consuma timp, energie...dar rezultatul final, cu siguranta merita efortul.
Ganduri bune, putere de viata, incredere in tine, zambete si bucurii, prietena mea draga,
Anouk