Zăpada se topise dintr-o dată. Soarele venise cu avânt şi cu dor
de răsfăţ pentru pământ. Aşa că, nu a stat pe gânduri. Natura dezmorţea. Firele
de iarbă se întindeau spre razele de soare. Florile îşi scoteau bobocii la
iveală. Animalele ieşeau de prin tufişuri.
Zarvă mare se auzea dinspre lac.
-
Vai,
vai şi iar vai, un brotac s-a înecat.
-
Cum
să fie înecat? E doar fermecat! Nu vezi că ochii peste cap a dat?
-
Oachi,
dragul meu brotac, a-nghiţit un cozonac.
-
Ce
nebunie! De când un brotac mănâncă un cozonac? spuse barza.
-
Zău
că e adevărat. Ce mă fac, ce mă fac, fără dragul meu brotac?
-
Să-i
dăm cafea cu caimac.
-
Orice,
numai să-l văd salvat!
-
Să-l
punem la alergat.
-
Doamne
ce păcat, că brotacul s-a-necat.
Toma, băieţelul răsfăţat şi adorat, privind cerul
înnorat, de Oachi s-a-mpiedicat, care iute a scăpat de cozonac.
-
M-ai
salvat, m-ai salvat! Mă simt uşurat, eliberat, fericit.
-
Ce
minune, dragul meu!
-
Mă
simţeam cât un leu, paraleu. Mai ceva ca Amadeu. Nu mai vreau în viaţa mea
cozonaci şi bunătăţi. Rămân la peşti, muşte şi creveţi.
-
M-ai
speriat, Oachi! Credeam că n-am să te mai revăd viu.
-
Oaca,
hai să ciocnim un ou. Azi e sărbătoare. Rilă a zis într-un interviu, că dă ouă
colorate, ca să le ciocnim pe toate. Unele sunt de ciocolată, pentru copiii
care au citit povestea toată. Toma, băieţelul drăgălaş, va primi un iepuraş, pentru
că m-a salvat de acel cozonac uriaş.
Şi uitaţi aşa arată o zi de Paşti pentru doi brotaci
neastâmpăraţi, Oachi şi cu Oaca, care-au alertat întregul lac.
