Lecturi 2018

Anul acesta am cumpărat multe cărți... atât pentru copii, dar și pentru mine. Recunosc că mă bucur de fiecare poveste pe care o citesc copiilor mei. Am descoperit multe mame care au început să scrie pentru copii. În dorința de a ajuta un scriitor debutant, am cumpărat muulte cărți. Pe unele le-am lecturat, altele își așteaptă rândul. Uneori regret că mă arunc așa... în vâltoarea „faptelor bune”. Dar știu că nimic nu rămâne fără recompensă: bună sau rea.

Acum, fac un efort de memorie și scriu ce am citit.

- câteva cărți de Amos Oz.

- Elixirul dragostei de Erich Emmanuele Schmitt

- Nautilus de Ioana Bâldea Constantinescu ( mi-a plăcut foarte mult stilul metaforic de scriere, deși subiectul este dureros)

- Pelinul Negru - de Ioana Nicolaie ( subiect greu, despre efectele exploziei de la Cernobîl asupra copiilor și școlile speciale).

- câteva biografii 

- Măștile fricii de Camelia Cavedia (un subiect emoționant, despre efectele fricii impuse de tată în familie). A mai scris Vina și Purgatoriul de Îngeri. Poate le voi împrumuta de la bibliotecă.

- Dincolo de iarnă - de Isabel Allende

- Nemuritorii de rând - de Ana Barton și Parfum de femeie de Ana Barton.

- Odiseea lui Odi - o carte pentru copii, 10- 11 ani, despre jucăriile și viața lor după ce proprietarii lor cresc. 

- Cel mai mic sărut pomenit vreodată - de Mathieu Mazias, autorul celebrei „Mecanica Inimii”

- „Dragă inimă” - de dr. Vasi Rădulescu - o carte foarte bine promovată, scrisă de un medic cardiolog, în care se regăsesc fragmete biografice, dar și povești de viață ale pacienților săi. 

Sper ca anul viitor să fiu mult mai bine organizată și să scriu scurte recenzii ale cărților, dar să și citesc de 10 ori mai mult.  

Țeluri pentru 2019

Îmi doresc ca Noul An să aducă sănătate nouă și lumii întregi. Citesc zilnic pe facebook despre oameni bolnavi, majoritatea în lupta cu năpraznicul cancer, dar și autism sau alte boli. Așa că, dă Doamne sănătate tuturor! 

Apoi, bunătate să fie, cum era acum muuuulți ani, când oamenii se ajutau necondiționat, își împărțeau bucata de pâine și cana cu ceai. 

Aș mai vrea o dilatare a timpului sau o bună, dar foarte bună organizare. Să spun NU la ce nu trebuie să fac. 

Îmi doresc prezență de calitate în viața celor dragi.

Îmi doresc proiecte frumoase, inspirate, propuse de oameni cu suflet luminos. 

Îmi doresc Bucurii și Curaj, acestea sunt cuvintele pentru 2019.

Aș mai dori câteva cursuri de dezvoltare personală, teatru și multe lecturi.

Dacă timpul și inspirația îmi devin buni prieteni îmi doresc să scriu trei cărți pentru vârste diferite, care să se bucure de o primire formidabilă și de un succes răsunător, îndrăznesc să visez la internațional. 

Apoi, vreau weekend-uri cu multe plimbări, descoperirea unor locuri noi (cel puțin pentru copiii mei) și multă mișcare. 

Să fie un an minunat cu sănătate și multe rugi ascultate, cu fapte bune și binecuvâtări! 

LA MULȚI ANI FRUMOȘI, VESELI, SENINI, JUCĂUȘI, ÎNȚELEPȚI ȘI SĂNĂTOȘI! 

Mulțumesc celor care încă îmi mai citesc blogul, acest colț de suflet!

2018 se apropie de final

2018 este pe final. Privește în urmă, se scutură pe haine, pleacă semeț în lumea anilor trecuți, deapănă povești și amintiri, dar și lecții de viață pentru anii micuți, care se pregătesc să vină... când vor fi pregătiți.

Pentru mine, anul 2018 a fost PROVOCATOR, cu multă adrenalină, cu suișuri și coborâșuri, dar frumos.

Am reușit să îmi împlinesc vise pe toate planurile (titularizare, înființarea firmei, cărți publicate, magazin online, povești personalizate, colaborări frumoase, povești în plic de Crăciun, ateliere minunate și interesante, am devenit membru în Asociația de Basm, lecturi puține, dar bune, o săptămână cu gemenii la mare, unde le-a plăcut foarte mult, mașină).

