Prieteni

Ce inseamna azi un prieten?
Cineva care e alaturi de tine atunci cand ai nevoie. Cineva care crede in tine. Cineva care iti spune adevarul in fata - timpul nu mai sta la povesti cu minciuna are picioare scurte. O taie din fasa. Cineva care are nevoie sa fie ascultat uneori.
Fiecare dintre noi avem momente in care vrem sa fim noi cu noi, cu gandurile si ideile noastre sclipitoare.
Uneori imi doresc asa mult sa fiu sunata, sau saprimesc vesti de la cineva, ador sa citesc mesaje sau mailuri de oameni care se gandesc putin - chiar vreau putin de tot - la mine.
Am petrecut putin timp cu un prieten de nadejde...
Maine ne aventuram in lumea cartilor la Gaudeamus.

Teatru

Cand credeam ca mie nu mi se mai intampla nimic dragut, frumos, util... am fost invitata la teatru.
"Clinica" la Teatrul de Comedie, cu George Mihaita.(Imi amintesc cand a adus revista BRAVO in viata liceenilor, dupa 1989... ca tanar si nelinistit era. Acum a imbatranit - o data cu mine, bineinteles).
Viata e facuta sa fie traita. Toti avem propria noastra nebunie. S-a jucat dramaterapie, un joc ce te ajuta sa te descoperi - exact ce am facutluni la cursul dedezvoltare personala,"Lumea din noi - propriul nostru film". Nimic intamplator... pishologie experentiala. Frumos, adevarat, util (asa sper).
Totul are o rezolvare si apare atunci cand trebuie.
Lumea merge la teatru... face in ciuda crizei si se incarca pozitiv.

O zi buna

Mereu m-a pasionat psihologia. In facultate am facut un curs de psihologie. Am invatat despre psihologia vaastelor. Mi-a placut si nu prea. In 2006, am demisionat din invatamant si am ajuns la Rentrop&Straton, Grup de Editura si Consultanta in Afaceri. Au fost 8 luni minunate acolo. Am cunoscut oameni ce imi sunt alaturi si acum. Am avut sansa sa intalnesc oameni pasionati de cati. Am citit mult atunci pe teme de psihologie. Mi-a placut ce am aflat. Am incercat sa aplic si am evoluat. Asa simt, adevarul nu stiu care este.
In 2007, am mers cu Diana la primul meu curs de dezvoltare personala, tinut de Corina Marin.
Anul acesta am urmat in maiun curs de scriere creativa, ce m-a ajutat foarte mult sa capat incredere in mine.
Pe 19 noiembrie am particip la un workshop pe tema "Viata ca un joc de puzzle". Am mai cunoscut cativa oameni... pe care sper ca viata sa mi-i mai aduca in cale. Am invatat ca se poate, daca actionezi.
Luni, 23 noiembrie am inceput un curs de dezvolatare experientiala "Lumea din noi - propriul nostru film". Am facut dramaterapie. Imi e de folos.... simt asta.
M-aminscris la un newsletter "O zi buna"... care ma incanta zilnic cu ceva frumos... citatul zilei, bancul zilei, muzica, rugaciune si o incurajare. Mesajul de ieri era: "aleg sa fiu impacata cu mine insami". Am ales... dar experienta si oamenii din jur... majoritatea rai, invidiosi, de proasta calitate... ma fac sa nu mai am valoare, sa nu ma mai suport...
Incerc sa fiu impacata cu mine... desi e atat de greu de lateorie la practica.
"Claudia, sa nu lasi sa treaca o zi fara sa vezi, fara sa auzi sau fara sa citesti ceva frumos. ".... PROMIT SA FAC ASTA!

Clipa

Clipa te rog mai stai!
Ajuta-ma sa te percep asa cum trebuie! Ajuta-ma sa traiesc intens. Clipa iubeste-ma!
Clipa vreau sa rad...
Clipa vreau sa iubesc...
Clipa vreau sa daruiesc...
Clipa vreau sa castig bani din scris...
Clipa fa-ma MARE!
Clipa imbratiseaza-ma!

Mos Craciun

Alo! Alo! Mos Craciun
Vrei te rog s-auzi ce-ti spun?
Stii, nu pot sa te-nteleg.
Stau cuminte un an intreg
Si te vad asa de rar
Pentru a-mi aduce un dar.
Te astept, bineinteles
Pe la noi sa vii mai des!
.... poezia unui baietel de 3 ani si 8 luni, care merge la gradinita si il asteapta pe Mos Craciun - "care este peste tot".

Darwin la Gaudeamus 2009

Anul 2009 este declarat anul aniversar Darwin (200 de ani de la nastere, 150 de ani de la aparitia “Originii speciilor” – 24 noiembrie 1859).

Charles Robert Darwin a fost un om polivalent: naturalist de seama, geolog, paleontolog si antropolog (“The Descent of Man” publicata in 1871).

Intre 27 decembrie 1831 si 2 octombrie 1836, Charles Darwin a facut un mare ocol in jurul lumii, la bordul navei Beagle. Jurnalul sau,publicat la intoarcerea in Anglia sub titlul “The Voyage of the Beagle”, arata un spirit deschis.Cartea s-a bucurat de un mare succes, datorita modului de prezentare si a abordarii pertinente pe care o are asupra ideilor emise in timpul sau.

“In secolul al XIX-lea,cartea sa, “Originea speciilor prin selectie naturala sau supravietuirea raselor favorizate in lupta pentru existenta”, a starnit un foarte mare interes. Opera lui Darwin este foarte importanta nu numai pentru biologi, ci si pentru psihologi,precumsi pentru alte domenii ale vietii stiintifice sau sociale. De altfel, relativismul lui Einstein a fost inspirit si de conceptia lui, psihanaliza lui Freud,la fel, are unele tangentecu teoria selectiei naturale.” (interviu domnul profesor Lucian Gavrila, Facultatea de Biologie in revista Terra Magazin 11(139)noiembrie 2009).

Cum stiinta cere sacrificii, “expeditiile pe uscat nu sunt lipsite de pericole. Tanarul naturalist a ajuns in tari dominate de instabilitate, ca urmare a problemelor politice ( Peru ). Bolile tropicale ameninta si ele din umbra, fapt pentru care, tot restul vietii Darwin a avut o stare de sanatate precara.” Cu toate acestea, el s-a ocupat si de perpetuarea speciei, avand 10 copii, cu verisoara sa, Emma Wedgwood.

Va recomand sa nu ratati cartea lui Spencer Wells, “Omul. O aventura genetica” ce va fi lansata vineri, 27 noiembrie 2009, ora 18:00, la standul nr. 36 al Editurii CD PRESS (parter) la Targul International GAUDEAMUS Carte de invatatura – ROMEXPO.

Lumea din noi

Mereu dornica de nou, dornica sa ma redescopar, sa inteleg ca pot mai mult.
Desi timpul e limitat - imi ofera in continuare placeri - am decis sa reiau un curs de dezvoltare personala, pe care il refuzasem dupa prima sedinta, din lipsa de timp.
Acum, totul s-a potrivit... s-a anulat consiliul profesoral, am ajuns chiar la timp, sa cunosc si sa socializez cu toata lumea.
Cursul se numeste "Lumea din noi - propriul nostru film". Si da, suntem niste actori. Este un curs experential...? sper ca am spus corect.
Ieri am facut dramaterapie. Fiecare dintre noi jucam atatea roluri in viata... si din nou, va spun ca, NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR. Ieri am jucat rolul unui balcon frumos, cu gresie, curat, spalat de doua ori pe zi, locul unde proprietara petrece timp cu multa placere- isi bea cafeaua dimineata, citeste dupa amiaza...
Emotia ca nu am cu ce ajunge la ora tarzie acasa, sper sa ma motiveze suficient sa merg sa dau testul de legislatie si sa-mi iau o data examenul auto. Uneori sunt delasatoare, si ma urasc pentru asta!

