luni, aprilie 30

Dragoste virtuală de Daniel Glattauer

O carte la prezentarea căreia am fost. Apărută la editura TREI. Mi-a fost înmânată spre a o lectura şi a-mi exprima părerea. Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar în primul rând m-a deranjat faptul că există o greşală majoră de tipar. Sunt pagini care se repetă (de la 192 sunt intercalate paginile 223 şi apoi se revină la numerotare normală). În al doilea rând este o carte interesantă, dar nu super interesantă. Subiectul, un schimb de mailuri între o femeie (de vârsta mea), căsătorită, care se ocupă cu realizarea homege-urilor (site-uri) şi un domn, asistent universitar psiholingvist. Totul începe de la faptul că ea, Emmi Rotnhe vrea să se dezaboneze la o revistă  numită LIKE, şi tastează greşit LEIKE, numele domnului -  Leo Leike- care îi răspunde după un număr de mailuri repetate.
Începe un schimb de mailuri, care duc la mărturisiri şi dorinţe intime. Ajung să îşi dorească să se vadă. Joacă o mică scenă a unei întâlniri într-o cafenea... un joc al descoperirilor. Nu îşi spun prea multe despre aspectul lor fizic, cu toate că poartă o corespondenţă bogată, timp de un an de zile, cu un număr variat de mailuri zilnice sau la câteva zile. Se îndrăgostesc virtual unul de celălalt. Pentru a pune stop acestei "poveşti", Leo acceptă un post la o universitate din Boston şi o avertizează că va înceta în a-i mai scrie, pentru binele lor. Emmi îi scrie că îl iubeşte şi că a renunţat din teamă pe ultima sută d emetri la întâlnire lor, deoarece soţul său i-a spus Emmi în loc de Emma, şi s-a speriat. A realizat că soţul ei ştie că este îndrăgostită de bărbatul care îi scria mailuri. Răspunsul a fost unul dureros: "Avertisment. Destinatarul şi-a modificat adresa".

Cartea este un joc psihologic pentru fiecare din noi. Dacă am fi unul din cele două personaje, cum am reacţiona? Ne-am întâlni cu persoana respectivă? 

Daniel Glattauer s-a născut la Viena în 1960. Este scriitor şi jurnalist. Din 1989 ţine o rubrică în Der Standard, iar articolele sale au fost reunite în trei volume. În 2011 a apărut romanul Alle Sieben Wellen, o continuare a poveştii din Dragoste virtuală.
Romanul de faţă a devenit un bestseller uriaş, atât în Germania, unde a fost publicat prima dată, cât şi în SUA, UK, Franţa, Spania etc. Este o carte pe care nu o poţi citi altfel decât cu plăcere.
Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a săruta. E ca şi când te-ai săruta fără buze. E un fel de a te săruta cu mintea."
„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet." New Books Magazine
„Dragoste virtuală sau: cum se poate naşte o poveste fermecătoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri." Daily Mirror
„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri între îndrăgostiţi din literatura modernă." Der Spiegel
„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfârşit pe cât de neaşteptat, pe atât de inevitabil." The Guardian

Pot spune că eu am experimentat ceva de genul. Nu a fost dragoste virtulă, dar, un domn român, stabilit în Irlanda, citindu-mi blogul a început să-mi scrie. La început, îmi răspundea "romantic" la textele mele dureroase. El, ştia cum arăt, deoarece văzuse fotografii cu mine. Eu nu am ştiut niciodată cum arată. Cunoşteam doar vârsta. Un bărbat matur de 48 de ani. Singurătatea şi neîmplinirea lui, m-a determinat să îi răspund, dar şi să profit de experienţa lui de bărbat pentru a învăţa diverse manevre de manipulare a bărbaţilor pe care îi cunosc. Aşa am descoperit că, bărbaţii, indeferent de vârstă... sunt nişte copii. Îmi spunea că sunt o femeie prea ocupată pentru a fi pe gustul bărbaţilor, care îşi doresc o femeie frumoasă, dar care să stea şi pe acasă. Mă enerva teribil. În fine... noi nu ne scriam zilnic, el fiind plecat pe vase de pescuit în larg cu lunile... sau neavând job şi acces la internet. Acest joc al cuvintelor este foarte periculos. Dacă eşti o persoană romantică, uşor influenţabilă poţi cădea pradă vrajei, poţi deveni dependentă de cel de dincolo de monitor.

Într-o perioadă în care am devenit atât de comozi, indiferenţi de sentimentele celor din jur, dragostea virtuală este mult mai la îndemână. Privesc lejeritatea oamenilor de a posta fotografii pe facebook de la nuntă, ce fac copiii lor (d eparcă nu ar mai exista copii pe această lume), ce mănâncă la micul dejun.... etc. etc. Ne-am înstrăinat atât de mult, încât suntem ahtiaţi săştie o lume întreagă ce facem noi... ce minunaţi şi împliniţi suntem noi.... etc. etc. Trist, atât de trist că îmi vine să plâng de dorul vremurilor în care aveam codiţe şi jucam elasticul, coarda, şotronul, de-a v-aţi ascunselea până seara târziu.

Mi-e dor de vremurile când primeam scrisori şi vorbeam la telefonul fix... şi mă întâlneam cu oamenii, nu era nevoie de zece mesaje şi telefoane pentru a stabili o întâlnire... Oare aveam mai mult timp? Sau eram mai serioşi, mai umani, mai normali?
Habar nu am.....

duminică, aprilie 29

Eu şi elevii

Într-o zi,  o elevă îmi spune că doreşte să urmeze facultatea de medicină veterinară.
- Foarte bine. E minunat! Succes. Cred că am o carte despre medicină vetrinară. Ţi-o voi dărui, pentru a te stimula să nu te îndepărtezi de la visul tău.
- Mulţumesc doamna.

