Citat - Paulo Coelho

"Intalnirile importante sunt planuite de suflete cu mult inainte ca trupurile sa se intalneasca."

Paulo Coelho

VISUL UNUI COPIL - CONCURS DE 1 IUNIE

Roberta (13 ani), elevă clasa a VII-a, şcoala 125

 

Visul unui copil nu este ceva atât de uşor de exprimat în cuvinte. El decide întregul său destin şi, uneor, chiar îi reflectă personalitatea. Fiecare decide dacă are de gând să alerge nebun în căutarea locului în care ploaia cade invers şi intră înapoi în nori, dacă îşi va petrece restul veţii alergând împotriva timpului sau pur şi simplu va trăi fără niciun scop.

Mie îmi place să sper. Visez steluţe ce devorează flori şi curcubeie verzi. NU mă pot gândi, nu ştiu ce vreau sădevin. Mi-e teamă de felul lor brut de a limita universul, aşa că prefer să sper. Totuşi, dacă ar fi să mă bazez pe lucruri care-mi plac, ar fi cărţile. Mă hrănesc cu ele. Îmi hrănesc imaginaţia ce le devorează cu voracitatefără să privească ânainte sau înapoi, ci doar în prezent, la clipă, la secundă. Nu mă pot compara cu adevăraţii scriitori; eu sunt doar un ac fără albină, un vultur fără aripi, o secundă într-un minut sau dorinţ de-a lătra a unui câine mut. Cu toate acestea, nu mă consider în totalitate lipsită de dreptul de a spera. Vreau să schimb lumea. Vreau să îi fac pe toţi să înţeleagă că fiecare părticică de lume are rolul său. Dacă striveşti o furnică, cum o vei răsplăti? Şi ea avea ceva de făcut, trăia. Viaţa nu este formată dor din culori şterse. Încerc să fac oamenii să viseze, să îndreaznească să creadă, să fie curajoşi. Eu, chiar dacă mă împiedic câteodată de mine, alerg cu nerăbdare spre universul care mă aşteaptă cu galaxiile larg deschise. Alerg şi vreau să îmbrăţişez o stea, iar ea să-mi ardă pielea cu lumina ei. Cu cât alerg mai repede, lumea pare din ce în ce mai mare şi oamenii se topesc în culori şterse ce îmi pictează pielea în nuanţe neînţelese. Soarele îmi şterge paşii, aşa că nu ştiu calea înapoi şi în faţa mea sunt eu, şi mângâi aerul. Fug mereu. Dar nu fug de păreri, de idei, de sentimente, de încredere, de speranţe, de visuri şi de aberaţii. Chiar dacă am preferat abisurile pentru că îmi ofereau siguranţa căderii, acum vreau să zbor. Să admir fluturii şi fragmentele de curaj.

Lumea este superbă, dar vreau ca toţi să înţeleagă acest sentiment. Vreausă fac lumea chiar mai frumoasă, mai paşnică, mai încrezătoare.