vineri, ianuarie 27

Text cu T de la Tolba - de Matei si Maria - Multumesc!!!

Matei si Tolba cu Povesti
de Maria Matei
Claudiei, cu toata dragostea
Toate lucrurile din jur zaceau inmarmurite in tacearea aceea taioasa, rece, de parca arunca intimpane tonul nesfastit al unui dor teribil dupa tati. Matei era suparat, suparat de-a dreptul, o suparare incarcata de tristete si emotii. Trebuia sa mearga impreuna in acest week-end latara, intr-un satuc de munte, doar ca tati trebuia sa se imparta totdeuna intre bucuriatumultoasa, trepidanta, din familie si nesfastitul, solicitantul, mancatorul-de -timp-joaca-energie job.
Tanjea dupa omul de zapada pe care tati ii promisese ca il vor modela impreuna; pregatise pentru nas un morcov, pentru nasturi trei bumbi de taciune – cativa carbuni tainuiti in graba intr-o punguta pitita in traistuta viu coloata, un fular ros de timp, tarcat si cu multe fire trase.
Timpul trecu si telefonul tipa a amanare; tati nu va sosi la timp, intervenise ceva urgent la lucru si toate planurile lor se schimbara. Timpul se va scurge totusi in asteptare. Mama il imbratisa; simtise si ea ca tatal lui Matei suferea – il auzi in telefon tusind nervos si sugrumat a iritare si se simti impartita in doua lumi – a copilariei si cea a adultilor. Se tulbura si ea si tacu. Ii iubea si ii intelegea pe amandoi deodata. Nu avea intodeuna un plan de rezerva, dar cauta cu mainitremurande cartea preferata a micutului Matei. Tolba cu Povesti il linistea totdeuna pe Matei,tragandu-l intr-o atmosfera transpirand de incredere, a trairi enigmatice, fantastice,.
Din Tolba isi luau amandoi portia de bucurie, cu tacamuri de argint, de parca mancau o tartadelicioasa gatita din cuvinte magice, in tinda unei casute de poveste. Tolba, scrisa de tanaraei prietena, ii hranea pe amandoi seara de seara, tinandu-i cu sufletul la gura, intorcandu-i intrecut, in vremuri de poveste, aducandu-I mai apoi intr-un prezent in care un bob de mazare gazduit intr-o teaca poate oferi intelepciune unui copil iubitor. Tristetea pieri, bucuria infiripatatimid la inceput stralucea acum pe chipurile lor. Matei se grabi sa-si aduca trusa de carioca intoate culorile curcubeului si se tolani pe traversa pufoasa ce imbraca podeaua de lemn. Trecuprintre paginile cartii, desenand in carioca, poveste dupa poveste. Tainui numai pentru el culorile alese si cand se simti eliberat de dorul pentru tati transpuse in desenarea povestilor Claudiei – tanara povestitoare ce ii imbratisase pe amandoi cu darnicia si blandetea ei – zvacni in sus cu chiote de bucurie. Mama tresari si rase in hohote eliberata de frustrarile tainuite pana atunci in suflet. Trecusera ore de atunci si in usa se auzi cheia rasucinsu-se. Toate bagajele, asteptara cuminti la usa si erau gata de plecare. Un singur lucru mai trebuia impachetat si Matei aseza in traistuta cu bumbi de taciune, Tolba cu povesti colorata in culorile dorului de joaca cu tati!
Uneori doar povestile pot impaca inima tanjind de dorul de parinti si de joaca. Seara de seara Matei se imbraca in straie de poveste, calatorind agatat de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel decat citind Tolba cu povesti a Claudiei!
Sfarsit!

Copii si Mame - editori /redactori: Maria & Vavaly http://copiisimame.wordpress.com/ Atelier de Creatie Virtual - editori/redactori: Maria & Vavaly http://virtualworkshop-
copiisimamici.blogspot.com/

Text cu T.... de Scriitor anonim - Multumesc!

http://scriitora.blogspot.com/2012/01/taramul-tuturor_4220.html


Tărâmul tuturor…

Tic-tac, tic-tac!