A trecut vacanţa. Mi-am amintit de promisiune. Am pus în geantă cartea şi i-am dăruit-o. Emoţia de pe chipul ei m-a impresionat.
- Doamna, dacă veţi avea nevoie de ea vreodată să-mi spuneţi. 
- Draga mea, este a ta. Să îţi urmezi visul! 
Chiar dacă aş urma o altă facultate, nu aş mai face nimic legat de biologie, chimie, fizică. Ar fi ceva ce mi-ar completa cultura artistică.... sau m-ar ajuta să-mi definesc personalitatea. Aş alege biodegradarea operelor de artă sau psihologia. Faptul că m-am transformat mult de-a lungul vieţii (de când am ascultat povestea fetiţei care a fost la un pas de a fi violată de unchiul ei la vârsta de 14 ani), că am avut multe hopuri pe care le-am depăşit, căam cunoscut oameni cu personalităţi diferite, cu frici şi minciuni de care le era greu să se debaraseze, toate acestea mă determină să scriu o carte cu subiect psihologic. Dacă timpul îmi va permite, o voi scrie până la finalul anului.
Am o perioadă de regăsire.... redefinire... dorinţe împlinite... oboseală sfâşietoare (ştiu că este din cauza emoţiilor  generate de evenimentele importante ce vor urma în următoarele 2 luni)... nou şi vechi.... lacrimi şi zâmbete...

Sâmbăta mea

Opresc ceasul, ştiind că e sâmbătă. Mă trezesc speriată, deoarece uitasem că am întâlnire de "afaceri" la 10.30, la librăria Bastilia. Ajung la 10.40. Linişte. Discut despre poveştile mele. O actriţă îmi spune că ştie poveştile mele de undeva.
- Poate de la radio Itsy Bitsy. 
- Da, de acolo. Eu te voi ajuta să îţi promovezi poveştile. Voi vorbi la şcoală la fiul meu despre ele.
- Mulţumesc.
Urmează un spectacol, o combinaţie de lectură şi teatru, având ca temă "ABC-ul bunelor maniere". Puţini copii astăzi. Păcat.... a fost atât de frumos! E soare şi frumos, ştiu, recunosc. Dar dimineaţa poate fi inclusă în program o activitate educaţional, apoi ieşiri la iarbă verde. 
Merg să returnez cărţile la biblioteca Meropolitană. Apoi mă pierd câteva minute printre rafturile unei librării. Îmi amintesc că nu am mâncat nimic şi ceasul indica orele 13. Cumpăr nişte rulouri cu caşcaval. A urmat workshop-ul despre "Inteligenţa emoţională", susţinut de o bună amică. M-am bucurat când am vazut-o. Este o tipă ambiţioasă, care ştie ce vrea, care munceşte foarte mult pentru visele ei. A fost o prezentare drăguţă, dat fiind faptul că era prima dată.

Lectură... greşeli repetate... şoapte... gânduri... muzică.... armonie şi echilibru...

vineri, aprilie 27

Moi l'ecrivain... Paris... les comptes


 Paris, mon amour.... film in regia Woody Allen... vizionat... :)

Despre ziua de azi

Căldură mare mon cher....
Obosită, somnoroasă, speriată de inspecţia comisiei din Malta, pornesc spre centrul unde am depus dosar de titularizare, pentru a afla ziua, clasa,ora unde voi susţine inspecţia de specialitate (vorba unei colege, profă de mate, mai în vărstă: "dacă n-ai avea chemare şi talent, nu ai sta în sistem pentru un salariu mizerabil, care nu-ţi acoperă decât deplasarea timp de o lună şi pacheţelul"). 
Domnul de acolo, începe să râdă. 
-Vaaai, ce lecţie veţi preda. Hahaha.
M-am obişnuit cu toate. În programă urmează sistemul reproducător în această perioadă, dar mi se pare ceva normal.
- Ce lecţie voi preda?
- "Compoziţia urinei şi formare ei la om" . Numai subiecte din acestea gastronomice.
- Da, cam aşa e... :) Mulţumesc.

Elevii mei nu aveau niciun chef de ore. Ba să ieşim afară, ba nu ştiu ce să ne jucăm.... 
- Păi dacă acum faceţi aşa, în iunie ce mai spuneţi....?

Aflu că inspecţia celor din Malta s-a anulat. Colegii îmi spun ca azi arăt a profă... din cauza tocurilor. Hahahaha..... :) Adevărul că sunt foarte comodă.... şi dacă alerg toată ziua, nu port tocuri decât la evenimente mari.

Sunt puţin abătută. În curând este ziua mea. Ca de fiecare dată, îmi fac bilanţul. În cancelarie, discutam cu o colegă, de aceeaşi vârstă cu mine, mama a doi copii minunaţi: unul de 10 ani şi o zgâtie de fată, de 4 ani şi jumătate. Îmi spunea că s euită cu mândrie la copiii ei, dar are şi zile cândse simte epuizată, şi îi vine să îşi ia lumea în cap. I-am spus:
- E bine că ai la ce te uita. Eu nu am la ce.
- Claudia, să nu mai spui asta niciodată. Ai făcut atâtea lucruri minunate, ai atâtea împliniri şi realizări.... nu e timpul pierdut pentru nimic. 
- Da, ai dreptate, însă timpul trece şi nu iartă....

Mi-e somn... iar mâine am o zi plină.... cufărul cu poveşti mă aşteaptă... un workshop despre "Inteligenţa emoţională"... de returnat cărţi la biblioteca metropolitană.... de pus cărţi la poştă spre copii frumoşi.... de printat poveşti....

Pe curând.... :)

joi, aprilie 26

Veste minunată în această seară :)

Buna ziua,

Va multumim pentru interesul pe care l-ati manifestat fata de editura noastra, in mod repetat.
Va apreciem munca si dedicarea, de aceea ne face placere sa va anuntam ca am selectat una dintre povestirile pe care ni le-ati trimis - „Razbunarea jucariilor“ (cu corecturile stilistice strict necesare si adaptata pentru tipar, ilustrata corespunzator) - in cuprinsul unei antologii de „Lectura“ pentru clasa a III-a care urmeaza sa apara in curand.
Astfel scopul declarat didactic al povestirii dumneavoastra este respectat, iar noi vom testa reactia pe piata si vom putea decide si in privinta publicarii celorlalte povestiri.
In speranta unei bune colaborari, va dorim in continuare o activitate fructuoasa.


Cu stima,

X.Z.

