Se afișează postările cu eticheta dorinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dorinte. Afișați toate postările

duminică, ianuarie 12

Pentru 2014

 Un an în care sper să îmi găsesc liniștea și iubirea.... :) Să fie frumos... să ne completăm reciproc și să fac parte din familie... rezultând o familie mare. 
De nu va fi așa, măcar să reușesc să călătoresc și să cunosc oameni... și să mă îmbogățesc sufletește!
Mulțumesc din tot sufletul meu, prietenă dragă! Îmi doresc un an mai bun decât 2013! 
Primită de la o prietenă dragă (de fapt ambele fotografii)! E amuzant... dar eu insist... la dorința SĂ-MI GĂSESC O JUMĂTATE!!!!! 

vineri, ianuarie 3

Vine week-end-ul! :)

A trecut si vacanta!
A fost o vacanta spornica... exceptand faptul ca azi am descoperit niste teze de clasa a XII-a de corectat! :) 
A fost o perioada a anului, in care multi, foarte multi oameni si-au amintit de mine si carora le multumesc! 
Imi doresc ca anul acesta sa fie cu mai putine mesaje, telefoane si multe intalniri fata in fata. Chiar si pentru o jumatate de ora.
A fost o vacanta cu povesti scrise... si lupt cu timpul sa mai scriu pana luni... 
Imi doresc sa pun pe picioare proiecte minunate anul acesta... proiecte originale in care cred cu tarie... 
Am cateva proiecte cu elevii de la "Grigore Moisil". De abia astept sa le vad conturate. 
Sper ca in vacanta de primavara sa ajung peste hotare... Paris... Verona.. Viena... Praga... nu stiu... una din acestea.... :)

sâmbătă, decembrie 28

Zi cu soare

Soare si cald la final de decembrie...
Ingeri ce imi dau tarcoale si ii simt si le multumesc...
Dorinte in varf de penita aurie, cu speranta ca se vor implini cat mai curand...cand vor fi dospite suficient...
Azi, imi aminteam de un vis al meu (gandit pur si simplu in joaca).... acela de a ma casatori la casa de cununii a sectorului 6...  :) ;)
Muzica... povesti... oameni dragi...visuri... sperante... 

luni, decembrie 23

Tot ce imi doresc de Craciun :)

Dorinte in 2014

Multumesc pentru tot ce am:
- o mama minunata, puternica, talentata, chibzuita, speciala!!!!
- o sora angelica, care ma sustine financiar mereu;
- prieteni putini, dar  sinceri si buni;
- o slujba care imi place la nebunie si imi ofera posibilitatea de a fi creativa;
- harul de a scrie povesti;

Imi doresc pentru 2014:

- senin in viata mea...
- un gram de noroc si o soarta buna care pur si simplu sa ma surprinda... sa imi fie favorabila pentru intemeierea unei familii frumoase, voioase, sanatoase... fara a sta sa magandesc de zeci de ori daca sa fac pasul sau nu... sa fie ceva romantic, foarte adevarat, palpabil... 
- energie, sanatate si optimism pentru a-mi duce la bun sfarsit toate proiectele;
- calatorii in Timisoara, Cluj, Oradea... 

joi, noiembrie 7

Imi doresc ....:)

Imi doresc o minune in viata mea.... :) Nu stiu exact ce si cum.... las la voia bunului Dumnezeu sa imi daruiasca o minune pe care considera El ca o merit si care este de bun augur pentru viata mea.
Imi doresc sa primesc un timp dilatat sa pot face bucurii oamenilor.... sa ma intalnesc cu toti cei care vor sa ma revada (aici fac referire la  prietenele dragi Ana Maria, Gina - care mi-au solicitat o intrevedere), nu ca as fi eu cine stie ce personalitate.... sa scriu tot ce am  planuit... sa citesc foarte mult... sa merg la cursuri de dezvoltare personala... sa fac teste distractive pentru elevi... sa gandesc tot felul de activitati ingenioase... etc. :)
Imi doresc sa fie bine pentru noi toti...
Imi doresc o lume buna, frumoasa, care sa se ajute reciproc. Eu sunt fericita ca am prins astfel de vremuri, cand toti eram egali, cu un serviciu fiecare, si ne ajutam unii pe altii, ne imprumutam unii altora haine, obiecte casnice (oale pentru gem, cazane pentru tuica, aparat de facut suc de rosii... etc.). Acum, tehnologia ne omoara. Ne credem interesanti ca avem e-book-uri si cartile nu mai sunt pentru noi.Am devenit ecologisti. daca nu ai iphone si doar un amarat de Nokia, nu ai valoare. Ce daca ai diplome, daca ai salariu de mizerie? :(
Imi doresc copii cu vise si sa aiba puterea si energia de a le construi!
Imi doresc sa fac multi copii si batrani fericiti de acest Craciun... si poate voi primi in dar un COPIL! Amin. :)