Spitale

Nevoia m-a dus in spital. La MUNICIPAL. Asa, curat, nu pot spune.Dar cati oameni bolnavi... care se roaga sa ii ierte Dumnezeu si sa ii ia la El.
Nu am o stare sufleteasca prea buna.
Am fost la vot, sa-mi exercit dreptul de cetatean al acestei tari care se duce de rapa... nimic nu mai functioneaza cum trebuie. Educatia e pe moarte.... sanatatea si mai rau... vii cu medicamentele in sacosa pentru a ti se administra. Fabricile vandute, somaj crescut... In fine... slabe sanse sa ne punem pe picioare curand.
Cred ca cel mai important e sa fii sanatos... cu mintea intreaga si impacat cu tine, asa cum esti, cu bune si cu rele!Saptamana cu multa binecuvantare!

Pentru ca merit

Zi insorita de noiembrie.
Mi se promisese de mult, o bicicleta. Pentru ca merit! Pentru ca am trimis bancuri, scrieri, poze pentru site-ul www.haios.ro. Am facut-o cu drag, daruire, pentru ca si site-ul merita. Aduce zambete si bucurii oamenilor care il acceseaza.
Au fost tot felul de hopuri ce au amanat din mai pana acum primirea "cadoului".
Cand am primit telefon si mi s-a spus: "Ti-am cumparat bicicleta!" am zambit. Inseamna ca intr-adevar, MERIT!
E frumoasa! Rosie, moderna, cu viteze. Am facut o tura aseara. E altfel decat bicicleta mea primita in clasa I, pentru ca am luat premiul cu coronita. Ha ha ha.
Fac miscare si voi fi in forma maxima!

Trifoiul cu patru foi

Soare stralucitor, neobisnuit pentru noiembrie. Lumina lui puternica ma face sa ma trezesc mai devreme decat imi propusesem. Cineva bate la usa. Cine sa fie? E devreme, nu astept pe nimeni. Parca nici nu am chef sa vad pe cineva la ora asta.
Deschis usa. Nu vad nimic. O inchid. Nu ma indepartez bine, caci iar se aud batai insistente.
-Cine esti? strig, deschizand usa nervoasa.
-Ta- naa. Sunt eu, Trifoiul cu patru foi. Am venit sa te imbratisez, sa te sarut si sa iti urez soarta buna cat mai curand.
Rosesc. Lacrimile imi scalda globii oculari. Privirea imi sclipeste datorita lor.
-Ce ochi frumosi ai. Si iti stralucesc ca niste stelute norocoase pe cerul senin, spuse Trifoiul. Draga mea, esti IMPORTANTA, VALOROASA, UNICA SI SPECIALA! Sansa este de partea ta. Eu stiu ca poti face multe, iti stiu planurile si iti doresc mult succes. POTI si VEI REUSI! Cat de curand, ai sa vezi. Iti amintesti ca zilele trecute ai vazut cosarul, da? Eu l-am trimis. Sa te faca sa zambesti, sa redevii optimista si increzatoare in tine, in puterea ta.
-Multumesc, Trifoiule. Am sa-ti dedic toate reusitele mele.
Il iau, il sarut si il trimit mai departe. La alti oameni care si-au pierdut pentru moment increderea in ei.
Soarta buna tuturor!

Jane Eyre - de Charlotte Bronte

Acum am inchis cartea. Sfarsit scrie cu litere bolduite si inclinate. Imi sterg lacrimile si va spun ca atata psihologie, atata dragoste, credinta, putere si curaj, n-am intalnit nicicand.
Nimic nu este intamplator. Cand credeam ca va muri de foame si de frig, Jane Eyre si-a gasit rudele si l-a scurt timp a aflat ca este bogata.
A fost iubita in ciuda faptului ca nu era o frumusete. Dar inteligenta, sufletul, bunatatea, daruirea, veselia si talentele sale - limbi straine, bun simt, pictura - au facut-o sa fie iubita, adorata si indragita pana la Dumnezeu.
Cand ceva sau cineva iti este sortiti, nimic nu sta in calea fortei.
"Norocul deschide mana ca si inima si a da ceva atunci cand ai primit din plin nu inseamna decat a da frau liber senzatiilor."
"Sunt maritata de zece ani si stiu ce inseamna sa traiesti cu totul pentru si alaturi de cel pe care il iubesc cel mai mult pe acest pamant. Ma socotesc pe deplin binecuvantata ... Cred ca vorbim cat e ziua de lunga: vorbind unulcu altul e ca si cum ne-am asculta gandurile, mai insufletite. Am toata increderea in elsi increderea lui e toata pentru mine: firile noastre se potrivesc perfect, iar urmarea e o intelegere desavarsita. "
Am inteles ca da educatie este un har. Ma regasesc putin in aceasta "calitate" a eroinei. Sa modelezi caractere e o munca titanica, dar rezultatele - oricat de mici- merita efortul.
Puterea destinului si a dragostei adevarate, sincere, emanata prin toti porii, m-a impresionat. Mi-a redat increderea in Dumnezeu, calitatile umane - nu sunt in zadar - , in faptul ca, daca trebuie sa se intample, se va intampla.
Cartea mi-a fost sursa de inspiratie. Bronte are niste descrieri superbe. Te duce in acele locuri, vezi natura, simti frigul, soarele te incalzeste... fructele au gust si miros, dar mai ales culoare.
"Valea plina de pasuni, lanuri de grau si paduri. Un parau sclipitor alerga serpuind printre nuantele diferite de verde,printre granele ce asteptau sa se coaca,prin padurea intunecata si pajistile luminoase si insorite."
Biblia, Schiller, Walter Scott... carti si scriitoriprezenti de-a lungul celor 570 de pagini ale cartii.
... "era sigura ca povestea vietii mele, daca ar fi cunoscuta, ar putea deveni un roman incantator." ... si asa este.
De nu ma credeti, cititi-l.

Impreuna... in sfarsit

"Dimineata. Ceata deasa. Ceata pica in par, care se increteste. Zgribulita, tine geanta la piept.
Apare soarele.Multumeste in gand. Este meteosensibila. Acum, este mai optimista, mai increzatoare si zambeste.
Dupa amiaza se intalneste cu el, omul drag. Brunet, inalt, ochi mari, frumosi, caprui, zambet senin, maini ferme si atat de calduroase. In curand ii va deveni sot. Este atat de fericita! L-a asteptat atata timp. Sunt bucurosi ca s-au regasit, ca au avut incredere ca sunt predestinati. Inelul de logodna este cel visat. Simplu si cu multa dragoste.
Se imbratiseaza de fiecare data cand se vad ca si cum s-ar revedea dupa ani, nu doar dupa cateva ore. Vin impreuna spre cuibusorul lor de nebunii. Merg linistiti, tinandu-se de mana. Ea ii soarbe fericirea din ochi. Ii zambeste. El ii fura zambetul de pe buze. Saruta atat de bine! Ea pluteste. Noroc ca el o tine de mana, astfel incat, coboara repede cu picioarele pe pamant.
Ea gateste exceptional. E o surpriza si pentru ea. El o saruta pentru a-i multumi ca a acceptat sa ii devina sotie, mama copiilor pe care si-i doreste cat mai curand.
Garsoniera lui este atat de intima, asa cum a visat ea. Cu un perete din geam, rafturi pentru carti, un acvariu mic cu pesti, flori proaspete in fiecare zi, calculator si o canapea confortabila.
Seara, stau unul langa altul, spate in spate si citesc. Apoi, stau imbratisati si vizioneaza filme.
In weekend-uri au program de miscare, hobby-uri si teatru.
In fiecare dimineata, la micul dejun isi planifica nunta. Sunt atat de multumiti ca s-au regasit, ca au inteles ca sunt sortiti si fac lumea mai fericita prin fericirea pe care o emana prin toti porii.
....
Si au trait fericiti,pana la adanci batraneti.. "

Viata este un puzzle

Dupa amiaza minunata. Curs de psihoterapie: "Viata ca un joc de puzzle".
Am inteles ca sunt o persoana norocoasa, ca se poate si mai rau - nu ca nu as fi stiut, dar am priceput cu aceasta ocazie.
Am cunoscut oameni interesanti, puternici, frumosi, optimisti, dornici de dezvoltare personala.
Am aflat ca, atunci cand o relatie de prietenie nu mai merge, inseamna ca nu mai merge, ca unul din doi a evoluat si celalalt nu vrea sa accepte schimbarea. Da, viata ne schimba. Sunt si persoane care vor sa ramana in spatiul de confort si nu vor sa evolueze. M-am linistit. In ultima vreme, ma simteam vinovata, am sufletul greu, crezand ca am gresit.
Visele, cand nu devin disperare, se indeplinesc.
Am plecat incarcata pozitiv, linistita, echilibrata, optimista, stiind ca pot sa-mi indeplinesc puzzle-uri.
Va voi tine la curent... sau poate nu.
Zambetul fie cu voi la tot pasul.