Femei senzaţionale

De dimineaţă primesc un mail de la PR-ul site-ului 121.ro, comunitatea femielor senzaţionale. De ani de zile, periodic, public şi eu la rubrica "Mesajul din sticlă". 
"Poate ajungi azi, la 18.30 la întâlnirea despre lectură, în Cărtureşti-ul din AFI Cotroceni" (era important să văd locaţia). 
Răspund: "Nu cred că ajung.Am ore până la 18.20".
Am terminat orele, şi îmi părea rău să nu particip. Nu mai fusesem de mult la evenimente culturale, plus că era la două staţii de tramvai faţă de liceu. 
Aşa că, am ajuns la întâlnirea unde s-a discutat pe marginea cărţii "DRAGOSTEA VIRTUALĂ" , tradusă din germană, publicată la Editura TREI (au cărţi interesante, pentru toate gusturile).

 Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau
                    pentru a o putea vedea)
INVITATA: Petruta Gheorghe, psihoterapeut
Moderator: Daniela Fugaru Kammrath, redactor sef 121.ro
Traim in era internetului, cand din ce in ce mai multe activitati umane se desfasoara on line. De ce nu si-ar gasi si dragostea locul printre biti si taste?

Te invitam la Seara de lectura 121.ro sa aflam impreuna cum ia nastere Dragostea virtuala. Citim si discutam despre o poveste de iubire pe internet, descrisa atat de frumos in romanul semnat de Daniel Glattauer. Te asteptam joi, 26 aprilie, ora 18:30 la Carturesti din AFI Palace Cotroceni.

Povestea dintre Leo Like si Emmi Rothner incepe de la un e-mail prin care Emmi solicita anularea abonamentului la o revista. Insa scrie gresit adresa destinatarului si mesajul ei ajunge la Leo, care, politicos, ii raspunde, amuzandu-se pe seama tonului ei protocolar. Emmi ii scrie, la randul sau. Sunt suficiente cateva scurte schimburi de mesaje si cei doi isi dau seama ca sunt atrasi unul de celalalt. In scurt timp, ajung sa flirteze, sa-si faca marturisiri si sa-si impartaseasca secretele si dorintele cele mai intime. Tensiunea erotica se acumuleaza si pare doar o chestiune de timp pana ca Leo si Emmi sa se intalneasca fata in fata. Dar amana intruna momentul: perspectiva de a se cunoaste direct ii entuziasmeaza si ii nelinisteste totodata. In plus, Emmi are o casnicie fericita.

Oare ceea ce simte unul pentru altul va rezista unei intalniri reale?

"O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet." - New Books Magazine

"Dragoste virtuala sau cum se poate naste o poveste fermecatoare de dragoste dintr-un schimb de e-mailuri." - Daily Mirror

Va asteptam cu drag!

Când îmi voi limpezi tot ce s-a spus acolo, am să vă împărtăşesc cu mare drag.





 

miercuri, aprilie 25

Eu şi Noaptea Muzeelor

După mult timp (de când cu zăpezile acelea uriaşe), am şofat din nou. Aveam emoţii. Credeam că nu mai ştiu....dar, m-am descurcat. În afara faptului că accelerez la pornire, totul merge bine.
Am avut trei ore azi. Mi-am dus elevii în laborator. Pentru ei înseamnă foarte mult acest lucru. Pe mine mă incomodează. Ei sunt fascinaţi de păsările împăiate, de scheletul din colţ, de planşele de pe pereţi. 
- Doamna, doamna,  din ce dăm teză.
- Din romanul "Ce am fost şi ce-am ajuns" (aşa îmi venea să le răspund). Din toată materia de pe semestrul acesta. 
- Haideţi doamna. Este prea mult. 
- Mai negociem.
Am fost adormită rău astăzi... emoţiile pentru inspecţia de vineri îmi dau de furcă.

Pentru cei interesaţi şi pasionaţi, vă informez că se apropie Noaptea Muzeelor.

Esti fan al Noptii Muzeelor?
Atunci inscrie-te voluntar la organizarea Noptii Muzeelor 2012! Acest eveniment de succes se va desfasura pe 19 mai si se afla deja la a opta editie. Ca de obicei, va fi sarbatorit concomitent in toata Europa. Anul trecut doar in Bucuresti au fost 150.000 intrari la muzee!
RNMR (Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania) te invita sa ajuti la promovarea si organizarea Noptii Muzeelor 2012:
- Sa traduci in engleza programele muzeelor pentru site-ul evenimentului, www.noapteamuzeelor.ro
- Sa fii mesagerul Noptii Muzeelor printre prieteni, colegi sau chiar necunoscuti
- Sa faci evenimentul de la Bucuresti si Cluj cat mai prietenos pentru public oferind detalii despre activitatile acestei nopti speciale sau distribuind hartile tiparite cu toate organizatiile participante
- Sa ajuti la documentarea evenimentului prin fotografii de atmosfera sau sprijin pentru o mai buna cunoastere a publicului
Si muzee din alte orase au nevoie de ajutorul tau, cum ar fi Muzeul Judetean Botosani, care asteapta voluntari (elevi de liceu sau studenţi cu profil umanist) care sa se implice in promovarea evenimentului, dar si in activitatile din noaptea respectiva – acordand asistenta vizitatorilor si ajutand la protejarea patrimoniului valoros pe care muzeul il detine.
Daca doresti sa te alaturi acestui eveniment important pentru comunitate, trimite-ne pana in ziua de sambata, 5 mai, o scurta scrisoare de intentie si un CV la adresa voluntari@noapteamuzeelor.ro. Nu uita sa precizezi ce anume te intereseaza, din ce oras esti si cum stai cu timpul.
Muzeele si publicul iti vor aprecia contributia, iar numele tau va aparea pe site-ul Noptii Muzeelor, www.noapteamuzeelor.ro, la sectiunea special dedicata voluntarilor.

marți, aprilie 24

Vise şi scriere

Ieri noapte am visat că scriam. Creionasem personaje,iar prinseseră viaţă şi mă vizitau. Era frumos, deoarece puteam scrie lejer, doar ascultându-le. Ele îşi jucau cuminţi rolurile. Problema a fost când m-am trezit în zori de zi, cu dorinţa de a mai dormi încă puţin... ştiind ce mă aşteaptă. 