luni, septembrie 23

Dorinte

Astazi, am avut primele ore la colegiul national Mihai Eminescu. Nimeni nu m-a intrebat nimic... ceea ce m-a facut sa inteleg cat de reci am devenit.
Elevii sunt draguti, dar nu cei mai buni. Asta nu conteaza foarte mult. Predau un optional, deci ii voi forma ca oameni, nu am nevoie sa scot genii din ei. I-am rugat sa completeze o fisa personala, despre carti preferate, prieteni, muzica ascultata, dorinte. Unii mi-au scris ca nu au dorinte. Asta m-a intristat  enorm. Un om fara dorinte nu are pentru ce trai. Le-am explicat ca si sa mergi in fiecare zi in parc este o dorinta... sau sa citesti o anumita carte sau sa vezi un film, o piesa de teatru. Sper din tot sufletul ca au inteles.
 
NU VREAU SA APARA O GENERATIE DE OAMENI STERSI, GOI, FARA AMBITII!
 
Eu, imi doresc:
 
- sa public cat mai  mult;
- sa imi promovez cartile in cat mai multe orase in weekend-uri;
- sa fac cat mai mult sport;
- sa daruiesc liniste, pace, armonie in jurul meu;
- sa ascult povestile oamenilor;
- sa fac numeroase fapte bune.

joi, septembrie 12

Maternitate


Frumusete....
Emotie...
Dragoste....
Bucurie...
Implinire....
Soarta....
Armonie....
Echilibru...
Educatie...
Zambete...
Imbratisari....
Dorinta de a fi femeie implinita!

miercuri, ianuarie 9

duminică, ianuarie 6

Filme si dorinte

Inca plutesc... oboseala de anul trecut mi-a pus capac... 
Dupa Craciun, am zacut doua zile, cu siguranta pentru a fi fortata sa stau la pat. De atunci, ma simt tot mai slabita. Dorm si citesc...mai iesi din cand in cand la aer... la o slujba pentru a-mi purifica sufletul si gandurile... apoi din nou lectura... somn... film. 
Imi doresc sa ajut oameni dragi. Insa, fara Tine, nu pot, oricat m-as stradui. Uneori, ma supar, sufar, plang cand vad ca rugile nu-mi sunt ascultate... 
La recomandarea prietenului meu cinefil, am vizionat astazi "Peacefull Warior" - "Calea luptatorului pasnic", pe TVR1. Interesant film... despre faptul ca nu ne traim viata... ca nu constientizam prezentul, ci mergem adesea fie in trecu, fie in viitor. "Oamenii cel mai greu de iubit, au nevoie cel mai mult de dragostea noastra". "Fricirea este o calatorie, nu o destinatie". "Lupta pentru visele tale, nu pentru victoria absoluta". Spune-le celor din viata ta ce crezi despre ei... Nu vorbi, doar ca sa vorbesti. Invata sa asculti. :)
...

Dorinte:

- sa citesc muuult;
- sa incep sa astern pe hartiile toate povestile care imi roiesc seara prin minte:
- sa ma joc;
- sa iubesc neconditionat;
- sa ascult muzica;
- sa invat limbi straine;
- sa vad filme in fiecare zi;
- sa discut zilnic cu cineva drag;
- sa scriu zilnic;