Casa iubirii

Dupa amiaza umeda de toamna tarzie. Ascult muzica, ma ingrijesc putin,discut cu oameni dragi, care ma incurajeaza, ma motiveaza sa merg mai departe, ca un demn pionier ce am fost - ha ha ha- si imi aduc zambetul, ba chiar rasul pe chip.
Decid sa ma uit prinlaptopul surorii, sa vad ce adaposteste. Gasesc fotografii si le privesc cu drag, cu jind, vesela si fericita - cat pot fi la ora asta. Descopar o nunta frumoasa, simpla,doar cu prieteni si parinti... atat de modest,sincer si adevarat... fara tam tam si trambite.
Visez...
Imi doresc cununie undeva prin ianuarie... sa fie zapada si rece, curat si basm.
Imi doresc alaturi oamenii cu adevarat dragi, sufletisti, care ma iubesc cu bune si cu rele, si nu ma vor langa ei doar cand sunt vesela, doar ca sa lefac lor pe plac si sa inseninez clipele petrecute impreuna. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Cel care e perfect, sa arunce cu piatra.
Dupa nunta, vreau o saptamana de liniste, intr-o casuta ca cea din imagine... (casuta din Muzeul Satului).
Si... muzica sa se auda in surdina, si noi sa stam imbratisati, sa facem planuri, sa ne marturisim trairi si vise personale si comune...
Si... ingerii ne privesc, isi iau notite si ne aproba, in majoritatea dorintelor... copii, vacante de poveste, rasete, plimbari in aer liber, joaca, tinerete, voie buna, sarbatori cu traditii respectate si reinviate, bunici si multa IUBIRE! Dar, mai presus de toate, povesti... multe si frumoase, originale si de succes.

Egoismul, cheia spre succes

Am primit un mail care mi-a facut foarte bine... sau nu m-am mai simtit atat devinovata de decizia pe care am luat-o: sa stau mai mult cu mine, sa nu mai spun atat de multe despre mine, sa fiu acolo unde simt ca trebuie sa fiu, sa nu mai fac pe maica Tereza, sa invat saspun : Nu, Nu pot, Nu am timp.

Cititi....

"Devino extrem de egoist prima oara pentru a putea cu adevarat sa
oferi cadourile tale intregii lumi

Ce vreau sa spun cu asta ?

Stiu ca este o afirmatie foarte provocatoare si sigur se vor gasi
oameni care sa spuna ca este o greseala sa iti intaresti ego-ul
cand toate invataturile spirituale ale omenirii spun ca Ego-ul
trebuie slabit si diminuat in viata fiecarui om pentru ca toti sa
devenim niste fiinte pure, pline de iubire si compasiune astfel
incat omenirea sa fie un urias cor de voci angelice care traiesc
din ceea ce le ofera mama natura, sunt in armonie cu toate
animalele salbatice si transforma intreg pamantul intr-un rai.

Ei bine, experienta mea de viata imi arata ca oamenii nu vor sa fie
un urias cor de voci angelice.

Dimpotriva.
Viata nu e dreapta.

Viata nu da lucruri bune sufletelor pure si lucruri rele sufletelor
pacatoase.

Ne-am nascut in aceasta lume ca fiinte spirituale insa obligati sa
traim o existenta pamanteasca.
Am inceput o viata complet noua cand am incetat sa stau cu
privirile spre cer in asteptarea vreunui ajutor care sa imi pice in
brate si am inceput sa plec privirea spre propria mea persoana,
spre ego-ul meu, spre corpul, mintea si emotiile mele. Si mai adanc
de trup, minte si emotii, spre sufletul meu. Cele mai strafunde
adancimi ale psihicului meu.

Am inceput sa nu mai visez la o lume ideala, in care e suficient sa
nu gresesti ca sa fii fericit.

Am incepu sa traiesc viata. Am inceput sa invat lectii si sa tratez
suferinta si boala, asa cum spune minunat Cioran ca pe "al 5-lea
meu anotimp"

Un anotimp al experimentarii profunde, al autocunoasterii si al
descoperirii propriei comori interioare.

Fara sa imi uit sufletul, inocenta si bunatatea, am devenit un om
foarte egoist. (http://www.personalitatealfa.com/blog/cum-poate-egoismul-sa-iti-salveze-viata/)
Pe curand,
Pera Novacovici

Agitatie

O zi nebuna, nebuna, nebuna!
Greva la metrou... schimb traseul. Tramvai aglomerat, lumea se freaca de tine... se impinge sa obtina loc pe scaun, desi am si eu abonament RATB. Ajung la scoala.Vesti socante. Elevii au turnat apa in capul unui profesor, au luat catalogul si au modificat note. Daca mi se intampla asta, luam catalogul si il rupeam in capul lor. Adica ei nu pot fi atinsi, dar profesorii pot fi umiliti de niste pramatii care nu stiu nici sa citeasca.
Regret amarnic ca m-am intors in invatamant. Elevi fara rusine, fara bun simt, fara pic de educatie, care stiu ca au doar drepturi, nu si indatoriri.
Dupa amiaza, am aflat ca, ai mei colegi profita de bunatatea mea. M-au trecut de garda la cataloage - luni, de garda intre elevi - marti, sa scriu condica zi de zi. Deja s-a intrecut limita bunului simt. Ce am venit de la sapa? Nu sunt egala in drepturi cu ai mei colegi? Am studii asemenea lor, poate chiar mai mult.
Doamne, cu ce am gresit de am nimerit intr-o asemenea nebunie?
Plec sa platesc facturi... doamne cu prunci intra in fata. Off... sunt asa infometata dupa o zi plecata de la 6.30,incat nu mai suport nimic. Vreau sa fiu insarcinata sa mi se ofere locul in mijloacele de transport in comun, sa nu mai stau la cozi. Stiu, sunt rea.... dar sunt in aceeasi masura foarte obosita si foarte nervoasa. Profesorii primesc cele 8 zile fara plata in perioada vacantei, sa nu fie afectati domnii Goe (elevii)... offf....
De ce m-am intors Doamne, de ce? Alerg continuu, ma stresez, fac teste sa le fie usor, sa nu mai scrie la lucrari foarte mult... nu mai suport.
Trebuie sa caut de URGENTA altceva! Nu se mai poate! Invatamantul de stat nu merita niciun efort... Copiii buni se numara pe degetele de la maini. Pentru un compliment "Doamna sunteti frumoasa", pentru o imbratisare sau un zambet, fac sacrifici enorme, psihic...:(
Ca totul sa fie "perfect" ascult Corina Chiriac "Inima nu fi haina".
Am vazut cosar azi. Am zambit. E semn de bun augur. Mi-am amintit ca acum cativa ani am mai vazut unul si s-a intamplat ceva bun in viata mea.
Azi, am umblat mult si am fost privita mult. Habar nu am de ce... dar sper ca cei care ma privesc, sa vada ceva bun. O privire increzatoare macar...
Cu lacrimi in ochi, la ceas tarziu in noapte, inchei aici...

Care e antidotul tau pentru depresia de toamna?

Credeam ca sunt singura care a cazut in melancolie blegoasa. Imi spuneam ca sunt obosita, epuizata, solicitata intelectual, supraaglomerata. Dar, gasind tema aceasta pe SHEBLOGS (http://sheblogs.121.ro/featured-articles/2009/11/concurs-you-shape-sheblogs-etapa-a-doua-si-castigatorii-primei-etape/), constituind si tema unui concurs, am decis sa scriu despre ea.
Depresia nu e deloc usor de suportat. Stare de somnolenta, tristete, nu iti arde de nimic, nu ai chef de nimic, nu ai vrea sa vezi pe nimeni - mai ales ca oamenii te cauta doar cand au nevoie (dar eu vreau sa ma obisnuiesc cu aceasta idee, si sa nu mai astept sa primesc pe masura a cat daruiesc).

