Am luat o pana din aripa ingerului meu pazitor si am scris:
"Doamne, sunt foarte suparata pe Tine. De ce mi-ai daruit ochi frumosi pentru a-i chinui cu atatea lacrimi? Izvorul lacrimilor e nesecat? De ce mi se intampla mie, Doamne? Mi-ai spus, candva, ca sunt un ajutor de inger si ca, chiar si ingerii plang. Am inteles. Eu iert, dar eu de ce nu sunt iertata? De ce sunt mintita si chinuita? Cat am sa mai plang, Doamne?
Doamne, simt cum viata se scurge din mine. Nu mai am putere sa merg. Simt ca nu mai am timp si nu stiu ce rost mai are sa fac ceva anume.
Doamne, Te rog...faca-se voia Ta."