miercuri, decembrie 5

Marţi cu bucurii

A fost un marţi frumos...  revenită la şcoală... elevii  s-au bucurat.. ştiu că sunt sinceri, deoarece eu nu-i stresez mult cu materia şi comunic deschis cu ei. 
La opţional am făcut un test de autocunoaştere.... sunt atât de timizi unii... Încerc să îi învăţ lecţii de viaţă din ce am învăţat eu pe pielea mea, că din cărţi e greu de crezut.
Am împărţit calendare cu Tobias. Colegii mi-au spus că ar fi cazul să fac copii, să îmi iau un concediu de 2 ani binemeritat. AMIN.
Am primit o veste bună.
Mi-am întâlnit vărul şi am discutat multe cu el... e un tip inteligent, pus la punct cu tehnologia, de la care am ce învăţa... Uneori îl mai supăr pentru că ştiu că rezistă la şocuri... şi mă şi aduce cu picioarele pe Pământ.. tot Taur fiind şi el. :)
I-am făcut o surpriză şi mamei că l-a revăzut... :)
Am constatat că am început să uit.... date, revederi, chipuri.... poate unde sunt stresată? Sau sunt foarte egoistă şi mă canalizez pe ce mă interesează?

marți, octombrie 2

Eu şi oamenii

Merele verzi sunt gustoase. Îmi zâmbesc la fiecare atingere a buzelor. Le-ai îngrijit cu dragoste şi atenţie. Două sentimente pe care eu nu le-am primit de la tine. Seminţele îmi poartă noroc. Sunt talismane în dimineţile cu rouă. 
Paşii ni se întâlnesc în miez de zi.
- Ce mică e lumea... grăiesc, oferindu-ţi un zâmbet.
- Ştiu că eşti supărată... dar tu gândeşti prea mult, analizezi totul... meriţi mai mult.
- Sunt supărată pe situaţie... pe mine... am obosit... cred că sufăr de depresie. Chiar azi prezentau elevii un referat despre boli psihice şi simţeam tristeţea cum mă apăsa, şi sentimentul că nu mai pot finaliza proiecte dragi. Am nevoie de un an concediu... să mă refac. Aşa, apar mereu lucruri de făcut.... cursuri de perfeţionare... ore de pregătire... teste de alcătuit şi de corectat.... Nu mai am timp pentru mine. Mi-e dor de lucruri simple: să tricotez.... să mă joc... să scriu... să întâlnesc oameni şi să le ascult poveştile fără stresul că am şi eu probleme... să dansez... să alerg... să mă plimb cu bicicleta... să sar coarda... să ajut copiii la teme...  să-i îmbrăţişez şi să mergem în oraş, la un film... etc....
- Le vei face dacă îţi doreşti. Nu mă părăsi. Nu fugi atât de repede şi atât de departe. 
- Timpul şi îngerii să decidă soarta noastră... O zi magică...
- Toate bune şi ţie... :) Poftă bună!
- Am o poftă de lup... fugi că te halesc.... iedule... :))

miercuri, septembrie 26

Dorinţe... realizabile?

Sunt prinsă într-o plasă a neputinţei...
Nu pot să merg la un curs de dezvoltare personală pe creativitate... (acesta:

Te aşteptăm la reCreiere pe 14 octombrie!


Vă aşteptăm la reCreiere pe 14 octombrie!
De aproximativ o lună de zile ne străduim să lansăm un eveniment de o zi, pe al său nume: reCreiere.
“re”-ul vine de la “restart”, iar “creiere” vine de la creierele noastre. De ce să ne restartăm creierele? Pentru că uneori avem nevoie să scăpăm de rutină, să încercăm să învăţăm ceva nou, să socializăm.
Astfel că duminică, pe 14 octombrie, vă aşteptăm la reCreiere, locul în care 100 de oameni se vor întâlni cu 10 alţi oameni cu experienţă în următoarele trei domenii: comunicare, creativitate şi motivare) pentru că nu am bani. Salariul îl iau după 15 octombrie. 
Îmi doresc să fac o minibilioteca la şcoala unde predau 6 ore şi nu ştiu dacă voi avea cu cine discuta în acest sens. Dacă nu se poate, voi dona cărţile copiilor, în funcţie de merite. 
Îmi doresc să ajung la lansarea de vineri, de la Muzeul de Istorie, "Maşinile Regelui", dar cartea costă 33 de lei, nu ştiu dacă îmi permit luxul. 
Nu mă mai pot pot bucura de nimic... simt că nimeni nu mai vrea să facă nimic... totul este o mască... 
Uneori simt că trăiesc degeaba... doar pentru simplul fapt că Dumnezeu mi-a lăsat încă suflare... dar nu mai transmit nicio emoţie, nu mai percep emoţii... nu mai pot nici să plâng, nici să râd, sunt îngheţată...