A fost un an agitat pentru suflet, cu multe bucurii, dar și dezamăgiri. 

Privind la mine și la acțiunile mele am descoperit că mă raportam foarte mult la ceilalți, că ascultam foarte mult de părerile celor din jur. Am decis să mă „izolez” de lume și să îmi văd de drumul meu, de viața mea... și va fi mult mai bine. 

Am obosit. Am ajuns pe final de an la epuizare fizică și psihică, cu o dorință nebună de a dormi, de a sta în pijama și a lenevi. Atât! Am reușit în procent de 25 % să fac asta. Câteva zile...  

Îi privesc pe gemeni cât au crescut și cât de puțin am stat cu ei, deși am fost în preajma lor. Eu scriam sau corectam lucrări, iar ei învățau diverse singuri... descopereau lumea. Zilele trecute, când am văzut că Ana știe să numere până la 6 singură, cu ajutor până la 10. Este fascinată de cifre! 

Am redevenit reprezentant Usborne pentru a le cumpăra cărți mai ieftin. Iubesc culorile și pictura. Ana este fascinată de cărțile cu abțibilduri. 

Uneori le cer prea mult! Am așteptări uriașe de la ei, îi copar cu alți copii, deși ei sunt MINUNAȚI, GENIALI în unele activitărți. Horia este as la puzzle și la lego. Are răbdare și voință de fier. 

Mulțumim pentru sănătate, lecții, perseverență și realizări. Suntem recunoscători pentru tot ce ne-ai oferit! Am crescut mai puternici și mai buni! 

Dezamăgire

Uneori mă întreb unde vom ajunge cu această atitudine neprofesionistă, dar mai ales răutăcioasă și penibilă. 

Am plătit pentru a fi ajutată într-un demers în care chiar nu mă pricep. Atât mi s-a cerut, atât am dat. Fără negociere, fără comentarii. În schimb, chiar de la început, din cauza lipsei de tuș din imprimantă am fost nevoită să îmi amân realizarea visului cu o săptămână. Ok. Prima dezamăgire. Mi s-au cerut diferite hârtii pozate cu telefonul (clar nu au ieșit bine!) deși locuiam la 3 minute una de cealaltă. Altă întârziere, mai ales că putea să mi le ceară din timp, să le scaneze corespunzător. S-au rezolvat hârtiile, dar din cauza gerului i-a fost imposibil să meargă să le ridice. Altă dezamăgire. Informațiile la nelămuririle mele mi-au fost oferite trunghiat, pe messenger, deși are adresă de firmă. Am primit ce aveam de primit,dar unele au fost uitate. Am cerut și mi s-au trimis pe mail. Când i-am spus că am discutat cu diferite persoane și m-au sfătuit una și alta, mi-a răspuns obraznic că ea și-a făcut treaba chiar foarte bine pentru ce am plătit-o (procura nu mi-a scanat-o, iar eu am fost cu gemenii când am făcut actele și nu aveam timp să citesc ce scrie în foaia ei, dar ea zice că este doar pentru ceva anume specificat) și că nu mă mai poate ajuta mai departe, apoi (ăsta da PROFESIONALISM și GRAD DE MATURITATE) m-a șters din lista de facebook. Râd și plâng în același timp. Tot ce a făcut, a făcut împinsă de la spate, sunată și întrebată de mii de ori. Trist!

Nu sunt perfectă!

Am dezamăgit la rândul meu mulți oameni, din diferite motive: mi-am asumat mai mult decât puteam duce, nu am prioritizat corect și am întârziat comenzi, oboseala accentuată, lucrul în echipă cu alți oameni poate mai ocupați decât mine... și multe altele.

Dar, de fiecare am recunoscut și mi-am cerut iertare! 

Doamne ajută să fie bine!

Fapte bune

Vreau să ajut! Nu pentru a mă lăuda, dar știu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor și nimeni să nu îți întindă o mână. Însă, singurul venit este al meu, iar când cumpăr diferite obiecte (utile sau mai puțin utile) și banii zboară din cont cu viteza gândului și ajung cu două săptămâni înainte de salariu cu el pe minus, e imposibil să nu mă stresez, să nu acuz, să nu mă simt vinovată pentru tot. 