Tinzi spre o stare de hibernare, pana cand lumina soarelui e mai vesela si iti zambeste si iti bate usor pe umeri.
Ma lupt cu depresia ca Fat Frumos cu zmeul. Sper sa o inving. Si asta cat mai curand. Voi folosi oglinda magica, voi orbi depresia aratandu-i viata mea cu tot ce este mai frumos si mai vesel.
Antidotul meu? Lectura, muzica vesela, somn si scriere. Scriu ganduri, dorinte, povesti, orice ce ma poate elibera de zbucium si tristete. Scrisul descatuseaza sufletul. Il curata si il binedispune.
"Legeaatractiei" (http://video.google.ro/videoplay?docid=1836960593576684292&hl=ro&emb=1#)) este un film care iti da increderea ca, atragi ceea ce vrei. Asa ca, depresie sau nu, ma gandesc la lucruri frumoase, la concediul de vara, oameni dragi, amintiri deosebite, impliniri, clipe minunate din viata mea, atentia neasteptata din partea unor cunstinte care vad ceva bun in mine, elevii care ma plac... Ganditi pozitiv! Zambiti! Dansati si tineti un jurnal de iarna. Scrieti-i Mosului Craciun.
*

Acest articol a fost scris pentru concurs SHEBLOGS.

Caleidoscopul imaginatiei

Vara. Soare puternic. Camp. Cosasii cosesc. Miros divin de iarba proaspat cosita. Merg prin iarba. Privesc spre cerul senin. Soarele imi face cu ochiul.
La marginea campului, apare el. Noteaza ceva. Sau deseneaza. Nu stiu exact. Sper sa nu ma zareasca. Vreau sa ma ascund. Fara a ridica privirea ma striga. Raspund. Ma astepta. Daca ma cunoaste sau ma ghiceste asa bine, este pentru mine.
Plecam agale spre nicaieri. Dar suntem amandoi. Nu-mi este teama.
In curand, va fi bine. Cel mai bine.

Luni, hotarata

Zi de luni... citind pana spre dimineata, imi deschid ochii cu greu. Dupa un weekend de leneveala,eu cu mine si cateva lecturi, muzica si scrieri, am decis sa scot pamatuful sa ma scutur bine de praf. Ma uit putin in oglinda si observ ca m-am scimbat. E greu sa te schimbi, necesita timp, dar estebine uneori. Inca mai am de lucrat. Trebuie sa imi gasesc echilibrul unei pendule, sa nu ma mai deranjeze cuvintele rautacioase, dar nici sa mi se urce la cap niste laude. Doar stiu destul de bine cine sunt si ce pot.
Trebuie sa nu mai depind de oameni. In ultima perioada, am reusit oarecum aceasta performanta. Cum totul se intampla cu un risc, asa am patit si eu. M-am izolat. Stiu... de buna voie, dar asa am simtit acum, la acest moment... sa stau mai mult cu mine.
Am hotarat sa imi planific ziua si orele in cele mai amanuntite detalii. Sa realizez cat mai multe din "visele" mele.
O saptamana cu impliniri mie si tie si lor si voua!

Transformari

Ea se aseaza pe banca. Priveste in larg pe alee. Nu se zareste nimic. Isi scoate materialul la care tricota. Priveste din nou, de data asta mai scurt. Se apuca si tricoteaza. O inima tricotata care sa o dezmorteasca pe cea din piept. Ea este femeia cu inima inghetata, oprita in timp, acum doi, in luna martie. Nu venise caldura astfel incat sa se dezghete, iar cand soarele si-a facut aparitia, zi de zi, cu o intensitate mai mare pe zi ce trecea, ea a constatat ca inima i-a ramas inghetata.

Doar dragostea lui pentru ea putea sa-i topeasca gheata ce ii invelise inima. De ce s-a intamplat asta?

*

Ei se plimbau intr-o seara friguroasa de februarie. Ea simtea cum inima ii bate cu putere, cum sangele e fericit si parca facea eforturi sa gaseasca venele si arterele corespunzatoare spre inima si spre celule. Credea ca lumea e ei, ca aceasta poveste va prinde contur. Ea o desena cu ochii inchisi.

El o cuprinde in brate.

- Nu esti asa slaba cum iti spun cei din jur, invidiosi pe silueta ta.

Ea zambeste.

- Nu, nu sunt. Il saruta pe obrazul fin, proaspat barbierit.

- Vom avea doi copii minunati, un baiat si o fata, spune el.

- Da, poate. Vom fi niste parinti veseli, implicati in educatia copiilor nostri. Vreau sa fiu o mama moderna, sa ma joc foarte mult cu ai mei copii, spune ea visatoare.

- Eu ma simt atras de tine. Dar tu? intreaba el.

- Si eu ma simt atrasa de tine, raspunde ea, usor timid. Nu avea experienta necesara pentru a se pune cu un astfel de barbat versat, pe care il citea sau stia ce urmarea de fapt de la ea.

*

Au trecut zile de la acea intalnire. El gasea scuze sa nu se mai vada: i-a cazut tavanul la baie, a inundat vecinii, trebuia sa cumpere urgent o combina. Diverse cauze care i-au despartit, dar inima ei ingheta pe zi ce trecea.

Ea nu stia cum sa isi salveze inima de o astfel de dragoste rece, ucigatoare. Nu stia ce sa faca. Ca o alternativa, citea si recitea si iar citea mailurile de la El. Ii alinau oarecum durerile inimii. Lacrimile nu o mai ascultau. Curgeau necontenit. Cautau de fiecare data alt traseu de urmat pentru a nu lasa urme in obrajii uscativi.

8 martie 2007. Zi libera de la editura unde ea lucreaza. Se odihneste. Telefonul suna. Inima ei, cu un ultim efort de viata si sensibilitate, simte ca este el si-i transmite mesajul.

- Buna, zise ea, putin ragusita. Emotiile o gatuiau.

- Tu esti?intreba el, uimit.

- Da, aceeasi eu, doar ca putin racita.

- Te-am sunat sa-ti spun La multi ani, o primavara frumoasa!

-Multumesc, spuse ea, fericita ca nu a uitat. Deh, femeie. Si nu oricare. Una dintre ultimele romantice ale secolului XX.

Dupa ce a inchis, inima o sageta dintr-o data. Si-a dat seama ca acesta nu era un semn de bun augur. Prevestea ceva rau. “Nu trebuie sa bag in seama toate prostiile. Va fi bine.”

Ea a plecat sa isi vada prietenele, sa petreaca dupa amiaza ca intre fete.

Soarele si bucuria acelei zile parca nu i-au priit. Era ceva ce inimii ei nu ii placea, nu ii pica bine. Ea si-a cerut scuze si a revenit acasa. Inima ii ceru din nou sa citeasca ceva care avea legatura cu el. Stia totul pe de rost. Unele cuvinte o dureau, dar durerea se transformase in iubire. Iubea cuvintele, locurile pe unde fusese cu el, atingerile lui. In linistea din jur, in lumea ei si a lui, despre care doar ea stia, sunetul telefonului a facut sa dispara tot farmecul iubirii ei pentru el. Inima a inceput sa inghete. Cu mana tinandu-se de piept raspunse, zambind.

- Buna.

- Buna, spuse el. Ce faci?

- Citeam ceva. Tu?

- Am fost sa ne sarbatorim colegele, de fapt ele ne-au facut cinste.

- Foarte frumos.

Cuvintele erau grele, anoste, fara sens, fara muzica si seci. Nimic frumos. Inima trimise o sageata puternica pana la osul pieptului. Pentru cateva minute, ea si-a pierdut respiratia. “Oare ce se intampla? Ce nu este in regula? De ce e totul asa sec, fara continuitate?”

Cu greu, inima inghetata ii ceru sa citeasca din nou scrierile de la el.