vineri, iunie 15

Poveşti, doruri, poveşti, şcoală

Poveştile m-au ţinut trează până în zori. M-am dus la culcare pe la 2 şi ceva dimineaţa. Când a sunat ceasul, simţeam că totul se învârte cu mine, că visele mă caută şi au nevoie de mine.
La cafea, pe repede înainte îmi verific mailul. Elevii îmi citesc poveştile şi îmi dau like-uri pe facebook.
Întâlnire cu poveşti, despre poveşti. Am înţeles - cu toate că ştiam - că poveştile sunt foarte educative, iar biologia, ştiinţa vieţii, le dă farmec.
Ajung la şcoală. Cursurile se apropie de final. Mi-e greu să mă despart de aceşti copii. Din toţi anii în care am predat, cred că aceştia sunt al doilea tur de elevi după care "plâng". De ce? Au bun simţ.... sunt educaţi de către părinţi... eu doar îi susţin în a învăţa despre viaţă.
- Doamna, cred că aţi reuşit să ne cunoaşteţi mai bine decât profesorii care ne predau de doi ani, deja.
Am câteva eleve cărora le-am dăruit cărţi...  cărţi de specialitate (biologie, psihologie), care le pot menţine trează dorinţa vie de a-şi urma şi împlini visul. (chiar am avut azi o discuţie despre importanţa lecturii. Cine este de vină că elevii nu citesc? Eu: părinţii. Editorul: educatorul. Nu mă consider expertă, însă, copiii repetă ce văd acasă. Dacă ei nu ştiu ce înseamnă carte până ajung la grădiniţă... e grav. Dacă părinţii nu citesc acasă, ei d ece ar citi? Mama şi tata nu citesc... se uită la Tv.... :) Păi pot să stau eu şi-n cap, că tot nu citeşte copilul ăla).
Mă intersectez cu locuri în care dragostea mi-a zâmbit. Mi se face dor de un zâmbet... de o îmbrăţişare.... de şoapte în miez de vară.....

duminică, mai 20

Crede....

Am fost sa-mi recuperez o carte imprumutata.... Pentru ca merit (asa vreau sa cred), am fost rasfatata cu seminte si miere de rapita, cu placinta de dovleac (pasiunea mea) si, pentru ca fusese ziua mea, un pahar cu vin. 
Am vizionat un film, a carui tema era credinta ca lucrurile pe care ti le doresti cu ardoare, se intampla.
Am revenit acasa cu un zambet si mai larg... si cu o credinta ca DA, viata ne ofera clipe minunate, intamplari din care e necesar sa invatam.... trebuie doar sa vedem peste linie. 
Colac peste pupaza a fost o seara de neuitat... :)

sâmbătă, aprilie 7

Verde de primavara

Cand totul miroase a curat... si a iubire... visele zambesc. Somnul vine pe la gene. Adorm invelita de pilota aerisita si mangaiata de soare.
Scriu cele mai frumoase povesti. Citesc  cele mai minunate carti. Vizionez filme si pornesc in calatorii visate.
Toate rautatile si oamenii marsavi stau pe pe marginea visului. Isi rod unchiile de ciuda ca am reusit. Intr-un alt colt, se vad oamenii care s-au retras din viata mea, dand de iubirea vietii lor.Etrist si un gest de maxim egoism sa faci asta. Au uitat cand se plangeau si eu ascultam cu orele? Se pare ca da. Oare roata se va intoarce. Poate da, poate ba. Nu-mi mai pasa... 
Cerul e senin, pasarile canta, florile zambesc.
E primavara... si incepe cu mine.... :)
Daca ma vedeti prin parc citnd, cantand, razand si dansand, nu ma abordati.... Nu va cunosc... vreau sa ma incarc cu frumos, optimism, veselie... toate din natura....
Voi nu ma iubiti.... vreti sa ma chestioati din curiozitate.... :(

sâmbătă, februarie 4

Ratacita

E ger si simt cum ma curat de pacate si de rautati. Nimeni nu este perfect. Nici macar eu. Cine crede ca ma poate cunoaste citind aceste blog, se inseala amarnic. Un om nu-l poti cunoaste intr-o viata de vietuit impreuna... dar din scrieri asa in vazul lumii!?