Cred că sunt iresponsabilă și mă rog să îmi vină mintea la cap! 

De ce mă supăr că nu pot face economii, când sunt o risipitoare, dornică de a fi de folos altora!

Pe lângă aceste fapte bune, am un real ghinion în așa zisele afaceri. Scriu povești personalizate. Pentru fiecare om/copil în parte. Nu se scriu ușor. Mai ales când sunt obosită și inspirația întârzie sau clientul este foarte stresant și mă caută insistent (iar tu ai de făcut și treburi gospodărești, doi copii care te solicită și te cheamă la joacă, lecții de pregătit, un soț de ascultat, etc.). Apoi, cartea este tipărită. Culmea! O fotografie nu este pusă bine sau formatul nu este cel dorit. Așa că, ia-o de la capăt. Și ajung să scriu o poveste personalizată în șase ore pentru o sumă de râs... 15-20 lei. Proastă afacere! 

Despre coletele cu cărți neridicate pentru care am plătit câte 20 lei la poștă am mai scris. Ori sunt eu ghinionistă, ori prea moale și nu mă impun ori nu știu să fac afaceri. :)

Obiective pentru 2018

Anul acesta vreau să mî ocup de mine.În primul rând vreau să citesc mult, foarte mult. Am pierdut acest exercițiu, am citit foarte puțin.

Vreau să reduc timpul pe facebook, pe care oricum îl folosesc pentru promovarea cărților și a proiectului cu povești personalizate. 

Vreau  să petrec mult timp cu micuții mei, care au crescut (în curând împlinesc 2 ani) și înțeleg și iubesc cărțile și adesea stau cuminți pe lângă mine, jucându-se. Îi ador când văd cum se aleargă, se joacă și râd în hohote. Sunt foarte veseli și mă rog să aibă o viață fericită și veselă. să știe să ignore sau să răspundă pe măsură la răutăți. 

Vreau să scriu foarte mult (în special în vacanțe) și să public mult. Mai ales că la finalul anului am aflat de câțiva scriitori cu acte grele în domeniul literar că m-au criticat și se tem de mine. Aș vrea să înfrunt aceste răutăți cu demnitate, curaj și succese furtunoase pe piața literară. Nu-mi plac oamenii - gigant (au vârste considerabile) care își pierd umanitatea.

Vreau să călătorim în formulă completă foarte mult, să recuperăm cei doi ani de stat acasă.

Vreau să merg cu gemenii la teatru pentru copii și numeroase activități. Pe Horia aș vrea să îl dau la înot,de fapt pe amândoi, căci adoră apa.... și cu greu îi scot din cadă. Atunci când nu am energie să fac diverse activități cu ei, îi bag la baie. :))

Vreau (și îmi doresc să reușesc) să mă ocup de dantură și de sănătatea mea ( un test de analize neapărat). De când am născut nu am mai făcut  nicio analiză.

Vreau să fiu veselă, puternică, optimsită, curajoasă (să conduc din nou cu drag și încredere, să îmi recapăt independența, deși nu îmi e greu nici cu metroul) și antreprenoare de succes!

Vreau să ajung din nou la teatru! Măcar  două -trei piese să vizionez anul acesta. 

Vreau și un curs... fie de dezvoltare personală, fie de scriere creativă... unde, de fapt, vreau să cunosc oameni buni, încrezători, senini, frumoși!

Un 2018 MINUNAT tuturor! 

DE toate

Ieri am început școala. Consiliu, colegi noi, acomodare, griji, ochii pe ceas. Alergătură. Emoții. Acasă, totul vraiște (sau aproape, dar prăfuit sigur). Cumpărături în drum. Mintea îmi proiectează toate celelalte proiecte, treburi, întâlniri, plăți,etc. Vreau să fac atâtea, dar nu mai pot. O nevralgie mă dărâmă, dar oricum nu este doar aceasta cauza. E oboseala, stres, teamă că nu mă voi descurca cu toate. E grija viitorului pentru copii. Cum  e mai bine să procedez? E atât de greu să le ordonez singură pe toate! 

Micuții mă așteptau ca niciodată în ușă.

Uneori simt că nimic nu se mai leagă. Că sunt prinsă de mâiini și de picioare (de-a dreptul împiedicată de la oboseală) și nu reușesc să finalizez nimic. 

Reclame la tot felul de medicamente și vitamine. Oare ele sunt soluția? 

