Lucrurile se aşează frumos, uneori. Pe 5 septembrie, SONI a avut lansare la Cărtureşti Verona. Un prieten venea de deaprte să mă vadă şi să povestim. Am cedat în detrimentul lansării. Am suferit, dar Andrei Ruse, s-a oferit să-mi dăruiască "SONI". Aşadar, îmi cer iertare lui Victor pe această cale, deoarece l-am bombănit că putea veni puţin mai devreme, să împac şi capra şi varza.
Am fost la seara de lectură Ioan Es. Pop VS Andrei Ruse, care a fost o adevărată lecţie de scriere şi de frumos pentru mine. Am primit SONI cu autograf.
Aseară, am terminat lectura cărţii.
SONI este o carte altfel. Scrisă la persoana I, cu implicarea autorului ca personaj... nu ştiu, dar mi s-a părut genul jurnal, scris de un bun prieten, care poate păstra obiectivitatea evenimentelor. Este o poveste despre viaţă şi moarte. Este o carte în care domină întrebarea: "Dacă ai afla că mori în curând ce ai face?" Mi-au plăcut fazele cu umor. Asta înseamnă că a fost scrisă de un tip vesel, care iubeşte viaţa. Din carte nu lipseşte dragostea.... cea pierdută, urmată de depresie, care apoi nu mai înseamnă nimic... şi o dragoste nouă, frumoasă, intensă. Atât experienţa lui Soni, ca personaj principal, cât şi cea a autorului (cu activităţile povestite de el: participarea la un târg de carte, relaţia tensionată cu şeful, demisia, problemele financiare) ne sunt lecţii de viaţă. Mi-au plăcut pasajele în care se povesteşte despre profesori dedicaţi (mi-au mers la suflet). M-a bucurat să regăsesc în carte, prieteni autorului: Cosmin Dragomir şi Vasilievici.
Finalul a fost neaşteptat. Mi-a plăcut. Este o carte la care poţi medita muuult după ce o lecturezi.
Ceea ce nu m-a "fascinat" (nu e stilul meu) este vocabularul. Dar, am înţeles că asta se cere, că asta se poartă.
Bravo Andrei Ruse. Mult succes în continuare.