Intre cele vechi,uzate si memorate, carora de dadea de fiecare alt sens si alta interpretare, in functie de starea ei sufleteasca, era una noua:

“Draga Ea,

Trebuie sa iti spun ca noi nu suntem compatibili. Am decis ca fiecare sa mearga pe drumul lui. Povestea noastra nu este fezabila.”

Lacrimile i-au inundat privirea. Nu voiau sa mai pice. Nu are rost. Pentru cine? Pentru un el, erou, print, personajul principal al vietii ei, care nu a avut puterea, curajul sa-i spuna la telefon ca totul a fost un nimic, sau macar sa nu o mai fi sunat. Cu toate astea, lacrimile au tasnit din ochi, eliberand tristetea, dezamagirea, dar stiind ca a invatat ceva de la el. Ce? Veti zambi. Cuvantul fezabil, pe care ori de cate ori il aude il asociaza cu el. O doare si acum, dar mai putin. In momentul lecturii acestei vesti, inima a inghetat, soptindu-i: “Mai am putin si voi ingheta complet. Nimeni, niciodata, nu ma va putea dezgheta decat dragostea lui pentru tine. Nu vei mai putea iubi pe nimeni niciodata. El te va cauta la infinit. Are nevoie, periodic, de ceva de la tine…o vorba, un zambet, un gest, o privire. Sunteti predestinati… sa nu uiti asta.”

*

Inima a inghetat.

Suntem in ziua de azi, zi de noiembrie, 2009, iar ea are inima inghetata.

Si el? El iubeste pe altcineva. El poate. Ea se bucura ca macar el este fericit, ca si-a gasit linistea. Ea, nu mai vrea nimic. Nici macar inima ei. S-a obisnuit cu inima inghetata. Ea zambeste. Are si el un cuvant care il face sa isi aminteasca de ea: fanfaron. Cum era ca bataia este din dragoste? Asa si aceste cuvinte, formeaza povestea lor. Totul incepe cu un cuvant.

El, mai vrea sa o vada din cand in cand… dar asa, ca foarte buni prieteni. Ea ar vrea ca el sa-si indeplineasca promisiunile ca vor avea copii si ca vor fi parinti moderni.

In momentele in care il vede sau cand citeste vesti de la el, inima ei se dezgheata putin. Oare se va dezgheta o data pentru totdeuna?

*

In viitor…

Intr-o seara, un inger nazdravan, voios si pus pe sotii, i-a turnat praf de dragoste si ganduri bune pentru ea in urechi. Praful a strabatut canalul urechii si a ajuns la creier. A fost indrumat spre gandurile bune. Le-a citit. Mai intai prospectul: gandurile bune au valabilitate permanenta si sunt specifice unei persoane deosebite, care sa poata simti gandurile bune. El citeste si afla ca ea, fara el, va muri in curand. Dragostea este complexa. Nu poti as ape orice, ca atunci cand organismul iti cere hrana. El nu poate sa-i faca asta, mai ales ca el nu este asa implinit la acest moment. El se trezeste.A inteles mesajul.

Ii scrie repede un mail. Stie ca ea intr-o zi, il va citi. Asa si este. Candva, ii promisese o bicicleta… pe care o merita mai mult sau mai putin. “Cand ne intalnim sa luam bicicleta promisa?Ma simt jenat ca am tot taraganat-o.”

*

El ii face cadou o bicicleta. Pentru a fi o mama in forma, pentru a se distra cu cei doi copii in parc.

Ea scrie povesti pentru copii. Isi formeaza mana. Copiii lor vor asculta povesti originale. El ii citeste povestile si o incurajeaza. Povestea lor a inceput cu vorbe, expresii, zambete frumoase. Ea le stie pe de rost. Le are inmagazinate in coltul drep din sufletul sau.

-Care este primul cuvant pe care mi l-ai adresat?intreaba ea.

-Ceva despre zambete, spune el, timid.

*

Ea ajunse cu bicicleta pe un deal. Verdele crud al ierbii, ii incanta si-i lumineaza privirea. Undeva, un copac cu forma ciudata, o priveste atent. Paca o imbie sa se apropie, sa-l imbratiseze, sa isi incrusteze gandurile in scoarta lui. Stie ca, demult, ea isi dorea sa faca asta. In jur nu se zareste tipenie de om. Din senin, din iarba verde, apare o oita . O fixeaza cu privirea. Parca ar vrea sa o hipnotizeze. Ea, aseaza bicicleta orizontal si se apropie de oita . Vrea sa o mangaie. Oaia se da inapoi. Clopotelul de la gat scoate un sunet cristalin, ca o bucata de gheata ce cade pe caldaram. Ea isi duce mana la inima. A inceput sa se topeasca. Simte o dragoste infinita si in acelasi timp suferinta.

El s-a transformat in oaie… caci nu stia ce sa aleaga: Ea i se pare prea dura, cealalta e mai domoala.

Ea a inceput sa planga. A imbratisat oaia si i-a spus:

- Te voi iubi pentru eternitate. Ai fost cel care a crezut in mine. Multumesc ca ai aparut in viata mea.

Oaia o privi cu ochi galesi, plini de lacrimi, si o saruta pe obraz. In acel moment, cerul se intuneca, vantul porni a urla si apleca cu putere crengile copacului la pamant, fulgere lungi si argintii brazdau cerul, tunete aprige strabateau valea si departarea. Ea si oaia au ramas intr-o imbratisare prelunga. Ea si El, nu voiau sa se sfarseasca.

*

Cand totul a revenit la normal, ea era in parc, tricotand, cu inima inghetata si privind din cand in cand pe alee.

Un fluture i se aseaza pe umar.

-Esti atat de frumos si dai asa de placut din aripi. Imi amintesti de sutele de fluturi ce imi gadilau stomacul cand auzeam vocea Lui.

Inca il mai asteapta pe El.

… pe El sau oaia.

Stie ca, din cand in cand, il va intalni pentru cateva minute, poate chiar ore. Daca steaua norocoasa o imbratiseaza, il va avea pentru totdeauna.

… sau poate va suferi ca tanarul Werther.

Evolutie?!

Ma cuprinde o teama de ce ma asteapta... ce mi se asterne in fata.... de zilele fara plata,caci doar sunt bugetara. Oare am facut bine revenind la ce-am facut odata cu drag? Nu stiu... simt ca am regresat... de obicei oamenii tind spre evolutie. Poate a trebuit sa fiu aici pentru a a avea timp sa fac mai mult. Nu stiu... nu mai stiu nici cine sunt... nici ce valoare am.
Nu sunt singura in aceasta situatie. Ma zbat sa gasesc o sursa suplimentara de venit si nimic nu se iveste desi sunt promisiuni. Am obosit sa mai cred si sa mai sper.
Simt ca devin pe zi ce trece mai trista, mai egoista, mai izolata... imi place sa stau cu mine. Am doza mea de rautate... nu stiu daca se mareste pe zi ce trece. Si cand am fost buna si mi s-au strivit asteptarile si am fost folosita la maxim, fara un multumesc macar?!
Sunt rea caci eu am obtinut totul prin munca, si altora le pica para. Nu mai suport nedreptatea. Nu mai suport egoismul, dar vreau sa ma dedic lui.
Mai bine stau in banca mea, cu cartile, gandurile, muzica si lumea virtuala... care te minte asa de frumos.
Nu vreau sa gandesc: "altii sunt mai rau decat tine." Nu vreau! Imi doresc sa fac ceva cu viata mea, sa scriu lucruri frumoase si importante - desi se spune ca trebuie sa scrii faraasteptari- sa ajung cineva, apoi sa ma sting in tacere, repede, discret.
Imi doresc energie pentru lucruri frumoase... imi doresc ca oamenii sa isi tina promisiunile... imi doresc sa traiesc intr-o lume mai umana... mai sincera... imi doresc sa evoluez.

