Aveam nevoie de lecturi scurte... ceva care să se termine repede. Nu citisem niciodată Rodica Ojog-Braşoveanu. Sora mea mi-a strecurat în geantă "Grasă şi proastă".
- Sunt povestiri.... o să îţi placă. Tu nu poţi sta fără lecturi.
- Ştii că te iubesc, da?
Ne îmbrăţişăm.
Soarele şi vântul mi-au însoţit lectura. Marea m-a răcorit şi mi-a alungat tristeţea. Însă întrebările "de ce mi-a făcut rău? de ce mi-a încetinit drumul? de ce a fost o prietenă falsă?" îmi răsună în minte.
Numai Dumnezeu ştie ce a fost în mintea ei....
Oare sufletul ei este liniştit?
Off... ce oameni.... :)