Privesc terifiată la ceasul atârnat pe perete. Timpul se scurge! Toate visele pe care le-am avut s-au spart într-un târziu de rocile dure, așa cum se sparg valurile mării, transformând totul într-un tablou de uitare și tristețe. Îmi iau penița, tocită de trecerea ireversivilă a timpului, și transpun pe hârtie toamna sufletului meu, transformată în testament, în momentul în care m-am trezit trădată de toți tovarășii mei. Un simțământ tardiv dă năvală sufletului meu încă tânăr, și tind să cred că este doar un test teribil, la care unul dintre tovarășii mei, plin de trufie, mă supune și mă face să mă simt pe acest tărâm teluric, ca un turist taciturn ce tremură la fiecare atingere a răului. Îmi tricotez sufletul în taină în timp ce o senzație de tanatofobie aduce tribut finalului meu apoteotic. Tumultul ce mă învăluie odată cu lăsarea întunericului mă face să tremur până în măduva oaselor, deși atmosfera toridă din adâncurile pământului îmi topește toate temerile și trăirile și mă agață tandru, inițial, după care…tic-tac…timpul s-a terminat, pentru mine!

Gust cu sfială din infernul pe care mi l-am creat, mă închid în temnița tot mai îngustă și consider o terapie toate flăcările menite să mă terorizeze, aprinse de un tip traumatizant de trist… Lăsând la o parte încercările voastre teoretice și temporare, de a înțelege ceea ce se întâmplă…am ajuns pe tărâmul tuturor posibilităților!

Text cu T de Dagatha

<!--[if gte mso 9]> Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4

TRUP CIOPLIT

de Dagatha

Trăiesc?

Îmi tremur trupul trudit,

tovarăș tăcut al suferințelor triste.

Tind să mă-nalț,

și trag tare colțul de nor timpuriu,

dar mă tem.

Grozav tunet îmi urlă-n urechi tânguirea

păcatului tern

dintr-un turn al tăcerii divine.

Timpul mă tulbură astăzi tăcut.

Te-am uitat?

A fost tot o trăire

și-o teamă

ca-n teatrul cel mai absurd.

Iar o lacrimă tandră-mi sărută obrazul

topindu-se brusc în neant.

În tonuri de gri părăsit,

talazuri își mișcă

tâmplele mute.

Tund simțiri și-apoi fac iar portrete

și tac.

Te ascund, te tânjesc, te caut, te-alung....

Te adun din nisipuri, te-adulmec din mare,

te desprind din copite de cai alergând.

Torc fire de lână albastră

și țes cu tandrețe

trup nou, potrivit.

Textele cu T - apar apar apar, frumoase si magice

Text de Alina R.

T
impul se scurgea tacticos si tacerea trona peste toate. Un trecator de pe trotuar tusi sec. O tricicleta fuse uitata pe trepte, iar pe terenul de langa tapsan trestia se trecuse si tresarea tremurand in bataia vantului.
Tamara taiase tulpinile trandafirilor si acum trebaluia prin casa. Transpirase destul de tare de cand se apucase de treaba, dar aproape terminase. Doar tufanelele mai trebuiau udate. Ceasul arata ora trei si treizeci de minute.
Telefonul a trambitat ca o trompeta dar nu s-a deranjat, nu avea chef de stat la taclale.
Si-a tras un taburet in fata televizorului si ca teleghidata butona telecomanda in cautarea unei piese de teatru.
Tarziu in noapte, tacuta si trista, tanara a stins televizorul si a mers in dormitor. S-a dezbracat de treningul turcoaz si de tricoul trentaros si s-a trantit pe pat. Tablia a trosnit si tabloul turcesc de pe perete a trepidat usor.
Si-a mangaiat tandru motanul tarcat care incepuse sa toarca si a adormit. Se visa pe teritoriul tigrilor.