Un blog nou și SĂNĂTOS

UN PRIETEN DRAG A DECIS SĂ ÎȘI TRANSFORME STILUL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS ÎNTR-O MICĂ AFACERE.... 

ÎNTÂI DE TOATE VĂ PUTEȚI BUCURA DE CONSULTAȚII NUTRIȚIONISTE... APOI.. CINE ȘTIE... POATE ȘI O CARTE.

IMPORTANT ESTE CĂ EU ÎL SUSȚIN ȘI CRED ÎN EL. 

ARATĂ SUUUPER LA CEI 40 ȘI CEVA DE ANI... ARE O ENERGIE DEBORDANTĂ... ȘI ESTE PASIONAT DE ALIMENTAȚIA PE BAZĂ DE SEMINȚE.

URMĂRIȚI-I BLOGUL ȘI ASALTAȚI-L CU ÎNTREBĂRI... 
NU VEȚI REGRETA!

http://sanatate-la-indemana.blogspot.ro/

AȘADAR... VĂ ÎNDEMN SĂ FIȚI SĂNĂTOȘI, VESELI ȘI ENERGICI!

Anesteziata

In ultima perioada, stau si privesc anesteziata la oamenii din jurul meu. Am innebunit cu totii, probabil si eu. Tati care primesc custodia copilului, desi e cam dubios pentru o mama "onorabila". Totul se face in vazul lumii... scandal... ecografia unui bebe... nunti... despartiri... logodne... totul se spala in publicul din fata unei lumi, numita FACEBOOK. 

Lovituri pe la spate din partea oamenilor in care ai crezut, alaturi de care ai impartit un fruct... un gand.. un vis. De ce? Mai ales ca drumurile noastre sunt separate... pasiunile asemenea... nu ne mai "leaga" nimic. E socant! A fost un soc din care nu-mi pot reveni. 

Imi fac meseria cu drag, pentru ca nu-mi place sa ma prostituez intelectual. Predau si celor care imi spun ca ei nu stiu sa rezolve un exercitiu, dar stiu sa faca SEX. Le explic, calm - nu ma recunosc - ca a face sex nu este o stiinta, ci un instinct....animalic...asa cum este nevoie de a se hrani sau a bea apa. Tace. Nu stiu cat a inteles... dar a tacut... :(

Merg pe drum si ma rog, discut cu Tine Doamne, ca intre buni prieteni. De ce dupa ce predau un proiect la timp, nu mai primesc niciun raspuns? De ce am devenit atat de rai, ciudati, invidiosi, insuportabili? 

Unde ne-am pierdut demnitatea? Unde ne-am lasat bunul simt? 

Nu pot face nimic... sunt dezgustata... dar nu ma las murdarita si doborata de nesimtirea si rauttatea celor din jurul meu.

Ne degradam pe zi ce trece...

Primesc fotografii de la evenimente importante.... sunt rugata sa preiau proiecte.. sa fac una, alta. Dar cati m-au intrebat daca sunt sanatoasa, daca mi-au trecut durerile de spate.... daca mai traiesc? NIMENI!

Amalgam de stari si emotii....

Teancul lucrarilor variaza. Creste teancul tezelor. Proiectele fele de fel, povetsi si rebusuri asteapta cuminti sa fie citite, clasificate (bune/rele, excelente/foarte slabe).

Vestile bune se amesteca cu cele rele... adica, oameni ce mi-au fost colegi se sting din viata... :( trist, dar asta inseamna viata cu etapele ei...

Sunt trezita cu vestea: "ti-am luat cartea de la libraria Sohia! este minunata. Vrem autograf." In dupa amiaza, in cancelaria cu voci placute, primesc un mesaj frumos:"Tocmai ce am primit cartea ta prin posta. Voiam sa iti spun ca esti minunata. Mi-e dor de tine. Esti o dulssee!"

Imi doresc ca Tobias - care e senzational realizat de domnul grafician caruia ii doresc sanatate maxima si multumiri pentru desenele pe care le face pentru cartea ce va pleca spre tipar in cateva zile (cea pentru care fac cheta) - sa aduca zambete, bucurii, puterea de a implini vise. :)

Mi-am primit si asumat si criticile constructive. Multumesc Victor. Sunt benefice... insa, uneori e greu sa le accepti... insa, voi tine cont de ele. PROMIT. :)

Lansarea se apropie... emotiile cresc... surprizele se aduna... :) Va stept cu mic cu mare la lansare. :)

Primesc mailuri de la prietene de departe... mi-e dor.