Vreau concediu... unul de studii... pentru scriere.... zău că m-am plictisit de toate.... :)

Ştiinţa mă oboseşte teribil....plus că nu-mi place... :(

Îmi doresc un nou capitol în viaţa mea... nu ştiu... să lucrez la o grădiniţă, să spun poveşti... să mă joc cu piticii.... :)

Nu mai vreau teste... teze... lecţii de citit... explicaţii ştiinţifice de dat şi dezbătut... Zău că m-aş apuca să studiez literele şi să evadez în ţara poveştilor.... definitiv şi irevocabil....

Şcoală din nou .... nu mai vreeeeeeeauuuuuuuu

Am ajuns şi eu la şcoală.... după vacanţă. La orele de opţional am vorbit despre prietenie şi sexualitate. Subiecte grele pentru ore aşa de matinale.
Se face într-un final 13. După cinci ore de vorbit şi patrulat printre elevi să le verific exerciţiile, vreau să dorm. O colegă iese nervoasă de la o clasă: "Nu-i mai suport  pe ăştia. Oricât mi-aş impune să nu mă enervez, nu pot."  Eu nici nu mai am putere să mă enervez.
 Mă întâlnesc puţin  cu mama şi rareş, băieţelul de care are grijă.
- oauuu, Rareş, ce desen frumos ai făcut la grădiniţă.
- Este o declaraţie de dragoste pentru Ana.... dar am cam greşit. 
- Hai să ne uităm. Da, uite aici ai uitat o literă. "C"-ul de la "te iubesc".
-Cred că trebuie să scriu din nou.
-Da, o vei impresiona. Dar cu Bianca ce faci? NU o mai iubeşti?
- Dacă ea a plecat... asta e viaţa. dacă Ana a apărut în calea ei...
Râd. Ce frumoasă e vârsta asta la car iubeşte atât de uşor, neconţionat de aspectul fizic, intelectual sau mai ştiu eu ce alte criterii... :)

Acasă... mă transform într-o mini gospodină. Mi-am redescoperit pasiunea de a spăla vase. Eram dependentă de această activitate la 4 ani. verişoara mamei, la care am stat în cea perioadă când a murit bunica, apoi când a adus-o barza pe sora mea,m-a sunat plângând să-mi spună că îi e dor de mine, că are 79 de ani şi merge în baston. 
-Nu vii pe la mine?
- Uff... şi mie îmi e dor dar nu am timp. Nu promit, dar sper săgăsesc o oră să vin la povestit.

Când mi-era lumea mai dragă, mă sună de la liceu că vineri, soseşte nu ştiu ce comisie de profesori din Malta şi vor să vadă o lecţie în AeL. Nu sunt drăguţă să o susţin eu?
Eu? Sunt foarte drăguţă şi o susţin... cum să nu....
Noroc că nu am mâncat mult de Paşti.... să îmi stea în gât mielul.

După amiază, dau o fugă să cumpăr cleşti pentru încărcat bateria. Iau şi benzină. Îmi amintesc că îmi expiră şi asigurarea, plus că trebuie să fac şi revizia tehnică. Toate grămadă.... plus altele... schimbarea buletinului.... verificarea dosarului de titularizare.... Cer o clonă!

Merg la lectură.... "De veghe în lanul de secară" de J. Salinger. Sau trebuie să citesc lecţii... ? daaaa... lecţiii .... nu mai vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuuu.......

luni, aprilie 23

Citat primit cu drag

"O, om! Ce mari raspunderi ai,/ Tu vei pleca din lume,/ Dar ce ai spus prin scris sau grai/ Sau lasi prin pilda care-o dai/ Pe multi, pe multi spre iad sau rai/ Mereu o sa-i indrume./ Deci nu uita!... Fii credincios/ Cu grija si cu teama/ Sa lasi in inimi luminos,/ Un semn, un gand, un drum frumos,/ Caci pentru toate, neindoios,/ Odata vei da seama." Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Eu şi răbdarea....

.... baba şi mitraliera. Mereu mi-am impus să am răbdare. DA, D, DA. RĂB-DA-RE!!!!

Am rugat un prieten, ce lucrează la o editură (deci are experienţă şi răbdare... şi şcoala vieţii având vreo 51 de ani) să-mi corecteze un manuscris. Îmi trimite un mail că teza este corectată dar nu poate fi trimisă pe mail. Îl sun, rugându-l să o expedieze prin transfer.ro. 

- Gata, am trimis-o.
Verific mailul.
-N-a ajuns.
-Aşteaptă... off... fiţi-ar răbdarea de râs să îţi fie.
- hahaha... doar mă cunoşti.
- Ar trebui să înţelegi foarte bine bărbaţii.... să vezi şi tu cum e să ţi doreşti "ceva" şi să nu mai ai răbdare.
- Bine, bine.... încerc să fac tot posibilul să am răbdare, dar şi să vă înţeleg.

Mi-a spus că e târg d ecarte la Chişinău. Drăguţ! Eu aştept bookfest-ul din 30 mai - 3 iunie. Poate merg să dau nişte autografe alături de Tobias.

Seară magică tututor. :)

Un nou look

După discuţii plictisitoare, drumuri fără nicio rezolvare,mi-am spus că ar fi timpul să mă răsfăţ. Mâine încep şcoala, aşa că, am ales să mă tund. 
Aşadar, mi-am sunat coafeza. Avea agenda liberă. Minunat! M-am dus, m-am tuns şi mi-am crescut încrederea în mine cu procente bune. :))

De azi, timp de un an de zile, editura ALL lansează CAMPANIA "CARTEA CĂLĂTOARE". Ţineţi pasul cu lectura. Urmăriţi cartea care vă face cu ochiul şi cereţi să vină în mâinile dvs. Mai multe detalii, în rândurile de mai jos:

Săptămâna viitoare, pe 23 aprilie, este Ziua Internaţională a Cărţii. O sărbătorim printr-o nouă campanie, Cartea călătoare, ce încurajează lectura şi cultivarea interesului pentru cărţi.
Cei care vor da startul campaniei Cartea călătoare sunt 50 de bloggeri din grupul vALLuntar. Am pus la dispoziţia lor cărţi la alegere de pe www.all.ro. Fiecare blogger implicat în campanie va trebui să citească şi să dea mai departe cartea primită. La rândul lui, cel care primeşte cartea o citeşte şi o dă apoi mai departe. Fiecare cititor trebuie să intre pe pagina de Facebook.com/Editura.All sau pe Twitter, folosind hashtagul #carteacalatoare, şi să ne spună titlul cărţii şi unde se află ea (oraşul).

