Prietenie si rabdare

De cand ma stiu sunt catastrofa la tenhnica - calculator, telefon mobil si alte chestiuni ce tin de tehnologie.
Aveam de predat o lucrare importanta... cu tabele si fotografii. Imi venea sa plang cand le vedeam cat de strambe sunt asezate, cat sufereau bietele de ele.

O buna prietena.... castigata cu mult noroc, m-a ajutat cu o rabdare de fier sa o aranjez. La un moment dat, imi venea s ama ridic si sa plec in lumea larga... Prietena mea, Alina, insa nu renunta. Bibilea si aranja fiecare litera, fiecare spatiu il aseza la loc de cinste sau il elimina fara drept de apel. Doamne cata rabdare!

La final, totul arata impecabil. Multumesc Alina! Nu stiu daca am sa reusesc vreodata sa te rasplatesc pentru ajutor. :)

In ultima vreme, am invatat ca rabdarea... face minuni... implineste vise si aduce bucurii.

Am mai descoperit ca prietenii mei sunt noi, majoritatea, si sunt oameni puternici, veseli, ambitiosi, cu vise si inclinatii artistice. Sunt norocoasa ca i-am intalnit. Am invatat ca fiecare e important in viata.... si ca este adevarata fraza: "unii oamenii stau in viata ta o zi, altii o saptamana, unii poate o luna, altii toata viata". Privesc timid in urma - deoarece nu-mi place sa fac asta - si descopar femei (avea dreptate cine spunea ca acolo unde sunt femei multe iese mare scandal si exista multa invidie) - care au disparut din peisajul vietii mele, acum ca le este bine.. ca si-au gasit jumatatea, ca sunt fericite. Zambesc. Problema nu e la mine... ci la ele... ca nu stiu sa ma aprecieze... hahahaha... ca nu stiu ca roata este rotunda... Am sa le primesc oricand doresc sa reapara in viata mea... :)

Apreciati fiecare zambet... fiecare om ce apare in viata voastra.... nu stiti cand veti mai avea nevoie de el/ea.

Imbratisari vesele pentru o saptamana minunata!

Ghetuţele albastre

În iarna aceasta geroasă, fetele mele dragi - mama şi sora - mi-au împlinit un vis de care eu uitasem iniţial. Anul trecut scriam disperată că îmi doresc cizme albastre. M-am calmat atunic, apoi am uitat sau poate nu am dat interes din cauya situaţiei financiare precare. Când mama mi-a adus ghetuţele să le probez, am refuzat. Deja mă îndrăgostisem de ele, şi nu ştiam dacă îmi permit să le am. Cu lacrimi în ochi, de bucurie şi fericire, le-am probat. Dragostea a fost reciprocă.

Astăzi, le-am scos la plimbare, în compania picioarelor mele frumoase, asortate cu o fustiţă scurtă de stofă. Soare, primăvară, zâmbete, gânduri... priviri.... Oamenii mă privesc de jos în sus. Sunt fericită! Ghetuţele mele au atras atenţia.....Uraaaa!!!!

Intru într-o librărie de cartier. Vânzătoarele tinere privesc GHETUŢELE. Acesetea se fâstâcesc atât de tare, încât era cât pe ce să mă împiedic.

Aşadar... atenţie la vise. Sezon permanent deschis! VISELE SE ÎMPLINESC.... contează să nu renunţi şi să te zbaţi.... pentru aducerea lor în stare reală. :)