- Cred ca m-ai confundat, raspund sigura pe mine, obosita si trista.
- Nu, doamna, erati dvs. Intr-adevar era un interviu mai vechi, dar a fost difuzat aseara pe Trinitas. Sunteti telegenica!
- Bine, ma voi reprofila: ma voi face prezentatoare de stiri.
Ma gandesc rapid. "Am imbatranit? Nu mai stiu ce fac? La cat vorbesc eu, cu toata lumea, e posibil". Intr-un final - noroc ca gandesc repede, inca - realizez ca anul trecut, in perioada dinaintea Pastelui, in fata manastirii Radu Voda, un reporter dragut - ha ha ha (e necesar, logic) - mi-a cerut sa ii acord un interviu. Am spus ca nu stiu sa vorbesc in limbajul teologic, eu venind la biserica asa in vizita, pentru a avea o discutie cu Dumnezeu, sa-i cer putin socoteala. (nu aruncati inca pietrele, glumesc; si D-zeu glumeste si stie de gluma). Pentru ca era dragut, m-a pacalit. Am facut o proba si culmea am trecut-o. :))
*
- Ce cadou vrei sa iti cumpar de ziua ta?
- De ziua mea cand implinesc 5 ani? raspunde vesel pustiul.
- Da, iubire.
- Un ou Kinder si o carticica, stiu ca tu nu ai bani.
- Ha ha ha, da, toata lumea stie ca nu am bani.
Clar, asta e rostul meu in lumea aceasta: EDUCATIA.
Dupa ore, pornesc in Diverta, libraria mea de suflet, desi este destul de scumpa. Cred ca e vorba de comoditate, mai degraba. Raionul cartilor pentru copii ma fascineaza. Preturile ma inspaimanta. Iau cartile, le rasfoiesc. O lume fantastica. Nu stiu ce sa aleg.
Am ales cu greu, "Bunele maniere"... o carte cu multe fotografii, si poezioare. Stati ca scanez si va arat. [ma si vad stand pe burta in camera copiilor si citind cot la cot cu ei - ha ha ha].