ceai

ghicesc în frunzele de ceai verde că speranţa este acolo, după colţul străzii din prima intersecţie. mereu mi-a fost teamă de intersecţii şi de sensul giratoriu. acum, am reuşit să înving frica de intersecţii. de sensul giratoriu încă mă feresc. ştiu că îl voi îndrăgi la un moment dat.

mă întristează fuga oamenilor laşi, care devin dintr-o dată extrem de ocupaţi, înct nu mai au timp nici de un salut. nu-i bai. am înţeles că aşa sunt oamenii.... nu mai comentez... aşa sunt şi punct. poartă măşti, care din păcate au termen de valabilitate scurt. poate se vor inventa materiale mult mai rezistente în viitorul apropiat.

prin cotloanele sufletului găsesc puterea şi încrederea că toate se întâmplă cu un rost, că nimeni nu mă poate ajuta dacă eu nu ştiu de fapt ce vreau, că oamenii se transformă precum în poveşti...

în bibliotecă descopăr cărţi pe care îmi doream să le citesc.
sunt învăluită în vrajă... cu dor şi drag!