Mi-e dor de iubiri implinite si imbratisari cu povesti aromate... :) Mi-e dor de o lume sincera... mi-e dor de promisiuni intelese... :) mi-e dor de bunatatea din noi... mi-e dor de prieteniile sincere ce erau candva. Mi-e dor de armonie si impliniri... de soapte si zambete... de buze sarutate... de atingeri cu mesajul sublim: "Te iubesc pentru o viata!"

Citeam azi ca iubirea dispare cand nu o mai ingrijim.... :)

Despre viata cu Oana Pellea

Oboseala... nesiguranta... teama de o noua dezamagire... frica de a mai asculta teorii... a dezlantuit rautatea din mine... 

Nu am spus niciodata ca sunt perfecta sau ca sunt bunatatea intruchipata. Nu. NU sunt si imi stiu limitele. Am si calitati si defecte, si bun si rau in mine.

Am primit  doua lectii de viata, pe care sunt prea obosita sa le diger acum. Uneori nu putem intelege pe cel de langa noi. Recunosc ca eu am un ritm nebun de a trai... nu stiu - sau nu vreau - sa imi stabilesc prioritatile... si indur... lipsa timpului, cuvinte grele, etc. Toate astea cand pu r si simplu as putea sa maizolez si sa am grija de mine si de sufletul meu... :)

Stiu ca, in curand, ma voi linisti.... si mi-am promis ca voi pleca sa petrec vacanta departe... si sa descopar oameni noi... si sa ma plimb pe strazi necunoscute... si sa ascult colinde... si sa tricotez si sa stau la taclale... si sa rad...si sa citesc si sa scriu povesti pentru copii.... :)

Nu conteaza... va impartasesc ecva frumos care mi-a fost daruit acum 35 de minute... :)

Zambete si bucurii...

Curaj şi liniştea din spatele furtunii

Ma gandesc ca pot lupta cu mine, cu rautatile ce incearca sa ma darame. Tocmai am citit povestea broscuiului care a reusit sa iasa de sub mormanul de pamant care il acoperise la un cutremur. Asa ma simt eu. Ma amuza teribil ca toate planetele se aseaza luna aceasta favorabil pentru mine. Mai sa fie! 

Descopar ca in furtuna iscata ce mi-a starnit temeri, ma simt de fapt echilibrata. Am inteles ca totul se plateste. Am inteles ca sunt etape in pregatirea vietii ce ma asteapta. Sunt evenimente ce ma calesc. Stiu ca voi reusi in tot ce mi-am propus. Nu ma las influentata de nimeni. Imi urmez drumul... singura pana la capat daca  e nevoie. Dar stiu ca nu  e asa. Azi, un om minunat, caruia i-am  stricat sarbatorile de pasti... care a plans din cauza mea si pentru iubirea ce mi-o purta - eu una cred ca as fi si cu pietre in mine pentru un astfel de comportament -, mi-a marturisit ca vine la Bucuresti sa ma ajute daca chiar nu mai pot sa duc la final toate cele incepute.

Cu toate ca el nu ma intelege de ce ma inversunez sa fiu implicata in atatea proiecte, cursuri de perfectionare, scoli si alte cele, ma "sprijina" in toat a nebunia mea, sperand ca ma voi linisti candva si  voi accepta sa ma mut intr-un oras frumos, cu alt ritm de viata. Adevarul e ca stau si ma intreb: la ce bun atatea scoli? Zau asa.... vorba unei prietene: daca as da timpul inapoi, pe cuvant ca as invata o meserie banoasa si gata. Mi-as dori sa ajung profesor universitar intr-un oras linistit, cu alta cultura si ritm... Sibiu, Cluj, Targu Mures. Poate imi fac mica mea afacere.... poate o gradinita... cine stie ce imi mai trasneste mintea... cine stie pe ce meleaguri ajung. Important este ca stiu ceva: VOI REUSI.  

 Nu mai ascult la oamenii laşi, cărora le e frică să ţină pasul cu mine. Întotdeauna apar cei cutezători şi mă îndrumă o porţiune de drum... chiar dacă apoi, cotesc spre alte drumuri. Cândva, voi găsi omul care are de parcurs acelaşi traseu cu mine... până la finalul vieţii.

