Daca

Rudyard Kipling, scriitor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura (1907), autorul 'Cartii junglei'.

Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi, dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri, dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata
S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plangi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vana,
Drept sa ramai, cand ele june nu-s,
Si stai tot darz, cand nu mai e stapana
Decat Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime, nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
si, mai mult, fiul meu: atunci esti Om!

(trad. Dan Dutescu; exista mai multe traduceri in romana; aici gasiti si versiunea originala)

una, alta adunate şi sortate

după amiaza de ieri a fost mai mult decat divină. toate lucrurile au decurs şnur. am primit zâmbete, sfaturi, am luat decizii. am povestit şi am primit cadou pentru ziua mea. o iconiţă cu Sf. Muceniţă Irina, sărbătorită pe 5 mai. Când am văzut am fost impresionată. M-am simţit vegheată şi ocrotită.

întorcându-ne în compania tunetelor, fulgerelor şi picăturilor cât bobul de mazăre, am povestit întâmplări haioase.

am avut o seară în care mi s-a aprins dorinţa nebună de a discuta cu oameni. unii au răspuns mizerabil. alţii nu au apărut deloc. altora li s.a făcut somn. am scris fără spor la teză, apoi m-am retras în lumea cărţilor.

am primit un peşte. mă uit la el, şi mi-e milă că stă captiv.

de dimineaţa, la prima oră, primesc mesaj. citesc adormita. nu inteleg. mai citesc o data si aflu ca un bun prieten a devenit tata. ma bucur. imi dau lacrimile. e ceea ce mi-as dori si eu. strang din dinti, imi innec lacrimile. stiu ca va fi un tata bun. mi-a fost alaturi in momente grele, m-a susţinut când am început să scriu poveşti. mi-a făcut rubrică specială pe site-ul lui pentru a scrie ce doresc.

plec la şcoală să înlocuiesc o colegă.

- Doamna, sunteţi profă de bio?
- Da.
- Şase vine diriga.
- Doamna, de ce aţi venit la şcoală? Nu e ziua dvs. liberă?
- Ba da, am venit în vizită. Mă plictiseam acasă. Să fiţi cuminţi.
- Doamna am lua un 10 la geografie.
- Bravo. Felicitări.

Am parcat aiurea. Am emoţii. În final, plec.

Maşina de spălat porneşte şi gândurile hai hui. Convorbire cu un om cu suflet mare, care mă înţelege, mă încurajează, îmi stârneşte lacrimi. Mi-e teamă de mine... Îmi doresc prea mult? Mă liniştesc şi mă canalizez pe ceea ce pot realiza singură.