Ajung la scoala in zori de zi, conducand pe o ceata cumplita, plus intuneric... noroc de faptul ca stiu drumul...
Multi sarbatoriti... multe bomboane si multe urari.
Copiii ma intreba daca nu pot lua si orele colegei care este foarte, foarte bolnava... cancer in ultima faza. Nu se poate... dar, i-as da zilele mele de s-ar putea. Eu si asa traiesc degeaba.. ea macar are o fetita de crescut, de educat, de incurajat.
Pornesc spre biblioteca... ganduri... soapte... rugi.
Ma plimb printre rafturi si rasfoiesc carti. Ca niciodata, am plecat fara lista. Zaresc o fata cu parul cret si roscata. O cunoscusem la un atelier pentru copii. Ne imbratisam... ea ma felicita pentru carti, ateliere si tot ce fac frumos. Ii multumesc, dar sufletul meu e gol. Toate astea le fac pentru a lasa ceva in urma mea... sa nu traiesc chiar degeaba... desi, asta simt pe zi ce trece.
Biserica Sfantul Ioan Botezatorul... ma opresc, aprind o lumanare si soptesc "Nu prea mai cred in Tine, Doamne, si te rog sa ma ierti! Uneori imi doresc sa am curajul Malinei Olinescu... sau pur si simplu sa se termine viata aici si acum!"
Acasa... citesc ca Andreea Marin este insarcinata. Minunat! Asta da stire!
Fara vise... fara sperante... detasata de toate ale vietii, deschid cartea "Jocul celor o mie de frunze si alte povestiri" de Varujan Vosganian si... lecturez.