Nu știu....

Doamne, Tu mă poți lumina și descurca în toate cele necesare!

Am reușit!

Într-o zi, când tot căutam să îmi cumpăr domeniu dar ă găsesc pe cineva să îmi facă un site frumos, am fost sunată de o mămică de gemeni din Timișoara, care dorea povestea personalizată pentru copii. Ea mi-a propus să fac site-ul, lucrând la o firmă de IT. Mi-a trimis oferta, mi-a explicat costurile,am tot întrebat-o dacă am înțeles bine și am acceptat. 

Azi am primit site-ul.

Site-ul meu este aici.

Puteți găsi interviuri cu mine, poveștile personalizate, cărțile mele, dar ce vă rog din suflet este vă abonați la nesletter. Veți primi săptămânal câte o poveste, dar și promoțiile pe care le voi face. Îmi doresc să aibă succes și să găsesc resursele financiare pentru a realiza tot ce am creat în acest răstimp de când sunt mamă.

http://claudiagrozalazar.ro/

Multe și.... oboseală maximă

Mereu mi-a plăcut să fac o mulțime de lucuri. Au fost ani când nu am dat importanță odihnei și vacanței. 

Acum sunt mamă full time, dar am și multe proiecte dragi în care sunt implicată. Am liste peste liste cu ce am de făcut. Le tot prioritizez. E frustrant când trece o zi fără să bifez nimic! 

M-am dus la somn la 5 dimineata. Noroc că am putut dormi până la 10.Am copii înțelegători, iar Horia doarme mult asemenea mie. 

Vreau să ajung undeva în vacanță cu micuții. Din septembrie încep școala,vin ploile, va fi mai greu să ne deplasăm. Rog Universul să îmi alinieze planetele. 

Am atâtea de făcut până atunci! Dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi reuși!

Am nevoie de reușite! În ultima perioadă totul s-a cam dus pe apa sâmbetei!

Gânduri

Am obosit teribil! Sunt la un pas de depresie. Am nevoie de o pauză. Am rămas în urmă cu toate! Vin altele peste mine. Nu mai fac față. 

Nimic nu mă mai bucură! Bine doar clipele de joacă și veselia micuților mei. Dar nici pe acestea nu mai am energia să le coordonez. Ei au tot mai multă energie, tot mai multe idei originale de joacă. 

Nu am crezut niciodată că voi ajunge să trăiesc de pe o zi pe alta. Să rămân fără niciun ban (bine,doar de 10 bani în pușculiță) până a doua zi când urma să primesc bani pe un proiect. 

Toate sunt lecții și sunt recunoscătoare pentru fiecare poveste personalizată ce mi se cere să o scriu, pentru fiecare proiect editorial, pentru orice îmi aduce o sursă de venit. Voiam ca mâine să merg cu micuții la un eveniment, dar ar trebui să scot din buzunar 60 lei. Aproximativ costul unei cutii cu lapte.  

Îmi doresc să îmi bucur copiii. Să nu îi țin în jurul blocului și în casă. Îmi doresc să am puterea și curajul să le ofer o viață minunată, armonioasă, bogată în experiențe.

La momentul acesta simt că nimic nu se leagă, nimic nu îmi reușeste. Tot ce câștig se duce în câteva minute.

Multumiri

Azi.... sunt recunoscatoare pentru ca am iesit cu Ana si a fost cuminte. Apoi ne-am intalnit cu tati si Horia in parc. Am mers sa luam fructe de la piata. 

Sunt recunoscatoare pentru faptul ca micutii iubesc baia si periajul dintilor. :) Este o adevarata placere pentru ei!

Sunt recunoscatoare pentru ca sunt veseli si fericiti! 

Greu, tot mai greu

Ma simt epuizata. Cand nu primesti ajutor, cand trebuie sa faci totul singura (sau chiar daca iti gateste cineva trebuie sa speli tone de vase), sa iei decizii, sa planifici banii (ba sa ii mai si inmultesti) e imposibil sa rezisti la infinit, sa nu te simti frustrat.

Da!Alegerile le-am facut eu. Nu pot invinui pe nimanui. E straniu ca am persistat in greseli. Nici sa astept sa schimbe cineva. Dar si eu sunt om. 

Imi doresc macar o saptamana de vacanta, de schimbare de peisaj inainte de a incepe scoala in septembrie.

Oare voi primi, Doamne?

