Am incercat sa scriu de dimineata. Am avut probleme cu netul. Acum, ma pregatesc sa plec si scriu intre rimelarea genelor si glosarea buzelor. NU, nu ma sarut , asa ca pot sa imi dau cu mult gloss. Ha ha ha.
Ieri, viata m-a dus la Medlife. Frumos, curat, personal tanar.
Tipic pentru mine... stateam pe o canapea acolo... privind speriata in jur - femei singure, care aflau ca sunt insarcinate. Cat de mult mi-as dori, mi s-a parut atat de trist. Sa infrunti singura o astfel de veste, nu-i usor. Pana la urma, nu l-ai facut singura. Si el s-a simtit bine (sa zicem). Parca a fost o lectie de viata pentru mine. M-a readus putin la realitate. In timp ce-mi stergeam o lacrima rebela, o batranica s-a asezat langa mine. M-a intrebat la ce cabinet astept. "Analize"... raspund. Nu am nimic". Imi povesteste despre dansa, cati ani are - 77 - (este o femeie frumoasa, cu ochi verzi, ingrijita si eleganta, cu haina de blana - despre care imi spune ca nu a mai purtat-o de 7 ani ha ha ha). A venit cu o prietena, operata de doua ori la inima si o data la cap. Frumoasa prietenie.
Imi ureaza sanatate si noroc si pleaca.
Ies in frig. Ninge. O lacrima se rataceste in fularul ce imi acopera nasul.
"Ce viata...."