Vineri cu soare

Vineri de 13, cu soare si frumos.
Dupa ore si scris condica, cu o durere de gat ce ma chinuia teribil, pornesc spre centru. Ajunsa in dreptul bisericii Coltea, ma hotarasc sa intru. E asa liniste si rece inauntru, dar placut. Apoi merg mai departe... ajung la Carturesti si vad ca e asa frumos facuta. O colega ma rugase sa ii cumpar carti de la Adevarul. Gasesc Librariile Adevarul si vad coada imensa... ca pe vremea lui Ceausescu. Ma bucura faptul ca lumea sta la coada la carti. Se vinde foarte bine Tom si Jerry. Nu raman.
Trebuia sa ajung la Academia Romana, in amfiteatrul Ion HEliade Radulescu. Intr-un final ajung. Se desfasoara Congresul Anual de Zoologie "Grigore Antipa". Particip cu un poster pe care il imprimase prietena Oana, care se ocupa de partea mea intelectuala pe partea de stiinta. Ii voi dedica finalizarea doctoratului, cand se va intampla asta.
Am intalnit colegi de la master, profesori, am cunoscut oameni pasionati de animale, mici si mari, adica nevertebrate si vertebrate.
Imi place sa colectionez pixuri de la conferinte si ecusoane cu numele meu. Ma simt importanta, ma simt un om "mare". Stiu ca nu sunt... si nu sper sa devin. Ma bucur sa admir oameni mari. Si asta conteaza... si vreau sa imi ocupe tot timpul.
Cand voi intra in posesia fotografiilor, voi posta.
Acasa, seara, citesc "Jane Eyre" de Charlotte Bronte.
Ganduri frumoase!

Targul de Carte Gaudeamus

Cautarea placerilor... muzica si carte. Printr-un mail l-am descoperit pe pe Johann Straus de care sunt vrajita... si printr-un altul, pe Jorge Louis Borges... pe care il "aflasem" prin intermediul unui domn distins, academician si scriitor, care l-a cunoscut personal in Argentina.
Se apropie marea mea dragoste.Targul de carte. Pe langa faptul ca imi revad colegi dragi de la Prior Books si Rentrop&Straton (sper), am prietena la Corint... voi participa la lansarea unei carti de povesti, "Povestile domnisoarei Firicel" publicata la Editura Aramis si scrisa de o doamna distinsa si vesela, care iti da incredere si speranta ca va fi bine si pentru tine, candva... Ada Demergian. Ostiu de la intalnirile "Mafia Mamicilor" - Dumnezeu stie ce m-a determinat sa particip la ele. Poate sa iau notite si sa fiu o mama de nota zece? Ha ha ha.Posibil.
In aceeasi zi, 28 noiembrie, va avea lansare si MihaelaRadulescu laEditura Polirom cu cartea "Niste raspunsuri" pe care o lanseaza maine, la Antena 1, in emisiunea lui Dani si Razvan.
De asemenea,Andreea Marin Banica isi va lansa cartea "Pretuieste viata".

Ca un om organizat ce sunt - de unde?! - mi-am facut lista cartilor pe care mi le doresc in biblioteca.
Editura Humanitas: "Ravensbruck" de Steve Sem-Sandberg (scriitor suedez) - adevarata poveste a Milenei Jesenka, destinatara scrisorilor lui Kafka. Autorul a studiat tema in biblioteci din Cehia, iar cartea a fost foarte apreciata la Targul de carte dinFrankfurt.
"Cum sa te vindeci cu o poveste" de Paola Santagostino, scriitoarea fiind psihoterapeut.
"vai, ce-am uitat!" de Caprice Crane... vindecare prin amnezie... amuzanta.
Sa citim bine si cat mai mult! Pe curand!

Poveste

Strada duce spre nicaieri. Ca si destinul ei. S-a sfarsit. La coltul unei case, aluneca usor spre caldaram. Isi scoate pantofii. Ii pune cu grija intr-o parte. Talpile ii zvacnesc. Nici ei nu ii vine a crede cat a mers. A mers fara directie, sa-si caute linistea, sa caute raspunsuri, sa obtina dragostea ratacita.
Isi sprijina cu atentie rucsacul langa pantofi. Scoate o lumanare si o aprinde. Este o lumanare tip candela. Ador focul, iubeste lumina.
Lumina flacarii ii reflecta culoarea ochilor. Un albastru divin, sincer, curat. Parul strans in coc. Mainile fine indeparteaza suvitele rebele. Gatul ii este evidentiat de un lantisor de argint. Buzele carnoase, ii tremura usor de emotie. Obrajii sunt palizi. Nu, nu este din cauza luminii. Este obosita si abatuta aceasta tanara. Piciorul drept este indoit sub ea. Nu poarta dres. Mainile, cuprind in caus, genunchiul uscativ al piciorului stang. Fusta cu rosu si cu verde este vie, inspira optimism si voie buna. A fost fericita si vesela aceasta fata.
Inspira cautare... cautare de vise pierdute... cautarea dragostei pierdute...
Este ofata firava, dar in acelasi timp puternica, ce a venit sa-si incarce sufletul cu sperante si cu luna, la lumina lumanarii.

Papucii fermecati

Am fost in vizita.Mi s-au dat papuci. La un moment dat, ma strangeau si nu stiam de ce. Am privit nedumerita si am inteles. Nu erau ai mei, erau un numar mai mic si devenisera incomozi.
Am zambit. E neplacut sa nu te simti confortabil tu cu tine, tu in papucii tai.
As vrea o pereche de papuci vrajiti. Cand ii port sa ajung in locuri minunate ale sufletului meu. Sa descopar oameni dragi si adevarata fata a lor, sa le citesc gandurile si sa ii ajut. Vreau sa scot ce am mai bun acolo,insuflet,in acel colt uitat, pe care il aerisesc destul de rar. Vreau sa fac luminia si sa dau Cezarului ce-i al Cezarului... bucurie, boie buna, impliniri, joc si joaca.
Muzica ritmata sa anime acele unghere si panzele de paianjen sa dispara. Vrajitoarele rele sa plece de acolo. Pentru ele am alte planuri. Le duc la coafor, apoi la mall si le transform in zane. Mai ales ca se apropie sarbatorile de iarna, vor avea de lucru. Vor imparti cadouri si zambete si baghete magice oamenilor de pe strazi.
O zi de poveste va doresc! Magie si bucurie! Zambet si sansa!

9 noiembrie

Calendarul ortodox arata ca, azi e ziua Sf. Mucenici: Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat.
Pasesc agale si ma gandesc la aceeasi zi, alt timp. Trecut. Nu departe.Doar anul trecut. Primisem cel mai frumos buchet de orhidee albe din viata mea. Am apreciat si nu prea. Mi se parea ca mi se cuvine. Timpul mi-a demonstrat ca nu a fost deloc asa.
Privesc in dreapta mea si vad o felicitare mica, de la o colega si prietena draga, ce crede in mine- nu stiu de ce. O iau si o citesc in momentele grele, momente speciale, amintiri si emotii. "Cu mult drag, pentru un om special!"
Fie ca visele mele, ale celor cu numele acestor sfinti sa se indeplineasca, incepand de azi.
LA MULTI ANI SANATOSI,VOIOSI, VOINICI!
Brat la brat cu implinirea sivoia buna, incep aceasta saptamana minunata.

Povestea lor

Ea, frumoasa adormita, aduna vise si cauta zmei. Fat Frumos exista si are un site cu multe lucruri frumoase. Ea scrie pentru site-ul lui, pentru ca il place enorm de mult pe el. El a incurajat-o sa scrie, spunandu-i sa nu se lase... i-a promis ca isi va face editura pentru a-i publica scrierile. El spera ca un editor sa ii citeasca scrierile pe site-ul lui, si sa o publice. Are incredere in talentul ei.
In momentul in care va fi publicata, povestea lor de dragoste va avea un happy end.
Roata morii se invarte. Vantul este puternic. Sentimentele lor unul fata de altul si mai puternice.
Cand ei i se va publica prima poveste, banii aceia vor fi avansul fericirii lor.
Se iubesc in tacere... sau asa viseaza ea.

