o vizita fugitiva, cu treaba la facultatea de teologie. baieti frumosi, fete superbe, calugari, liniste. alerg spre scoala. nu am asa o stare buna - micutul Cristi nu este foarte bine, si cred ca m-a marcat. elevii ma iubesc. simt asta pe zi ce trece mai mult. am zis SIMT si nu cred neaparat ce imi spun.
am teatru in program azi. am o pauza de cateva ore. nu mai ajung acasa. merg intr-o librarie... si rasfoiesc carti, inspir cu nesat parfumul lor, citesc.
ma intalnesc cu prietena ce mi-a recomandat piesa si mi-a rezervat bilet. primesc cadou - ce v-am spus ca Mos Craciun m-a iubit enorm anul acesta - o carte (cine ma cunoaste, ma cunoaste) si o iconita. multumesc Mirey!
piesa de teatru... v-o recomand din tot sufletul meu. pe mine m-a rascolit. a fost fix de ce aveam nevoie. "TECTONICA SENTIMENTELOR", regia Nicolae Scarlat. Ilinca Goia joaca senzational (m-a fascinat ca e la fel de slaba ca mine, si chiar mi-a placut; nu se vede chiar asa urat).
sentimentele sunt asezate ca placile tectonice. o miscare brusca, o nerabdare, o disperare... poate produce o calimitate. o relatie poate fi distrusa de nerbdarea de-a fi ceruta in casatorie; poate fi distrusa de teama unuia dintre parteneri ca celalalt nu-l mai iubeste ca la inceput, ca dragostea s-a diluat.
da... femeile puternice, rationale, sigure pe ele, carieriste, au de pierdut in fata celor mai usuratice. cand realia de iubire devine competitie intre parteneri... totul se naruie. exista orgolii puternice in fiecare din noi. e imporant sa stii sa cedezi. e esential sa iubesti neconditonat, chiar si atunci cand cel pe care l-ai iubit cu fiecare celula din tine, apartine acum alteia. e greu... uneori imposibil...
ce m-a marcat a fost faptul ca, mama eroinei - cu o cariera de deputat impecabila, dar cu o dezastruoasa viata amoroasa (semanam?) - era dezamagita de fiica ei, ca nu reuseste sa tina langa ea un barbat si sa-i daruiasca nepoti. Diana, raspunde enervata ca nu poate sa falfaie din gene, nu se poate lingusi pe langa un barbat, ca nu ii poate accepta toanele si frustrarile. Adesea ma intreb si eu: cat si pana unde sa te pisicesti ca un barbat sa te admire? mi se pare o prostie. da, asta e singurul meu regret... ca o dezamagesc pe mama. atat! dar nici nu pot accepta pe oricine ca tata pentru copiii mei. chiar NU! asta NU!
piesa pune pe tapet multe probleme: cum un barbat isi doreste cu disperare sa aiba o femeie pentru ca isi doreste sa o aiba; cum face eforturi intelectuale de a asculta poezii si de a seplimba prin parcuri doar pentru a o cuceri; cum umilinta si siceritatea fac dragostea sa infloreasca. cum ura de fapt te leaga de persoana respectiva. cum drafostea ranita da nastere la un monstru numit ura. prostitutia, boala... etc. in final, Diana, dupa ce si-a pierdut dragostea pentru totdeuna, a realizat ca de fapt o are castigata... fiind insarcinata. (oare e bine sa faci un copil pentru tine ca femeie? ca si cum ti-ai cumpara o haina de blana exagerat de scumpa?).
este una din piesele care si-a pus amprenta asupra modului meu de a vedea dragostea. da... pentru mine, clar nu mai exista. cel putin pentru o perioada!
am teatru in program azi. am o pauza de cateva ore. nu mai ajung acasa. merg intr-o librarie... si rasfoiesc carti, inspir cu nesat parfumul lor, citesc.
ma intalnesc cu prietena ce mi-a recomandat piesa si mi-a rezervat bilet. primesc cadou - ce v-am spus ca Mos Craciun m-a iubit enorm anul acesta - o carte (cine ma cunoaste, ma cunoaste) si o iconita. multumesc Mirey!
piesa de teatru... v-o recomand din tot sufletul meu. pe mine m-a rascolit. a fost fix de ce aveam nevoie. "TECTONICA SENTIMENTELOR", regia Nicolae Scarlat. Ilinca Goia joaca senzational (m-a fascinat ca e la fel de slaba ca mine, si chiar mi-a placut; nu se vede chiar asa urat).
sentimentele sunt asezate ca placile tectonice. o miscare brusca, o nerabdare, o disperare... poate produce o calimitate. o relatie poate fi distrusa de nerbdarea de-a fi ceruta in casatorie; poate fi distrusa de teama unuia dintre parteneri ca celalalt nu-l mai iubeste ca la inceput, ca dragostea s-a diluat.
da... femeile puternice, rationale, sigure pe ele, carieriste, au de pierdut in fata celor mai usuratice. cand realia de iubire devine competitie intre parteneri... totul se naruie. exista orgolii puternice in fiecare din noi. e imporant sa stii sa cedezi. e esential sa iubesti neconditonat, chiar si atunci cand cel pe care l-ai iubit cu fiecare celula din tine, apartine acum alteia. e greu... uneori imposibil...
ce m-a marcat a fost faptul ca, mama eroinei - cu o cariera de deputat impecabila, dar cu o dezastruoasa viata amoroasa (semanam?) - era dezamagita de fiica ei, ca nu reuseste sa tina langa ea un barbat si sa-i daruiasca nepoti. Diana, raspunde enervata ca nu poate sa falfaie din gene, nu se poate lingusi pe langa un barbat, ca nu ii poate accepta toanele si frustrarile. Adesea ma intreb si eu: cat si pana unde sa te pisicesti ca un barbat sa te admire? mi se pare o prostie. da, asta e singurul meu regret... ca o dezamagesc pe mama. atat! dar nici nu pot accepta pe oricine ca tata pentru copiii mei. chiar NU! asta NU!
piesa pune pe tapet multe probleme: cum un barbat isi doreste cu disperare sa aiba o femeie pentru ca isi doreste sa o aiba; cum face eforturi intelectuale de a asculta poezii si de a seplimba prin parcuri doar pentru a o cuceri; cum umilinta si siceritatea fac dragostea sa infloreasca. cum ura de fapt te leaga de persoana respectiva. cum drafostea ranita da nastere la un monstru numit ura. prostitutia, boala... etc. in final, Diana, dupa ce si-a pierdut dragostea pentru totdeuna, a realizat ca de fapt o are castigata... fiind insarcinata. (oare e bine sa faci un copil pentru tine ca femeie? ca si cum ti-ai cumpara o haina de blana exagerat de scumpa?).
este una din piesele care si-a pus amprenta asupra modului meu de a vedea dragostea. da... pentru mine, clar nu mai exista. cel putin pentru o perioada!
