duminică, septembrie 16

SONI de Andrei Ruse

Lucrurile se aşează frumos, uneori. Pe 5 septembrie, SONI a avut lansare la Cărtureşti Verona. Un prieten venea de deaprte să mă vadă şi să povestim. Am cedat în detrimentul lansării. Am suferit, dar Andrei Ruse, s-a oferit să-mi dăruiască "SONI". Aşadar, îmi cer iertare lui Victor pe această cale, deoarece l-am bombănit că putea veni puţin mai devreme, să împac şi capra şi varza.
Am fost la seara de lectură Ioan Es. Pop VS Andrei Ruse, care a fost o adevărată lecţie de scriere şi de frumos pentru mine. Am primit SONI cu autograf.
Aseară, am terminat lectura cărţii.
SONI este o carte altfel. Scrisă la persoana I, cu implicarea autorului ca personaj... nu ştiu, dar mi s-a părut genul jurnal, scris de un bun prieten, care poate păstra obiectivitatea evenimentelor. Este o poveste despre viaţă şi moarte. Este o carte în care domină întrebarea: "Dacă ai afla că mori în curând ce ai face?" Mi-au plăcut fazele cu umor. Asta înseamnă că a fost scrisă de un tip vesel, care iubeşte viaţa. Din carte nu lipseşte dragostea.... cea pierdută, urmată de depresie, care apoi nu mai înseamnă nimic... şi o dragoste nouă, frumoasă, intensă. Atât experienţa lui Soni, ca personaj principal, cât şi cea a autorului (cu activităţile povestite de el: participarea la un târg de carte, relaţia tensionată cu şeful, demisia, problemele financiare) ne sunt lecţii de viaţă. Mi-au plăcut pasajele în care se povesteşte despre profesori dedicaţi (mi-au mers la suflet). M-a bucurat să regăsesc în carte, prieteni autorului: Cosmin Dragomir şi Vasilievici.
Finalul a fost neaşteptat. Mi-a plăcut. Este o carte la care poţi medita muuult după ce o lecturezi. 
Ceea ce nu m-a "fascinat" (nu e stilul meu) este vocabularul. Dar, am înţeles că asta se cere, că asta se poartă.
Bravo Andrei Ruse. Mult succes în continuare.

Dorinţă arzătoare şi nerăbdătoare

Îmi doresc să trăiesc o schimbare majoră în viaţa mea... o schimbare care să aibă efect pozitiv asupra cât mai multor oameni dragi şi apropiaţi sufletului meu.... O schimbare care să mă motiveze să dau ce am mai un în mine... o schimbare care să mă scoată din starea aceasta de "plafonare". Am obosit doar lecturi, şcoală, examene, dezvoltare personală... De fapt, îmi doresc să  mă întorc la lucruri simple: plimbări prin parc, tricotat, jocuri...
Mi-aş dori ca Dumnezeu să îmi asculte rugile şi să mă desemneze norocoasa câştigatoare a unei minuni, a unui miracol, a unei binecuvântări. Şi de aici, viaţa mea să fie un continuu succes... un tun care să împrăştie bucurii, minuni, îmbrăţişări, zâmbete, împliniri... de la mic la mare, de la cunoscut la necunoscut...
Ce spui Tu, Doamne? Batem palma?
AMIN.

De toamnă

M-am îmbrăcat în toamnă.
Îmi tai frunzele zilnic.
Îmi vopsesc ramurile. 
Domnul Vânt mă vizitează.
Ne iubim în tăcere.
Nimeni nu m-a îmbrăţişat ca el.
Norii ne acoperă trupurile obosite...
De timp... de dor... de speranţe neîmplinite.
Panerele sunt pline.
Mere.. pere... şi gutui...
Vise... iubire... lecturi...
Îngeri... minuni... doruri... gânduri...