Calatorie

Adun ganduri si impresii... si le astern aici.
Zi cu soare si liniste in jurul meu. Uneoori, cand ma astept mai putin, vad locuri, cladiri, obiecte ce imi amintesc de oameni dragi candva mie. Pe moment ma cutremur, ma gandesc la ei, zambesc si sufar putin.
Azi am ajuns in Muzeul Satului, am vizitat Biserica din lemn Rapciuni, judetul Neamt. E o biserica micuta, foarte frumos pictata, care transmite energie pozitiva. Icoanele sunt vechi, originale si foarte simple. Au un iz de tara, de oameni simpli si credinciosi. In curandva fi sfintita si va purta hramul Sf. Mihail si Gavriil. Am avut sansa de a ma delecta cu cantecele corului Sound, emotionant. Am patruns in atmosfera sarbatorilor de iarna. Bucurie si zambete in jur, mere si struguri in panere pentru "colindatori". A fost si o sarba ce transmitea mesajul mandriei de a fi roman. Amalgam de stiluri muzicale, relaxant si de raritate.
Apoi, am aflat cine a fost Doina Darvas... un biolog muzeograf, care a inceput tot in invatamantul secundar. M-a miscat putin povestea despre acest om, a carei biografie imi doresc sa o citesc, candva.
Am calatorit prin Metropolitan Museum of Art... SUPERB! Divin. Fantastic. Cultura si comercial. Ceva ce nu voi ajunge sa vizitez niciodata. A fost minunata incursiunea prin unghere nepatrunse, laboratoare de restaurare... gradina de pe acoperis de unde se vedea panorama New York-ului.
Este o sesiune de comunicari care m-a purtat prin zona vazute si nevazute.
Am ajuns si la Alba Iulia, la Catredrala Reintregirea Neamului.
Mai e si maine o zi...

Stres

Ma stresez sa nu gresesc... sa fac totul asa cum trebuie... sa multumesc pe toata lumea... sa imi cladesc un viitor.
E asa de greu sa te lupti cu morile de vant. Norocul meu este ca am intalnit de-a lungul vietii oameni adevarati... oameni care au tras de mine sa evoluez... sa ma scolesc... oameni care au avut incredere in mine si m-au recomandat si m-au prezentat ca prietena si colaboratoare. Multumesc Oana! Daca nu ai fi fost tu, renuntam de mult, la multe. Datorita tie, am cunoscut atatia oameni profesionisti. Banuiesc ca pentru a nu ma face de ras in fata ta in primul rand,voi continua doctoratul.
Priveam panourile electorale si ma gandeam: "cati oameni inteligenti, capabili, geniali ar merita sa fie cunoscuti si sa li se faca reclama si nimeni nu stie nimic despre ei, dar cheltuim bani pe o multime de prostii politice. Si fara efect."
Oare cum o fi sa te vezi zilnic in oras, impozant, cu mii de priviri atintite asupra ta?
Promit ca am sa testez intr-o buna zi - ha ha ha- si am sa va impartsesc emotiile si sentimentele.

Azi

Sesiunea Naţionala de Conservare-Restaurare „Doina Darvaş”, 6-8 noiembrie 2009

Asa imi petrec aceste zile.

Am cunoscut oameni foarte bine pregatiti profesional, oameni veseli si plini de energie. Am ajuns pe la14.45 si am rezistat eroic pana la inchiderea programului pe ziua de azi. Am urmarit o prezentare interesanta despre legea privind patrimoniul national mobil 182/2000 si despre distrugerea obiectelor de patrimoniu.

Este un program interesant... desi, sincer voiam sa dorm.

Azi am dat si testul psihologic la scoala, sa se vada daca sunt apta sa predau. Norocul meu ca am mai dat astfel de teste la diferite interviuri pentru angajare. Acesta de azi, chiar mi-a placut.
Am citit si "Manusa" de Schiller. Este cu mesaj...

Sansa

Oboseala si-a pus amprenta. Cum nimic nu e intamplator, calculatorul a cedat nervos, exact cand aveam nevoie sa-mi fac o prezentare pentru un simpozion. S-a intamplat asta, m-am odihnit. De nervi, am corectat si cele trei seturi de lucrari adunate in aceste zile. Apoi, pentru ca maine fac testul psihologic sa vada lumea ca sunt apta sa predau (desi multi dintre profesori sunt cu nervii la pamant) si aveam un program plin, nu-mi doream sa prezint maine. Si, acum imi verific mailul - am apelat la laptopul surorii mele, am alertat oamenii si au venit sa-mi instaleze internet si pe laptop - si vad ca, voi prezenta duminca.
Ah... ce bine. M-am linistit. Ma odihnesc... studiez lucrarea pe indelete si ma duc mai relaxata.Vorba vine! Emotii tot am.
Ganduri bune sa va insoteasca.
Sunt putin stresata si cu gripa porcina... in fiecare zi, ma dezinfecteaza cu solutie speciala. Asta seara am vazut la TV ca sunt deja 11 scoli inchise in Bucuresti. Am realizat ca nu e de joaca. Chiar deloc.
Sanatate multa tuturor!

Echilibru

Dragostea şi ura stăteau în talerele unei balanţe. Se jucau şi râdeau cu gura până la urechi. Nimic şi nimeni nu le putea opri.

Fluturele gingaş vine şi priveşte.

-Vreau să mă dau şi eu cu voi.

-Nu se poate. Strici echilibrul.

-Păi unde este echilibrul? Ce este echilibrul?

-Echilibrul este atunci cănd partea dreaptă este egală cu partea stângă.

-Bine, şi de când dragostea are aceeşi greutate cu ura?

Tăcere. Dragostea şi ura se opresc din legănat.

-Dacă ar fi să te alături, de partea cui ai fi?

-Nu ştiu. Există momente când iubesc pe toată lumea. Dar nu pot fi mincinos, să nu recunosc că am momente, chiar dacă sunt de scurtă durată, în care să nu urăsc pe cineva care mi-a vorbit urât, care mi-a ucis rude sau care a vrut să mă prindă în plasa.

-Da... aşa este. Întotdeuna va exista şi bine şi rău, frumos şi urât, dragoste şi ură... dar mereu balanţa le echilibrează.

Atunci - căci nimic nu este întâmplător- mai veni un fluture. Unul s-a aşezat lângă dragoste, celălalt lângă ură şi s-au jucat frumos până când seara le-a adus stele, şi vânt şi lună... şi privindu-le, s-au dezechilibrat.

Eu povestitorul, sunt în echilibru interior-exterior. Cănd merg cu autobuzul şi este aglomerat merg în vârful degetelor, ca şi cum aş purta cele mai înalte tocuri din lume, şi îmi păstrez echilibrul. Am momente în care sunt fericită, dar şi momente de tristeţe, uneori neîntemeiate. Dar încerc să păstrez echilibrul în toate.

Voi cum staţi cu echilbrul?

The proposal

Film cu Sandra Bullock şi Ryan Rainolds.

Uşurel, aşa ca pentru o duminică seară, obosită de stres şi gânduri.

Ea este şefa. El subalternul. Ea redactor, el asistent. Tocmai ce a scris o carte şi vrea să o publice dar ea nu vrea să recunoască talentul.

Pentru a-şi scăpa pielea ea se foloseşte de el, ba chiar îl cere în căsătorie. Trebuie să îşi petreacă un weekend împreună. În Alaska. Ea descoperă că este bogat şi are o familie minunată, cum ea de mult nu mai are. Singurătatea a făcut-o să fie dură. Bineînţeles că este şi bunica care îşi bagă coada.

Totul se termină cu bine.

Azi este luna PLINĂ... plină cu dorinţe care se vor materializa. Nu uitaţi să le scrieţi undeva acolo, şi să vă rugaţi pentru ele.

O zi şi o săptămână de vis vă doresc!

