sâmbătă, martie 3

Dezamăgire

Uneori mă întreb unde vom ajunge cu această atitudine neprofesionistă, dar mai ales răutăcioasă și penibilă. 
Am plătit pentru a fi ajutată într-un demers în care chiar nu mă pricep. Atât mi s-a cerut, atât am dat. Fără negociere, fără comentarii. În schimb, chiar de la început, din cauza lipsei de tuș din imprimantă am fost nevoită să îmi amân realizarea visului cu o săptămână. Ok. Prima dezamăgire. Mi s-au cerut diferite hârtii pozate cu telefonul (clar nu au ieșit bine!) deși locuiam la 3 minute una de cealaltă. Altă întârziere, mai ales că putea să mi le ceară din timp, să le scaneze corespunzător. S-au rezolvat hârtiile, dar din cauza gerului i-a fost imposibil să meargă să le ridice. Altă dezamăgire. Informațiile la nelămuririle mele mi-au fost oferite trunghiat, pe messenger, deși are adresă de firmă. Am primit ce aveam de primit,dar unele au fost uitate. Am cerut și mi s-au trimis pe mail. Când i-am spus că am discutat cu diferite persoane și m-au sfătuit una și alta, mi-a răspuns obraznic că ea și-a făcut treaba chiar foarte bine pentru ce am plătit-o (procura nu mi-a scanat-o, iar eu am fost cu gemenii când am făcut actele și nu aveam timp să citesc ce scrie în foaia ei, dar ea zice că este doar pentru ceva anume specificat) și că nu mă mai poate ajuta mai departe, apoi (ăsta da PROFESIONALISM și GRAD DE MATURITATE) m-a șters din lista de facebook. Râd și plâng în același timp. Tot ce a făcut, a făcut împinsă de la spate, sunată și întrebată de mii de ori. Trist!
Nu sunt perfectă!
Am dezamăgit la rândul meu mulți oameni, din diferite motive: mi-am asumat mai mult decât puteam duce, nu am prioritizat corect și am întârziat comenzi, oboseala accentuată, lucrul în echipă cu alți oameni poate mai ocupați decât mine... și multe altele.
Dar, de fiecare am recunoscut și mi-am cerut iertare! 
Doamne ajută să fie bine!