Vise

E minunat cand lumea crede in ea. :) Teama unei schimbari o face sa nu mai zambeasca. Cauta joburi pe la universitati. Gaseste, spre surprinderea ei, un post: asistent de cercetare. Alt oras. 4 zile pe saptamana, salariul 750 lei. "Nu pot sa cred. As cadea din lac in put."

Se sperie. "Raman aici momentan...."

Mai are de trecut obstacole pe care le credea rezolvate candva. Citeste... scrie... discuta.... Colegii sunt curiosi despre viata ei.

"Cum ai plecat singura la Reghin? Ai un iubit acoolo?"
"Nu, am doar prieteni... "
"Cu ce te mai ocupi in afara de scoala, povesti si iar povesti?"
"Cu dezvoltarea mea personala si spirituala".
"Nu pot sa cred ca o fata deosebita ca tine, este singura."
"Ei... ba sa crezi."

Conduce spre casa. Viseaza ca este din ce in ce mai curajoasa. Viseaza la povestile ei publicate in alte limbi, in alte tari. Vede copii de rase diferite , fericiti, intinzand mainile sa o imbratiseze, cerand frumos autografe.

Zambeste. Intr-o zi va face asta!

Alegerea

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.

"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

"Acestea sunt suferintele tale."

Toata apa se tulbura si se murdari.

Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.

Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

"Vezi?", îl lamuri înteleptul. "În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea."

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."

(Bruno Ferrero)