Multumesc pentru tot!

Ma doare ca imi vars naduful si neputinta pe micuti, care sunt atat de frumosi, buni si isteti! Copii minunati care merita totul! Si din pacate nu primesc pentru ca nu pot sa le ofer. 

Recunostinta

Sunt recunoascatoare pentru sanatate, zambetele micutilor si proiecte.

Alegeri

Alegerile le facem noi. Uneori din ambitie. Alteori gandite si rasgandite. Adesea neguceat. 

Ce faci cand realizezi ca ai ales gresit? Ca nu esti pe drumul corect? Te intorci? Schimbi macazul,traseul? Daca sunt factori ce te opresc? 

E dificil.

Cand multe lucruri se invartesc in jurul personalitatii tale, e dificil sa schimbi macazul. Dar e bine sa te rogi, sa gandesti pozitiv, sa ceri ajutor. 

Bookfest ratat

Anul acesta am ratat Bookfestul. Din doua puncte de vedere,pot afirma. Primul, ca mi se spusese ca imi va iesi o carte si voi avea lansare la targ, al doilea ca imi lasasem acest "vis" pentru weekend. Din pacate (sau toate au rostul lor) am facaut o criza biliara care m-a tintuit in casa. De abia am reusit sa le pregatesc gemenilor mancarea, sa ma ridic sa ii schimb.

Imi pare rau! Am sufletul trist pentru ca planuisem sa le cumpar lor carti pentru varsta lor. Mai ales ca se apropie 1 iunie. Insa, tot le voi cumpara. NU asa multe, caci la rag aveau ceva reduceri, dar le voi cumpara. 

O saptamana minunata sa aveti!

Lansare de carte

Dupa muuult timp, am ajuns la o lansare de carte. Este vorba de "Fata din Brooklyn" de Guillaume Musso, de la editura All. 

Este o carte frumoasa, psihologica, politista, de dragoste. 

Lansarea a fost mai mult decat interesanta!

Cartea este foarte frumoasa si captivanta!

V-o recomand!

Ca si mersul la targul de carte Bookfest!

Din pacate eu nu mai am timp sa citesc cat as dori. Am tot primit carti de la diverse edituri (si le sunt profund recunoscatoare), am cumparat carti pentru copii, dar nu reusesc sa le citesc. Cred ca am nevoie de un program foarte strict de ordine si disciplina.

Mancare

Acum o inteleg pe mama cand era suparata ca nu mancam. Ma cuprind o mie de sentimente de vina. Daca nu gatesc bine? Daca nu stiu sa le ofer hrana intr-o forma atractiva? Daca nu am rabdare sa le dau sa manance?

Tot vad mamici care mai de care mai talentate in ale cartilor de bucate! Probabil nu am suficienta rabdare. Nu stiu ce sa zic. M-am amuzat teribil cand l-am vazut pe Horia cum mananca singur ceapa verde. Aseara s-au distrat copios cand le-am dat sa guste inghetata. Horia radea cand simtea gustul de rece. Iar Ana atingea cu degetul si il savura cu o pofta fantastica!

Ana este fan legume. Horia e fan branzeturi. Ii plac si crenvustii, dar nu ii dam. A mancat de tri ori pana acum, dar gata. Am decis sa ii eliminam din alimentatie. 

Sunt avizi de ciorba! Carnea nu prea o agreaza, dar am inteles ca e genetic. Nici eu nu iubesc carnea.

Trebuie sa iau carti de bucate sofisticate pentru copii, scrise de vedete autohtone (Printesa Polinic de la Antena 1 si Tilly Nicolae - de la emisiunea "La bloc" si prezentatoare la Radio Itsy Bitsy) 

Sa avem pofta!

Apasare

Stres, oboseala, usoara depresie.

Cand nu mai am bani pana saptamana viitoare, si toti care au sa imi dea bani se sustrag simt ca ma apuca disperarea.

Nu mai am chef de nimic, mai ales ca este o perioada in care totul stagneaza. Nimic nu imi mai reusesti. Oamenii ma dezamagesc tot mai mult. Cand au nevoie si eu zic DA in secunda doi sunt cea mai buna, apoi, adio. Doare enorm acest comportament. Dar indur si cu Dumnezeu inainte. 

Am momente in care sunt cuprinsa de teama. O teama uriasa, ca o caracatita care ma sugruma. O teama ca nu pot sa imi duc visele, proiectele pe drum cel bun. O teama ca nu stiu sa iau decizia corecta. 