Viata… prin ochi frumosi

Viata este dura, de multe ori nedreapta, dar… atat de frumoasa! Merita sa o traiesti frumos! Sa te bucuri de fiecare raza de soare, de fiecare petala viu colorata, de fiecare pietricica pe care o dai cu piciorul, de fiecare nor cu o forma mai mult sau mai putin interesanta, de fiecare zambet ce-ti e adresat, de fiecare adiere de vant!
Oricat ai fi de trist, gandeste-te ca orice ti se intampla are un rost!
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt sanatoasa. Mi-a daruit niste ochi minunati! Mi-au placut intotdeauna, iar anul acesta, mai mult ca niciodata, mi s-a tot spus de catre cei din jur acest lucru! Sunt frumosi, sinceri, “vorbitori”… expresivi!
Oamenii imi cauta privirea! Simt asta ori de cate ori se uita cineva insistent la mine si parca sunt patrunsa de privirea respectiva, obligata parca sa ridic ochii!
E ceva ciudat! Desi sunt mandra de ochii mei, ma uit adesea in jos! Parca imi e teama sa nu-mi fure cineva “frumusetea” ochilor, lumina, veselia lor!
Ochii mei sunt magici! Pot adresa intrebari, pot opri o conversatie… ha ha ha! Asta imi aminteste de clipele in care-mi fac elevii sa se opreasca din vorbit cand o iau “pe alaturi” de subiect! Se opresc si intreaba : “E bine?”
De curand, un prieten, imi spunea sa-mi folosesc ochii pentru a cuceri inima unui barbat! Chiar m-a mustrat ca nu ma uit in ochii barbatilor, insistent sau oricum suficient pentru a le “fura” inima!
Intr-o zi, ma gandeam cum sa ma machiez pentru a-mi evidentia ochii si am cerut sfatul unei prietene. Ea mi-a raspuns: ”Ai ochi minunati si crede-ma: E suficient rimelul! “
Voua ce va place la voi?

Ajutor pentru Răzvan

http://www.razvan-zainescu.eu/povestea-lui-razvan/

Să ne bucurăm că suntem sănătoşi şi să dăm o mână de ajutor dacă putem.

Viaţa este atât de dură şi nedreaptă.

Poate puteţi ajuta!

Mulţumesc!

“Satelitul” Doamne

(fragment dintr-o conferinta a parintelui Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica)
- Ati spus odata: toate lucrurile se leaga si se dezleaga in Duh, explicati-ne, va rog?

- Da, am spus si in felul asta. Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii lui. Cand ti-ai pus in inima ceva, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest ceva, este foarte probabil ca acel lucru o sa inceapa sa se infaptuiasca candva in viata ta.

Uitati, va dau o pilda: Un monah grec mi-a spus intr-o zi; ma certasem cu-n alt monah, dintr-o alta manastire si m-am cait dupa aceea si am vrut sa-mi cer iertare, dar acela nu mai vroia sa stie de mine, asa era de ranit si mi-am zis ce sa fac, maine poimaine trebuie sa plec, eu vreau sa ma apropii de Sfanta Impartasanie, ce sa fac, am ranit pe fratele meu, cum o sa mai pot sa ma apropii de Impartasanie, cum sa mai continui viata pocaintei mele ca nu ma mai primeste: eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda de nimic. Si zice: Mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Imi pare rau ca in traducerea noastra nu reiese intocmai cum suna in greaca. La pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand spune: “ pomenste Doamne pe cei care ai invrednicit sa imparatesca pe pamant” spune asa: “glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul tau”. Monahul si-a adus aminte de acest “glasuieste” si a zis: Doamne! Glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca si eu il iert.

Si mi-a spus: data urmatoare cand l-am vazut parca nu fusese niciodata nor pe cer, totul disparuse si impacarea lor era deja facuta.

Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in acesta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni dintr-astea.

O monahie care era noua intr-o manastire si spunea “Parinte! Mi-e frica de toata lumea”, era foarte sensibila si ranita mai ales de o monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: cand intru in bucatarie m-apuca goaza, nu stiu ce sa fac. I-am spus sa se roage; “Doamne spune in inima ei sa-mi spuna un cuvant bun, sau spunei ceva bun despre mine”.

Intr-o zi vine fugind catre mine: “Parinte! Parinte! Stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis repede in gand “Doamne, spune-i ca o iubesc!”si zice “nu stiu parinte, coincidenta sau nu, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos”. Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, era aceasi fatza luminoasa cum se luminase atunci, acum vre-o zece ani si era impacata cu toata lumea sic red ca au continuat aceste “coincidente”. Deci se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii si profit de intrebare sa spun si lucrul acesta: trebuie sa ne nevoim acum in ceva ce stramosii nostri cred ca faceau din fire pe vremea lor. Cred ca stramosii nostri, care erau cat de cat apropiati de Dumnezeu, in mod firesc pt fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi un pacat in tine: Doamne! Uite ce-i in mine, nu ma lasa asa! Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el: Doamne! Spune ceva in inima mea pt aproapele meu! S.a.m.d.Chemati-L pe Dumnezeu. Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om. Chemati-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si sa vezi: cum spuneam catre cineva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista! Nu! Dar se preface bine! Fa si tu ca si cum ai crede si sa vezi cum si Dumnezeu se face ca si cum exista! Si provocam coincidente dintr-acelea mai sus amintite.In esenta profit ca sa zic: sa invatam fratilor sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-I cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ce i-am cerut, sa-L intebam pe Dumnezeu cand avem nedumeriri. Intai “Doamne!”sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul. Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau si este la 1km, trebuie sa mergi un km si ai ajuns la el, sau iei telefonul si faci un numar ca sa-l contactezi. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, doar cu un suspin “Doamne!” ai si contactat “satelitul" Doamne si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista. Caci Dumnezeu lucreaza in cele cu neputinta, caci in cele cu putinta lucram si noi. Amin!

Mie mi-a plăcut... dorinţele devin realitate pentru că Cineva, le aude, le simte şi le vede... Totul depinde de intensitatea la care le dorim să se întâmple.

"Magicianul" de John Fowles

Am finalizat cartea "Magicianul" de John Fowles. Tot auzisem despre ea că e "magică", că merită citită şi mi-a şi fost pusă în braţe de cineva care o citise pe nerăsuflate.

Eu, am citit-o bătrâneşte, pe îndelete... dar spre ultimele pagini îţi ard degetele de nerăbdare să dai pagina. E captivantă.

Maurice Conchis - magicianul, doctor psihiatru care se joacă cu oamenii, testându-le fidelitatea, capacitatea de a iubi.

Are o echipă de doctori şi studenţi care joacă teatru alături oamenice devin cobai şi intră în piesă.

Nicholas Urfe renunţă la Alisson, femeia care îl iubeşte şi care îi este devotată, pentru o "actriţă" (medic psihiatru) Lily.

În finalul cărţii, Alisson apare distantă şi rece, îmbrăcată frumos ca o mică burgheză - i se înscenase sinuciderea - iar profesorul de engleză îşi dă seama că ea este femeia pe care o iubeşte, trupeşte şi sufleteşte.

"Nu poţi să urăşti pe cineva deja înfrânt. Care, fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mâna, va rămâne de-a pururi în acest îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii anonimi."

"Mâine să iubească cel care n-a iubit niciodată şi cel care a iubit azi să iubească mâine."

Viaţa este supusă hazardului. Oamenii din viaţa noastră sunt actori. Viaţa este o mare scenă, cu decoruri schimbătoare de la o zi la alta sau din contră, aceleaşi.

O carte interesantă.... care te face să îţi pui întrebări şi să alegi.

"Bogăţia e un monstru. Îţi trebuie o lună ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere financiar, dar e nevoie de ani întregi ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere psihologic."

"-Tare mi-ar plăcea să fiu cu adevărat frumoasă.

-Frumuseţea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu e cadoul în sine." (Mulţi alergăm după frumuseţe, după exterior... inclusiv eu).

"Asa cum "cred în Dumnezeu" este în general sinonim cu "cred că nu trebuie să gândesc", tot astfel, prea adesea, "te iubesc" este un eufemism pentru "vreau să fii proprietatea mea".

"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele."

"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite... cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti! Nu ne alegem piesa şi nici rolul. Întotdeauna va fi Othello. Iar a fi înseamnă întotdeauna a fi Iago."

.... Am găsit multe trimiteri spre literatură, mitologie, pictură (Goya - Maya Desnuda). Este o carte complexă, care m-a îmbogăţit încă puţin. Am citit cu pixul în mână şi caiet de notiţe. Descrierea minunată a Greciei, a mării Egee, povestea primirii numelui de Egee.

... Am înţeles că şi alegerea meseriei e foarte importantă, trebuie să ai chemare , să simţi că eşti făcut pentru scopul respectiv.