Timpurile grele ascund şi multe oportunităţi nebănuite.Iarna... si totusi soare. Deci... speranta moare ultima. Chiar daca se apropie sarbatorile si nu am bani sa daruiesc lucruri dragute celor din jur, incerc sa zambesc si sa fac fapte bune si placute.
Cand frigul de argint iti bate in geam furios, si vrea sa te impresioneze cu ale sale flori de gheata, ramai putin cu tine si ale tale ganduri si trairi. Nu e asa ca o imbratisare si un zambet face mai mult decat orice colier de diamante? Nu-i asa ca un sarut poate topi si cel mai mare aiceberg?
Orice rau ce ni se intampla, are rostul sau bine ascuns.
Fie ca aceasta perioada a sarbatorilor sa ne desluseasca mistere. Cat mai multe... in preajma bradului impodobit si in sunetul colindelor: "Deschide usa (sufletului) crestine... "
2 comentarii:
Îmi place paranteza ta: "sufletului"; uşa sufletului trebuie să ne înduplecăm a o deschide.
Am citit pe blogul tău că ai urmat un curs de creative writing. Cam ce-ai făcut acolo? Iartă-mi curiozitatea. :)
Da, am urmat un curs de scriere creativa. Am invatat sa transpun simturile in cuvinte, sa scriu pornind de la o imagine, sa creez personaje de basm si personaje de roman si SA SCRIU... Exercitiul isi spune cuvantul. E indicat sa scrii cand simti. Blogul meu e personal... de multe ori o iau pe aratura, dar ma descarc scriind. Probabil sunt penibila si incoerenta de multe ori. Am primit critici urate... dar cui nu-iplace, rog sa nu citeasca.
Vise implinite!
Trimiteți un comentariu