Tobias a ajuns din nou la grăniţă. Pe o asemenea ninsoare, i-a fost destul de greu să se urnească. Era câtpe ce să întârzie.Copiii îl aşteptau cu bucurie, aşa că s-a înveselit pe dată.
Am întrerupt lectura, deoarece obosisem. Copiii ascultau fascinaţi.Au fost fooooooarte cuminţi. Au vârse între 2 şi 6 ani, dar au fost senzaţionali. Un murmur de nemulţumire s-a auzit.
- Vreţi să vă mai citesc?
- Daaaaa....
Am continuat şi ei au ascultat fascinaţi.
Mi-a plăcut mediul.. prietenos... educatoarele extrem de calde, calme şi zâmbitoare.
I-am întrebat despre visele lor. Iată răspunsurile:
- Eu vreau să devin fotbalist. Îmi cumpără tata tricou cu numărul 7 al lui Ronaldo de la Barcelona.
- Vreau să devin bărbat şi constructor!
- Vreau să devin bărbat şi constructor!
- Vreau să devin zână.
- Ai grijă că zânele sunt blânde şi fac numeroase fapte bune, îi spun fetiţei.
- Vreau să mă fac poliţist.
- Vreau să devin mamă.
Asta m-a impresionat până la lacrimi.
- Vreau să devin pictoriţă... desenez maimult plante şi animale. La oameni mai am de exersat.
Le-am cerut să desenez un animal din povestea lui Tobias. În timp ce măpregăteam să plec, un băieţel a venit să mă ţină de mână. Alţii au venit să-mi spună visele lor.
Dragi părinţi,dedicaţi timp şi atenţie copiilor dvs. Sunteti de-a dreptul binecuvântaţi! Bucuraţi-vă de cei mici.
Copilăria are farmecul ei.
