Dupa amiaza torida de august. Capitala sufocanta. Intoarcere de la servici. Autobuz. Privesc pe geam si ma gandesc la vacanta. Observ oameni care merg pe bicicleta. Mi-e dor. Oare mai stiu sa pedalez? Cu siguranta da. Poate ma dezechilibrez la inceput, dar imi recapat increderea.
Ma intorc in timp, la orele de soprt din scoala generala. Vara ne scotea proful in curtea scolii. alergam, jucam handbal. Cel mai mult imi placea sa sar la capra. Imi amintesc cand stateam noi, elevii, capra si saream. Ce veselie. Ce nebunie. Cat raset si voie buna. Sunt dispusa sa incerc si acum.
Imi amintesc cu drag serile cand saream coarda pana nu mai aveam suflu. In fel si fel. Va amintiti? Intr-un picior, in doua, un picior in fata, apoi celalalt... ha ha ha. Saream si cantam:
"Oras Braila,
Oras frumos,
Te duci calare,
Te intorci pe jos."
Imi voi cumpara o coarda si ma voi antrena pentru plecarea la mare. Mi-as dori sa alerg pe plaja... dimineata si seara... si sa stau si sa citesc... si sa vorbesc cu marea, sa imi spuna secretele ei... si ce a mai facut de anul trecut pana acum...
Vreau sa-i scriu povesti si sa i le dedic si sa le spuna la randul ei altora... si sa-i faca fericiti, buni, frumosi, senini, minunati, credinciosi ei, marii.
...
Am ajuns... cobor din autobuz. Caldura ma izbeste in fata. Da, am sa-i scriu o poveste marii, si valului cel mic, si valului cel mare, si stancilor, si cerului care intalneste in departare marea.
Credeti ca se va bucura marea?!
Am sa alerg, am s-o ating gingas si pentru voi....
