Plutesc in pasi impleticiti...
Simt ca e cazul sa spun stop unei actiuni... nu stiu... am obosit. M-am luat la tranta cu Timpul, si, chiar daca mi-a oferit victorii, mi-a aratat si parta urata a oboselii, a faptului ca e bine sa te intinzi cat te tine plapuma.
Acum... l-as ruga pe domnul Timp, dragostea mea de-o viata, sa ma teleporteze in viitor... la Craciun. Si sa dilate muuuuuuuuuuuuuuult aceasta perioada... si sa ma odihneeeeeeeeesc... si sa citeeeeeeeeeeesc si sa-mi ofere sansa sa fiu scriitoare cu norma intreaga si sa scap de program impus.
M-am plictisit de tot... am obosit de toate... Mi-e dor de stat cu mine si sufletul meu.... de lenevit... de vizionat filme... de ascultat muzica fel de fel...:)
