Seara de teatru

"Prin nameti, in fapt de seara, am pornit catre oras..."

Teatrul National Bucuresti... Sala Amfiteatru... "Cinci femei de tranzitie"...

Nici nu stiu cu ce sa incep... sa spun ca a fost frig in sala sau sa vorbesc despre piesa?

Patru prietene si fiica celei de a cincea (reprezentand noua generatie) se intalnesc sa povesteasca fel de fel... despre moarte, barfe, carti, dans si bautura...

O bibliotecara, mama unui baiat, care a parasit-o, fara niciun cuvant, caci il "sugrumase" cu prea multa atentie.

Gazda (Rodica Popescu Bitanescu), casnica, sotia unui constructor foarte cunoscut pe vremea lui Ceausescu, dar cu toate astea locuiesc intr-un apartament de protocol, cu chirie. Barbatul o inseala... (se pare ca faptasa este una dintre prietenele gazdei).

O profesoara de istorie (m-am simtit reprezentata), intrigata ca elevii sunt dezinteresati, ceea ce o avantaja totusi pentru a primi meditatii.

O afacerista, care are succes, are bani, si-a schimbat casa, masina, ba chiar si sotul... dar are o nemultumire - are o fiica lesbiana ce urma sa se casatoareasca.

Ultima, dar nu cea din urma este fiica prietenei gazdei - ce nu a putut ajunge la intalnire - nemultumita de relatia cu mama sa, care o protejeaza excesiv si nu o lasa sa se marite cu cel pe care il iubeste de trei ani de zile. [Adevarul e ca, o mama iti poate da orice, numai noroc nu... Destinul isi spune cuvantul - desi, eu cred ca il mai poti si influenta putin, prin puterea gandului].

S-au pus in discutie subiectele:

- moarte (mori cand nu mai ai zile de trait);

- femei frumoase vs femei urate;

- socialism vs capitalism;

- relatia copii-parinti;

- puterea prieteniei;

Este o piesa draguta... Si inca ceva... mi-a placut muzica.