sâmbătă, februarie 18

Oboseli

este ora care este... 1.20 dimineata. Nu stiu ce caut pe aici... mai citesc.. imi retraiesc bucurii si tristeti.. ma amuz de unele intamplari....insa, stiu ca laora 9 voi fi la supravegheat la olimpiada. Am renuntat cu greu la cursul meu de scriere si teatru, pentru a fi de folos educatiei. Si profesorii nu lucreaza? Au prea mult timp liber?

priveam in cancelarie azi la colegii mei... colegi tineri... si suntem obositi... si vemea si vremurile ne darama. dirigintii sunt asaltati cu fel si fel de situatii. tabele cu adresele d email ale parintilor. unoeri mi se pare de prost gust tot sistemul asta de circ. un parinte este chemat la scoala telefonic. niciunul nu sta sa isi verifice mailul. da-o incolo de treaba!

ma "amuza" faptul ca imi "educ" si colegii. ba culmea! chiar colegii de romana imi cauta compania si ma intreaba ce mai citesc! imi cer carti cu imprumut. o colega imi spune ca ar fi bine sa fac o reconversie si sa predau romana. si eu as vrea, de s-ar putea. a fost visul meu! profesor de limba si literatura romana. :) cu toate ca, si cu biologia am succes.

azi, am facut niste jocuri lingvistice cu ei. anagrame.... :))
"doamna, suntem la romana?"
"Nu, dar e distractiv".
si uitati asa..am ajuns noi de la EXCRETIE la ERECTIE... in anagramele noastre in care ne-am ratacit printre litere.... :))

un weekend minunat va doresc... cu lecturi... prieteni si oameni dragi alaturi.... teatru... filme... :)

Povesti... copii mici si mari....


haideti sa deschidem cufarul...

Săptămâna aceasta găsim în Cufărul cu poveşti întâmplarea lui Gând cel Bun strănutat de micuţul Simon într-o lume nouă, necunoscută. Deşi se spune despre gânduri că pot zbura, nu este uşor pentru personajul nostru să înveţe cum să se descurce într-un spaţiu al gândurilor pierdute, în memoria de elefant a unui om care poate reţine tot ce i se spune, tot ce aude sau citeşte, într-o parcare unde au loc doar cei cu maşină.

Gând cel Bun zbura acum ca o frunză-n vânt, pe deasupra oraşului, a ţării, lumii, agăţându-se la întâmplare de vorbe, zgomote, strigăte, melodii, alarme de maşini... Era fantastic! Deşi ştia să dea nume la tot ce întâlnea -oameni, copaci, coşuri de gunoi, câini, maşini, magazine, râuri- era un univers pe care îl cunoscuse doar prin ochii lui Simon şi pe care acum era liber să-l exploateze după bunul plac.

Copiii şi părinţii se vor putea întâlni sâmbătă cu Laura Grunberg, autoarea volumului Poveste cu un gând strănutat