Am nevoie de incredere in mine mai mult ca niciodata. Imi tot repet ca aceasta nu o primesc de la oameni, mai ales ca foarte mult s-au instrainat, s-au racit. Inteleg. Timpul alearga pentru toti cu viteza. 

Ma dor promisiunile nerespectate! 

Ma dor ascunzisurile!

Ma doare hotia!

Ma doare nedreptatea!

Ma doare falsitatea oamenilor!

Dar nu mai spun nimic. Fiecare este cum este! 

Toate au timpul lor si farmecul lor!

Dor de acasă

Mă simt atât de norocoasă! 

Simt cum Cineva este mereu lângă mine și îmi ascultă rugile, gândurile. Știam că va ploua în weekend. Aseară soțul îmi promisese că indiferent de vreme mergem la curte, la „fetele mele”. Planurile s-au schimbat în zori, când stare lui de sănătate nu i-a permis să conducă ( eu nereușind să îmi schimb permisul pe noul nume nici în ziua de azi. Miercuri am fost la circa financiară pentru a face demersurile necesare, unde am plătit și amendă pentru întârzierea schimbării numelui. Legal este ca în termen de 15 zile să îți schimbi toate actele. Atunci aveam permisul suspendat și eram și însărcinată, așa că am motive pentru a fi înțeleasă de către cine dorește.). După ce am fost la poștă să îmi iau o recomandată și am făcut și cumpărături,mi-am hrănit copiii, i-am adormit și am plecat singură la fete. Îmi era dor să merg pe străzile copilăriei. Îmi era dor să observ casele, schimbările, oamenii.

Am stat o oră în curte, la aer. Îmi era un dor imens. Când eram acasă, nu apreciam acest aspect și stăteam mult în casă, citind sau butonând tastele calculatorului.

Și acum fac la fel! Noroc cu micuții mei care mă „obligă” să ies afară la joacă. Deși soțul iese cu Horia și eu rămân cu Ana, pe care uneori o privez de această bucurie sau o scot în parcul din spatele blocului foarte puțin. Am rămas în urmă cu toate! De călcat nu mai cald demult decât ce ne este necesar! Poveștile personalizate sunt întârziate cu mult. Geamurile nespălate din martie, iar perdelele de anul trecut. 

Sunt epuizată! De abia mă trezesc dimineața. De ziua mea am dormit buștean. Soțul a luat-o pe Ana și a stat cu ea prin bucătărie și dormitorul de joacă (momentan), iar eu cu Horia (care îmi seamănă și la capitolul somn) am dormit până la nouă și un sfert. După ce am venit de la atelierul de lectură, aveam o stare groaznică provocată de o migrenă ucigătoare. Silviu a ieșit cu Horia, iar eu am dormit cu Ana, vreo oră. 

Îmi doresc măcar o zi să îmi știu copiii în siguranță cu cineva, iar noi (eu și soțul) să dormiiiiim! Tot nu ne-ar ajunge, dar am aprecia gestul! Hahaha!

Mi-am încărcat bateriile cu aer de curte și energie de acasă! 

Să fie bine pentru toată lumea!

Doamne ajută!

40 de ani pe 5 mai

Iată-mă trecând fără prea multă pregătire și de acest hop! Schimbare de prefix! Fără emoții, fără bilanț, fără vaiete și privit în oglindă. Grizonată sunt oricum de la 20 de ani! Așa că, port cu mândrie fire albe de înțelepciune în podoaba capilară. 

Am avut grijă să scriu o scrisoare de mulțumire către Dumnezeu pentru tot ce am, pentru ceea ce sunt (o femeie cu bune și cu rele, dar cu multe proiecte și ambiții), pentru fiecare clipă, pentru oamenii din viața mea (inclusiv cei invidioși care îmi dau voința de a reuși în toate). 

Am primit mesaje și urări de la oameni pe care nu îi cunosc, de la oameni pe care i-am făcut să sufere dar ei mi-au rămas alături arătându-mi ce înseamnă omenia și bunătatea, de la foști elevi. 

Am primit prima floare de la băiețelul meu! 

Zâmbetele lor, dar și ale oamenilor, îmi umplu sufletul de bucurie și speranță. 

Mulțumesc tuturor! 

Gânduri bune, rugi ascultate, bucurii și milioane de zâmbete!