De cand scriu pe aici... am cunoscut oameni buni, oameni indiferenti, omanei rai... care au incercat sa imi rastalmaceasca viata... cuvintele... :)
Am crescut mult.... am invatat ca rautatile nu te omoara, dar te fac foarte puternica. La mine s-a adeverit zicala.
Unora le este "dor" sa afle ce mai face Claudia... ce mai citeste... ce mai vizioneaza... ce mai gandeste.
Altora li se pare ca am un grad de superioritate. Hai sa lamuresc si treaba asta... cu toate ca nimeni nu ma obliga la nimic. De mica, am fost educata ca intotdeauna sa cer mai mult de la viata, dar de la fapt de la mine. Sa ma explic (adesea am impresia ca vorbesc neinteles): daca saptamana aceasta citesc o carte, saptamana viitoare sa citesc doua. Daca am scris o poveste, sa scriu o carte cu povesti. Daca am condus pana la piata, sa conduc pana la Ploiesti.
Toate acestea, m-au dus in pragul unei tendinte de a refuza sa lupt pentru mai mult. Obosisem sa mi ceara. O perioada - de ani de zile - am stagnat. Cand am realizat ca am stagnat prea mult, si viata mi-a adus in cale oameni destepti, superiori mie, m-am urat pentru amorteala in care m-am complacut mult timp. Am inceput sa alerg disperata dupa cultura. Orice: teatru, muzica, lecturi, pictura.... aveam o nemultumire continua. Dadeam vina pe timp, care nu mai era la fel de prietenos ca atunci cand aveam 18-20 de ani. Apoi imi acuzam parintii ca nu au stiut sa imi ceara sa invat. Degeaba... nimic din ce trecuse nu s emai intocea in favoarea mea.

Prin prisma meseriei, dau lectii. Impart cu elevii mei cunostinte de biologie, dar si lectii de viata. Ii sfatuiesc sa citeasca... sa faca ce le place nu ce este la moda... sa aiba incredere in ei si in fortele lor creative si intelectuale... sa se bucure de viata.... Lor, nu le par superioara. Ei ma "iubesc" cu bune si cu rele.... cu zambet si tristete...

Cand intalnesc un om - barbat sau femeie - inteligent, citit, talentat intr-un anumit domeniu, sunt ca o ventuza. Incerc sa invat cat mai mult de la el. Poate folosesc cuvinte elevate, din dorinta de a-i atrage "simpatia" si a discuta timp indelungat. In general, ma incojor de persoane inteligente. Insa, nu ignor pe nimeni. Ma pot cobora la nivelul fiecaruia (mama mi-a spus ca un om inteligent vorbeste si cu academicianul si cu taranul care cultiva cartofi).


In ultima vreme, am primit reprosuri de la doi domni, cum ca sunt prea desteapta si barbatilor nu le place asta si ca am un grad de superioritate fata de barbati. Ei na! Am sta si m-am analizat dur...pana la sange... si am descoperit ca problema nu este la mine, ci la ei. Eu am ajuns la un nivel care ma multumeste - mai mult sau mai putin (imi doresc mai mult) - pe mine si imi confera sa fiu independenta, sa nu imi caut un barbat pentru a ma ajuta financiar, sau sa faca pe soferul. Am descoperit ca problemele erau la ei.... niciunul nu lucreaza cu carte de munca.... niciunul nu conduce.... nciunul nu este pasionat de o viata sociala activa....

Stimatilor, daca ma izolez de la varsta asta de lume, de un spectacol, de posibilitatea de a fi utila societatii in care traiesc.... cand sa fac toate acestea? Cand accepti pe cineva in viata ta, il accepti cu bune si rele, il accepti sa te completeze nu sa faceti intreceri de cultura generala... credeti ca eu atunci cand gatesc, ma gandesc la ce a scris Tolstoi? :)) Sau daca am 3 diplome universitare le pun cu mine la masa cand mananc ceapa cu branza? :)) SUNT MAI NORMALA DECAT MA CONSIDERATI VOI, SI MULT MAI UMANA.

VA DORESC DIN TOT SUFLETUL SA ZAMBITI (CUM EU O FAC IN PERMANENTA) SI SA VA ACCEPTI SI IUBITI ASA CUM SUNTETI, CU PLUS SI MINUS, CU DIPLOME SAU FARA.... Cand vom ajunge la judecata, nu asta ne va intreba Dumnezeu.... cate diplome avem, ce maisna am condus, ce funcii am avut, ce salarii am primit... va fi doar atat: CE AI FACUT PENTRU MINE? DAR PENTRU CEILALTI.