E vina mea

Mă îmbrac în privirile tale,
Îmi inchei nasturii desenaţi
pe pielea caldă de la îmbrăţişările tale.
Ştii că m-ai dezamăgit.
Nu îţi face griji,
Nu te urăsc.
E vina mea că nu ştiu să fac alegeri,
Dar ştiu, al naibii de bine ştiu,
Că vreau să fiu iubită.
Iartă-mă de ţi-am dăruit mai mult decât meritai.
Îmi pare rău că ţi-ai pierdut sufletul...
Şi clar nu mai ştii ce e frumos, şi bun, şi curat!
Păcat... Mare păcat!
Vreau ca într-o zi, las la alegere ta ziua,
Să-mi ceri iertare pentru clipele irosite
cu al tău suflet gol de iubire.
Ştiu... e vina mea că am crezut că va fi bine...

... eu si incercarile mele de poezie.

Povestea Ralucăi

Cu genunchii aduşi la piept, stând pe pervazul lat al camerei ei, Raluca priveşte pe fereastră. E frig şi urât, atât de cenuşiu afară, ca şi griul din sufletul ei. Pisoiul vine încet şi se cuibăreşte la picioarele ei.
-Tanu, a plecat şi el din viaţa mea. Mi-e dor de el, atât de dor, ca deşertului de apă.
Lacrimi ce sclipeau de mult în ochii fetei, au pornit călătoria pe obrazul slăbit de nopţile nedormite, i-au atins colţurile gurii, apoi au fost alungate încet, cu dragoste - doar erau lacrimi pentru el -, de o mână delicată.
-Îmi amintesc încrederea şi puterea lui de la început, cuvintele cu drag şi grija ce mi-o arăta,deşi poate nu o avea pentru mine. Vacanţa cu stânci şi pescăruşi ce îşi strigau iubirea, lişiţe ce îşi învăţau puii să îşi caute hrană, nisipul umed şi valurile calme, ca bătăile inimilor noastre. Doar când ne priveam cu sinceritate în ochi, bătăile inimii o luau la galop.
Tanu mieună şi Raluca îl luă în braţe şi-l strânse cu putere la piept, imaginându-şi că este el.
- Oare vom fi şi noi iubiţi, sincer, adevărat, cu patos, vreodată, Tanu? Mi-e dor de viaţă... „tu, dor nebun de fericire”... Să mergem la un picnic, să stăm întinşi unul lângă altul, să ne citim poveşti sau poezii sau chiar presa... să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea... să râdem... să ne umplem sufletele cu bucurie şi energie... să jucăm Păcălici pe porunci şi să ne amintim de copilărie... să stăm îmbrăţişaţi şi să ne facem planuri împreună. Cer prea mult Tanu? Spune-mi, dar fi sincer, zise Raluca, zâmbind cu ultimele puteri.
Privirile ei se îndreaptă spre fereastră. Din nou singură... Un alt început... O altă alegere...

.... Această poveste va fi un mic roman, ce va conţine şi poezii de dragoste - va fi o colaborare frumoasă - care îi vor fi citite cumva Ralucăi....