tristete....

mi-e dor sa dansez. pornesc radioul. calc camasa si fusta ce ma vor mangaia azi, apoi dansez. asa cum simt, dupa ritm.
primesc un mail care imi aduce un zambet.
plec spre scoala. port tocuri. zgomotul parca ma deranjeaza.
doamnele directoare nu stiu cum sa imi spuna ca, orele mele au fost luate la restrangere de activitate. le pare rau. si mie. sunt stingherite. un coleg de matematica regreta ca mi s-a intamplat asta.
- C., poti sa fii desteptul desteptului, sa fii poleit cu aur, daca nu ai dramul acela de bafta, degeaba.
- da, ai si tu dreptate.
- poate-mi va fi mai bine. poate ajung acolo unde imi dorec.
- asa sa fie. meriti.
povestesc unui prieten ca sunt trista.
- nu ai obosit sa fii trista?
- ba da, cred ca am obosit. adevarul e ca s-au strans multe, de prin toate cotloanele.

nu e totul atat de negru, doar ca mi-e sila sa mai invat sa dau examen, sa ma stresez pentru un salariu mizerabil - chiar scria presa azi ca profesorii sunt cei mai saraci angajati din Romania. imi amintesc de un domn care cersea pe unul din bulevardurile capitalei, cu diplomele atarnandu-i de gat. am inteles in ce tara traiesc. cine o conduce. si mai ales cum.
si inca mai am puterea sa cred, ca in curand voi face ceea ce imi place cel mai mult, dar si castigand ceva.

ma gandesc la o mini afacere personala. daca m-as casatori cu un barbat bogat, mi-as dori sa imi deschid o scoala sau o gradinita. insa, nu am sansa aceasta. (ha ha ha - glumesc!). vreau sa fac ceva in domeniul educatiei. VREAUUUUU! sa ma ajute cineva.

am inceput o dieta cu morcovi. de ce? ca sa vad mai bine realitatea.