“De fiecare dată când citim, intrăm într-o călătorie fantastică, o aventură în lumea cărţii. Ne-am gândit să le oferim cărţilor o aventură în lumea oamenilor, să le trimitem pe ele într-o călătorie minunată, în care vor întâlni pasionaţi de lectură. Va fi o călătorie vie pentru cărţile noastre călătoare. Păcat că ele, cărţile, nu pot spune decât povestea scrisă cu litere de cerneală pe paginile lor, pentru că, dacă ar putea spune şi povestea locurilor pe care le vor vedea, ar fi una magnifică. Drum bun, cărţilor noastre călătoare!”, a declarat Mario Demezzo, Vicepreşedinte Grupul Editorial ALL.
La final, va fi realizat traseul fiecărei cărţi din campania Cartea călătoare. Perioada de desfăşurare a campaniei este 23 aprilie 2012 – 23 aprilie 2013.
Cărţile ce fac parte din campania Cartea călătoare pot fi recunoscute uşor, prin eticheta explicativă lipită pe coperta întâi. Urmăreşte cărţile călătoare şi în oraşul tău! Spor la citit

Hai cu speranţa.... :)

Ieri am fost zguduită bine de tot de depresiile şi problemele celor din jur. Ca un făcut, am primit n plângeri de: lipsă de chef pentru socializare, depresia după despărţirea de un tip beţiv (indiferent cu ar fi tipul, despărţirile dor; chiar şi cele fără cuvinte, fără sens şi în care ai investit enorm;) care s-a transmis şi în familia respectivă.
Şi eu am trecut prin diverse probleme ce mă doborâseră sufleteşte....
- Şi care a fost pastila de rezolvare?
- Să nu îţi plângi de milă. Să iei o foaie de hârtie şi să scrii ce vrei să faci cu viaţa ta. Pentru început, important este să stai puţin cu tine. Apoi, indicat ar fi să urmezi nişte cursuri (nu şcoală, ceva relaxant, hobby) care să îţi mintea ocupată... plus că mai întâlneşti oameni. Nu există om fără probleme, şi ale fiecărua sunt cele mai grave. Un bărbat îţi completează viaţa, dar nu îţi aduce fericirea absolută. Este şi el om, are şi el defecte şi toane, pe lângă calităţi bineînţeles.

....

Ca să-mi treacă moleşeala ce mă curpinsese, am pornit spre oraş (ca un iepuraş grăbit) să cumpăr cadou surorii mele. LA MULŢI ANI tuturor celor ce poartă numele sfântului Gheorghe, ce s-a luptat cu balaurul. Fie ca viaţa să vă dea curajul de a trăi frumos, sincer, curat, alături de cei dragi sufletului vostru.

La întoarcere, nu ştiu ce a fost în mintea mea, dar am citit poveşti despre diagnostice. Nu sunt ipohondră (am depăşit starea aceasta în facultate), dar pierderile de memorie asociate cu o formă de cancer limfatic sau demenţă după o viaţă trăită frumos, m-au determinat să pun capăt lecturii. Ce oi fi gândit când mi-am cumpărat această carte?

Înainte de somn, caut pe noptieră o carte pentru a-mi aduce visele. Găsesc "Bonjour tristesse" de Francoise Segal (o scriitoare franceză controversată, dar care a câştigat foarte bine din scris; avea mani vitezei; a murit în urma traumelor cauzate de un accident grav; făcea tratament cu morfină) pe care o începusem d emult, dar nu o finalizasem. Cele câteva pagini de final, moarte, accident de maşină, singurătate, tristeţe, m-au făcut să-mi doresc a citi Sandra Brown. Glumesc!

Nu mai visasem de mult. Am avut un vis ciudat. Era şi normal. Plecam îmreună cu mai mulţi prieteni,  cu trenul. La o staţie, dau copilul uei doamne cu multe bagaje, dar eu rămân în tren (care părea a fi tramvai). Mai merg o staţie, apoi mă întorc pe liniile ferate spre localitatea unde trebuia să cobor. Se făcea că eram şi cu sora mea. :) Prostii...

Aşa că... aveţi grijă ce citiţi.Şi că tot am adus vorba, azi e noaptea cărţilor deschise la Bastilia.

"Astăzi, 23 aprilie, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărților, Librăria Bastilia (Piața Romană numărul 5) v-a pregătit o noapte specială.
De la ora 18:00 până la 3:00 toate titlurile vor fi reduse cu 20%. De la ora 19.00 începe Porc cu piper alături Matei Martin. De data aceasta rețeta aleasă este ghiveci măcelăresc din "Don Quijote". Intrarea este 10 lei iar rezervările se fac sunând la librărie.

De la 22.00 aveți parte de un concert de pian, electro și voce cu ruePavlov. Iar de la 23.30, 3 actori şi 3 scriitori vă invită la o lectură publică, fiecare în câte o cameră a librăriei. Vor citi Nora Iuga, Radu Paraschivescu, Bogdan Ghiu şi actorii Nicoleta Lefter, Mihai Smarandache, Alexandru Potocean."

duminică, aprilie 22

Ils sont magnifique



http://www.youtube.com/watch_popup?v=jJxxHvWwQBw&vq=large

Hai să scriem o poveste

Este un vis de-al meu... exersat deja cu elevii mei, mici şi mari. 

