E ger. Nimic nu mai face fata frigului. Nici macar plapuma. O iubesc. O strang avid in brate, o apropii de piept. E atat de pufoasa si de calda. Dar, trebuie sa ma trezesc. Nu stiu cat la realitate, dar trebuie sa parasesc patul. Apa e rece, dar am nevoie sa ma inviorez. Ascult muzica de dragoste. Aici:
Nu e bine. Atata iubire imi produce greata. Iau o lamaie. Parca parca e mai bine.
Acum, trebuie sa-mi fac curaj - cam mult- sa infrunt gerul. Imi amintesc - si zambesc - de buletinele meteo de la radio. Imi placea replica: "Gheata la mal". Asa e si cu iubirea la mine. E inghetata la mal. Ha ha ha. Dar, imi doresc sa fiu imbratisata. Atat de strans, si sa fie bine, sa ma incalzesc si sa iubesc... sa iubesc atat de tare, incat sa fiu capabila sa pronunt cuvintele pe care nu am fost capabila sa le spun nicicand: "Te iubesc".
Poate nu e timpul lor. Poate a trecut sau poate nu a sosit. Am invatat ca niciodata, nu e prea tarziu. Sper, sa am timp sa spun: "Te iubesc asa cum esti, te iubesc pentru ca esti".
O zi calduroasa va doresc!