Vă aştept copiii la atelierul "Hai să scriem o poveste" pe care îl încep la Căsuţa cu surprize, locul unde copiii îşi trăiesc copilăria aşa cum este ea: magică, de neuitat, cu jocuri şi creativitate.

http://www.casutacusurprize.ro/hai-sa-scriem-o-poveste/




Scriind poveşti pentru copii, au descoperit că poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară.  Noi ne-am gândit să le lăsăm să zburde în lume. Aşa s-a născut „Clubul poveştilor”. V-ar plăcea ca propriul copil să îşi descopere talentul de scriitor? Lăsaţi-vă copilul să creioneze personaje şi să le salveze. Apoi să fie chiar el acel personaj şi să-i dea glas.
Prin meseria de profesor, am aflat că cei mici, copiii în general, au nevoie de poveşti. Ei sunt foarte creativi, iar eu doresc a le stimula şi folosi cât mai mult imaginaţia. M-am gândit la un proiect în care să scriem împreună poveşti, să le desenăm, să căutăm muzica ce ne-o inspiră şi la final să facem o mică scenetă, la care să fie invitaţi părinţii.
La Căsuţa cu Surprize, cei mici petrec 1-2 ore, învăţând tainele scrisului, având posobilitatea să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, vocabularul şi să găsească încrederea de a-şi exprima liber propriile trăiri şi emoţii. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă, sub atenta îndrumare a unui coordonator experimentat.
Ce activităţi fac copiii la Clubul Poveştilor din Căsuţa cu Surprize:
  • Vom afla ce este o poveste, cine locuieşte acolo (vom face apel la lecturile personale).
  • Se vor creiona personaje (vom vorbi despre personaje positive şi personaje negative).
  • Muzica are povestea ei. Vom asculta melodii şi vom alege muzica potrivită poveştii pe care o scriem.
  • Copiii vor interpreta rolul personajului pe care îl aduc în poveste.
Etapele:
  1. Ce este o poveste? Cine locuieşte în poveste? (pornim de la un cuvânt: de exemplu legume, şi încercăm să creionăm o poveste).
  2. Cum apar poveştile? (fiecare copil va introduce în poveste un personaj nou).
  3. Fiecare copil va interpreta rolul personjului pe care îl crează.
  4. Poveşti pe aripi de muzică (căutăm o melodie care să se potrivească poveştii noastre).
  5. Finalizarea proiectului (miniscenetă). [Pot participa părinţii. Nu de alta, dar copiii merită aplauzele].
Prin aceste activităţi, ne propunem…
…Să le stimulăm creativitatea.
…Să contribuim la îmbogăţirea imaginaţiei lor.
…Să stimulăm  dezvoltarea vorbirii.
…Să încurajăm încrederea în sine şi libertatea de exprimare.
…Să le insuflăm pasiunea de a citi şi de a scrie.
…Să deprindă valorile spirituale.
Clubul Poveştilor este condus de Claudia Groza – profesor de biologie şi scriitoare de cărţi pentru copii (“Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi”; “Tobias, elefănţelul colorat”; “Tolba cu poveşti”).
Număr de participanţi: 5-10 copii.
Vârsta: copii cu vârsta cuprinsă între 5 – 11 ani, grupuri diferenţiate pe categorii de vârstă.
Vă aştept cu drag şi nerăbdare la construit poveşti!

Mulţumesc pentru răsfăţ

Oare am fost atât de cuminte încât să merit tot ce îmi oferă viaţa frumos? Poate da, poate ba. 
Am trăit multe.... pe unele le-am uitat sau le-am ascuns foarte bine. Pe altele le port cu mine precum talismanele. Cu siguranţă, toate m-au făcut să fiu sigură pe mine, să fiu femeia de azi. 
Viaţa e darnică... important este să observi. Întâlnesc oameni care mă răsfaţă. MULŢUMESC! (sper ca într-o bună zi să mă revanşez). Să vă spun că azi am mâncat pe Champs Elysees (după ce am coborât de la cinematograf. "Plăcintă americană: din nou pe felie" m-a determinat să râd cu poftă, aşa că sigur mă voi îngrăşa)... aşadar, sunt din ce în ce mai aproape de Paris. Pentru mine totul este un joc. Paris nu este decât un "lux", dar nu ceva imposibil (un cititor al blogului mi-a trimis un link în care erau trecute costurile "vieţii în Paris", de la chirii, la o cafea - ce varia ca preţ în funcţie de terasa sau dozatorul unde o serveai; mulţumesc şi pentru asta. Când voi ajunge o scriitoare de succes internaţional, voi trăi un an la Paris; ca orice scriitor care se respectă - hahaha). Unele lucruri le iau în joacă. Şi culmea, tocmai acestea îmi reuşesc.

Răsfoind mailul, am descoperit un mesaj frumos. Îl împărtăşesc cu voi - mai ales că azi am discutat despre TED.
"Pentru o femeie care scrie poveşti... o să-ţi placă mult!"

Vreau ca poveştile  mele să ajungă departe... peste mări şi ţări, la sufletele cât mai multor copii.

 Dintre întâmplările mai puţin plăcute... mi-am sunat vărul să-i urez "La mulţi ani" şi mi-a spus să am grijă că cei cu multă şcoală, au sănătatea şubredă. Da, mulţumesc! Mi s-a tot spus. Eu mă controlez permanent. Şi promit că, în momentul în care devin un pericol public, mă arunc în Sena sau Dâmboviţa... treacă de la mine. :)

Am renunţat de mult să mai plec urechile la răutăţile celor din jur (nu am cum să plac tuturor şi nici nu vreau, sincer). Ştiu sigur că nu mă voi opri aici... şi mai ştiu că voi avea orfelinatul meu, şi voi ajuta copiii să devină ce îşi doresc, să îşi împlinească vise. 

sâmbătă, aprilie 21

De ieri... :) şi de prin Franţa

Dimineaţă, la cafea citesc "Strategiile samurailor - Cele 42 de secrete din cartea celor cinci cercuri de Musashi" de Boze Lafayette de Mente. Zâmbesc... deci, francez. 
Scriu o poveste personalizată şi o expediez. 
Merg să-mi fac rezolv una alta... şi constat că aşa a trecut vacanţa. Uff.... ce păcat.... :)
După amiază, se anunţă ploi. Cu zâmbetul la purtător, voie bună şi speranţă - că nu voi fi udată - plec în centrul capitalei. Şi nimeresc... pe strada Franceză. Şi mă opresc la terasa "La bonne bouche". Citesc meniul... observ creme broulee. Îmi amintesc că citisem în "Albastru pur" că înseamnă cremă de zahăr ars.  Începuse ploaia. Vorbele curgeau sau alunecau... prin zâmbete. Într-un moment de tăcere - cred - apare soarele. Pornim în promenadă.... 
Pe seară, încep lectura cărţii cumpărate acum câteva luni bune "Fiecare pacient spune o poveste - Enigme şi arta de a formula diagnostice" de Lisa Sanders, editura TREI. Nu credeam că va fi atât de captivantă. Curajul autoarei de a urma la o anumită vârstă facultatea de medicină, numai pentru pasiunea de a descoperi "povestea diagnosticelor", m-a impresionat. Am aflat că e atât de important ca medicii să asculte pacientul. Pentru stabilirea diagnosticului e important ca  viaţa ta să fie ascultată. Au fost făcute studii care au arătat că medicii nu ascultă pacientul decât foarte puţin... câteva minute. 
am uitat să menţionez că mi-am făcut analizele azi... hahaha. De ce? Cu ocazia sărbătorilor pascale, am fost sunată de colege (prietene) din liceu, facultate... iar întrebarea care mă "ucide" încet încet, a fost: "vreo criza biliară ceva? cu durerile de cap cum stai?". Aoleuuuuu... oamenii ăştia.... dacă ţi-e prea bine, nu-i de bine. Devii plictisitor. E important să te vaieţi, să plângi, să te cramponezi. Le-am anunţat că voi da de ştire când îmi va fi rău.... deşi nu.mi doresc... ducă-se departe, în deşert bolile şi răutatea tuturor.

Cam asta.... despre ieri...

Azi e soare... sâmbătă.... şi există multe motive să fiu veselă şi fericită.... :) [ ceea ce vă doresc şi vouă].

vineri, aprilie 20

Vorbeşte-mi





Vorbeşte-mi

Vorbeşte-mi la nesfârşit cu nopţile din cuvinte,
Despre soarele care a ars iubirea din noi.
Vorbeşte-mi despre femeile tale cu dinţi de peşte,
De-acum şi aievea.
Vorbeşte-mi despre pasărea Pheonix şi speranţa de mâine,
Ca şi cum azi, acum, aici… nu ar exista.
Vorbeşte-mi despre magia făcută de Lună,
despre trena trupurilor noastre
Şi convinge-mă că este linia vieţii.
Vorbeşte-mi despre culorile păcatului şi ale iertării,
Şi fă-mă să râd cu hohote de sticlă.
Vorbeşte-mi despre existenţa ta în pântecul meu plat,
Iar eu îţi voi dărui un suflet de elefant şi un surâs cu gust de cartofi prăjiţi.
Vorbeşte-mi… la nesfârşit…
Căci aud ca prin vis vocea ta pe acoperiş.

joi, aprilie 19

Poveştile unei inimi

Aşa cum mă lăudasem, am comandat cartea "Poveştile unei inimi" de Diana Florin Cosmin la editura Curtea Veche. Calculasem că făceam economie 1 leu decât dacă o luam din librării. Ieri am primit avizul (s-au mişcat foarte repede, dat fiind că au fost sărbători!).
Aseară, am început lectura. Am lecturat jumătate. Chiar mă sunase un amic şi mi-a spus că mă lasă să citesc, ca să nu dau vina pe el că nu termin la timp. 
Azi, am citit însetată... am zâmbit şi m-am regăsit în căutările asidue ale autoarei după dragoste. M-am simţit normală când am văzut că greşelile femeilor sunt aceleaşi, ca şi indiferenţa bărbaţilor vizavi de subiectul dragoste.

M-am regăsit în faptul că mi s-a spus "Meriţi mai mult, eşti prea deşteaptată pentru mine" (îmi amintesc când am vrut să mă angajez ala o firmă de optică şi mi-au spus că sunt prea calificată pentru ei; marţi un prieten ce mă ştie de vreo 8 ani de zile, mi-a replicat: "când te măriţi, soţul tău va trebui să îţi dea o cameră numai pentru diplome. Ştiu că sunt rău, dar nu mă pot abţine!").

M-am regăsit în faptul că m-am îndrăgostit de cuvintele declarate de un bărbat, care nu putea să iubească şi firea mea puternică sau descurcăreaţă.

Mi-am amintit de bărbaţi care nu m-au plăcut la 19 ani, dar viaţa ne-a adus faţă în faţă acum, el cerându-mi ajutorul, în diferite chestii mărunte.

Am râs când am citit despre bărbaţi de care tu eşti îndrăgostită, iar ei îţi cer numărul de telefon al celei mai bune prietene.  Hahaha... acum râd, dar a fost dureros când am trăit. 

M-am întristat când am lecturat despre bărbaţi care te iubesc, te cer în căsătorie, însă tu nu simţi nimic pentru ei. 

M-am regăsit în poveştile cu mama tuturor răniţilor - bărbaţi care mă cautau după despărţiri de mari iubiri, alergând cu tot bagajul de frustrări şi temeri.
Am râs la povestea cu "Zoe nu mai fi aşa bărbată"... îmi amintesc de bărbaţii care îmi deschideau portiera la maşină sau colegii care îmi ţin uş la cancelarie... Îmi place, deşi am impresia că este ceva de mult uitat.... 

Nu-mi doresc să fiu egală cu bărbaţii... îmi place să primesc atenţie şi să discut vrute şi nevrute cu omul ce-mi va deveni soţ. Mi-au plăcut mereu bărbaţii puternici (nu plângăcioşi), care au o carieră sau măcar fac ce le place, care au pasiuni şi mai ales care îşi doresc să evolueze... să nu rămnă acolo unde era şi acum doi ani, să se mişte prin viaţa asta dură, dar atât de frumoasă.

Toată nebunia asta cu dragostea... alergarea după o iubire care crezi tu că este în braţele unui anume bărbat... nu prea  e adevărata. Am crezut şi eu până la 30 de ani... apoi, încet- încet, mi-am acceptat independenţa şi faptul că fericirea locuieşte la mine.

Cartea este frumoasă... curgătoare... e imposibil să nu regăseşti ca femeie.  Mi-a plăcut enorm comparaţia între un broker financiar care riscă şi poate pierde, şi un broker sentimental.

Seară frumoasă... ascultaţi-vă poveştile inimii. :)


miercuri, aprilie 18

Marţi, surprize şi poveşti

Soaaare şi odihnă de voie.... De abia am început să simt vacanţa. 
Intru pe messenger... am cam renunţat la el şi mi-e bine. Discut cu prieteni buni şi vechi. Îmi verific mailul şi mă pregătesc pentru un interviu pentru o colaborare cu.... abracadabra: poveşti.
Mă rătăcesc puţin pe bulevardul Pache Protopopescu. Mă simt ca în Caragiale. Se vede că nu m-am mai plimbat de mult.
Ajung într-un final. Doamnele te acolo sunt foarte drăguţe. Îmi doresc să fac lucruri frumoase pentru copii. Ideile lor sunt geniale şi vă recomand cu mare drag cluburile şi atelierele pentru copii şi părnţi organizate la "CĂSUŢA CU SURPRIZE".
Pornesc pe jos spre Unirea. Discut la telefon cu un prieten: "Eşti nebună! Tu îţi cauţi al doilea job, iar eu nu am niciunul. Caută-mi şi mie"
"Depinde de ce îţi doreşti să faci. Ţi-am trimis link-uri să aplici. E important să şti foarte bine ce vrei să faci."
Începe ploaia. Mă urc în autobuz şi mă cufund în lectură. Acasă, mă şterg cu prosopul, pornesc centrala, mă înfăşor în pătura şi citesc.Finalizez cartea "Albastru pur" de Tracy Chevalier.... v-o recomand. Vieţi paralele la distanţă de secole (sec. XVI şi sec. XXI).... Franţa.... Fecioara Maria.... iubire.... copii.... Superbă. M-a fascinat. A fost tare inspirat iepuraşul anul acesta. Pupici veseli şi mulţumiri iepuraşule.
Pe seară, discut cu un nou prieten.... un bărbat vesel.... este unul din motivele pentru care îl apreciez şi îmi place să comunic cu el. Altul ar fi că se ocupă de talentele lui: pictură, muzică. Mă întreabă despre scris... lui i se pare ceva deosebit.... :) 
Târziu în noapte sunt sunată să trimit o listă cu scriitori români de poveşti pentru un eveniment. O fac şi îi dau send. (timpul meu cine-l plăteşte?).
Urmează o insomnie şi gânduri.... 
Mă trezesc la 10.... de un telefon de afaceri.... tot poveşti.
Şi mă întorc la scris poveşti.... urându-vă o zi cu bucurii, fapte măreţe, zâmbete şi lecturi multe (e frig afară).

luni, aprilie 16

Ce am facut zilele astea

Sambata am fost gospodina.... am facut curat (ultimele retusuri), schimbat covoarele, spalat vase (caci de gatit nu-mi place). Curand, am fost furata de ingerii creativitati si am scris povesti. Ador povestile... ma refac din temelie cand le dau viata.
Dupa o baie binemeritata, de rasfat deplin, m-am bagat sub plapuma la citit.
Am finalizat "TARMUL" de Mura-Madalina Bulai. Este o poveste a unei vieti de profesor. O femeie indragostita de meserie, de viata, de mama - care reprezinta Tarmul ce-i confera liniste, echilibru, stabilitate - de dragoste, de Paris. Trairile sunt intense, iar descrierile pe masura. Prietenii adevarati se ivesc din paginile acestei carti. Lectiile de viata transpar bine conturate. M-am recunoscut in femeia puternica, culta, careia ii place sa citeasca (cei mai buni prieteni dupa divort fiindu-i cartile), cu bun simt, zambet charmant, eleganta, iubita de elevi. (Multumesc CORA pentru cadoul minunat).
Am inceput a doua carte primita de la iepuras, "Albastru pur" de Tracy Chevalier - frantuzoaica - editura Polirom. Este interesanta. Doua femei puternice, la diferenta de secole isi povestesc viata. Aceeasi meseria: moasa.  Mai multe la finalul lecturii.
Ieri, mesaje, discutii telefonice, din nou povesti.... iesit la plimbare prin ploaie...rugaciune...
Azi, povesti (dictate de ingeri aseara), dor de viata, muzica, inscriere la un curs despre Mihail Sebastian si despre "Jurnalul" sau. Profit de vacanta la maxim... :)
Acum, urmeaza lecturaaaa si plimbare.... :)

O zi minunata, de neuitat sa aveti.. :)

duminică, aprilie 15

Broscuţele - de Claudia Groza (alt stil de a scrie poveşti)


Zăpada se topise dintr-o dată. Soarele venise cu avânt  şi cu  dor de răsfăţ pentru pământ. Aşa că, nu a stat pe gânduri. Natura dezmorţea. Firele de iarbă se întindeau spre razele de soare. Florile îşi scoteau bobocii la iveală. Animalele ieşeau de prin tufişuri.
Zarvă mare se auzea dinspre lac.
-         Vai, vai şi iar vai, un brotac s-a înecat.
-         Cum să fie înecat? E doar fermecat! Nu vezi că ochii peste cap a dat?
-         Oachi, dragul meu brotac, a-nghiţit un cozonac.
-         Ce nebunie! De când un brotac mănâncă un cozonac? spuse barza.
-         Zău că e adevărat. Ce mă fac, ce mă fac, fără dragul meu brotac?
-         Să-i dăm cafea cu caimac.
-         Orice, numai să-l văd salvat!
-         Să-l punem la alergat.
-         Doamne ce păcat, că brotacul s-a-necat.
Toma, băieţelul răsfăţat şi adorat, privind cerul înnorat, de Oachi s-a-mpiedicat, care iute a scăpat de cozonac.
-         M-ai salvat, m-ai salvat! Mă simt uşurat, eliberat, fericit.
-         Ce minune, dragul meu!
-         Mă simţeam cât un leu, paraleu. Mai ceva ca Amadeu. Nu mai vreau în viaţa mea cozonaci şi bunătăţi. Rămân la peşti, muşte şi creveţi.
-         M-ai speriat, Oachi! Credeam că n-am să te mai revăd viu.
-         Oaca, hai să ciocnim un ou. Azi e sărbătoare. Rilă a zis într-un interviu, că dă ouă colorate, ca să le ciocnim pe toate. Unele sunt de ciocolată, pentru copiii care au citit povestea toată. Toma, băieţelul drăgălaş, va primi un iepuraş, pentru că m-a salvat de acel cozonac uriaş.  
Şi uitaţi aşa arată o zi de Paşti pentru doi brotaci neastâmpăraţi, Oachi şi cu Oaca, care-au alertat întregul lac.