Cândva... am scris versuri

:) Cândva - dacă stau să mă gândesc îmi amintesc exact, dar nu-mi doresc -, am suferit din dragoste rănită. Şi am început să-mi revărs oful, crezând că scriu poezii. Le-am lăsat să zacă pe ici ,pe colo. Le-a citit un prieten care le-a făcut operaţii estetice şi mi le-a redat ciuntite, dar curate.

Acum ceva timp, un prieten talentat mi-a cerut poeziile. L-am avertizat că nu sunt poezii, ci trăiri... viaţă... sentimente... dezamăgire... tristeţe... lacrimi... suferinţă.

Mi-a spus după o săptămână: "Ai avut dreptate. Nu sunt poezii. E viaţa ta, însă mă laşi să le modific? Există şi poezie în ele. Tu scrii proză foarte bine". "Eu nu scriu nimic bine... eu nu scriu ca să devin scriitoare... (deşi îmi doresc)... eu scriu ca să mă purific, să mă redescopăr citindu-mi rândurile... să văd cât cresc în zile, în ani, într-o viaţă. Poate îmi voi publica fragmente din blog la bătrâneţe, dacă voi aduna trăiri însemnate":

M-am amuzat teribil.... 

Nu am înnebunit... nu îmi amintesc despre durerile mele beauvoiriene (de la Simone  de Beauvoir... dar printre materiale ştiinţifice, am descoperit poeziile corectate. Mi s-a făcut dor de versuri... şi redau o poezie de-a mea refăcută şi renăscută din cenuşă. ;)

Mă-ntind 

Mă întind să prind…

Nu, nu stele, ci norul ăla de ieri.

Pe care l-am văzut când ne plimbam.

Ştii foarte bine că-mi plac pernele moi.

Mă-ntind să adun dragoste.

Ei lasă gluma! Ştii cum arată.

Mă-ntind să prind soarele din ape.

Ştii că vreau să schimb veioza din camera mică.

Mă-ntind să deschid geamurile

Ştii… astăzi am cele mai frumoase picioare.

mă intind să-ţi ating mâinile.

Ştii foarte bine că nu te voi uita niciodată.

Tu, iubite, ce întinderi ai? Sper că nu musculare…  

                             

Prieteni, elevi, perfecţionare, iubire, îngeri... răsfăţ, minuni...

Ca un profesor dornic să se autodepăşească.... 

Ca un om care  nu are ce face acasă, de mâine încep cursuri de perfecţionare. Vor fi weekenduri cu voie bună, lecţii, teste, odihnă din părţi, deoarece programul va fi 9 -15. Mi-e greu să cred cât muncesc şi pentru ce salariu! :)  Dacă nu ar fi zâmbetele copiilor, zău aş renunţa. 

Azi, ne-am amuzat copios.... aveam ceva de făcut, şi i-am rugat să scrie un minieseu cu titlul "O călătorie în frunză".... studiem fotosinteza. S-au lăsat purtaţi de vraja clorofilei şi au scris atât de frumos. Unii sunt copii... alţii sunt mai maturi şi mai serioşi decât mine. Îmi doresc să-i educ frumos... în spiritul dreptăţii. Încerc să le redau curajul de a avea opinii şi a crede în ceea ce spun. Eu îi ascult.... cu tot ce au a-mi spune.... ;) Când mă servesc cu bomboane, le transmit din tot sufletul: "Credeţi în visele voastre şi împliniţi-le!". Cu ochii mari ma privesc, şi-mi mulţumesc. ;)

În zorii zilei, am primit o felicitare cu îngeri, de la un om minunat, care mă răsfaţă atât de subtil, încât să nu mi se urce  la cap şi să-mi iau nasul la purtare şi lumea la picior. Toată dimineaţa îmi mersese destul de bine... oamenii mă priveau cu drag, autobuzul şi tramvaiul au venit exact când am ajuns în staţie.... copiii au fost atenţi şi cuminţi... şi nu înţelegeam de ce!?

Mulţumesc dragul meu, drag... inteligent şi sincer pentru gândurile pozitive trimise şi captate cu atâta promptitudine de către organismul meu.

Pe seară, am primit un mail emoţionant. O prietenă mi-a scris că lectura blogului meu i-a readus zâmbetul pe chip. În acele clipe, mi-am promis că, oricât aş fi de obosită  n-am să renunţ la scrierea pe blog. 
"Draga mea Alina, să-ţi fie bine, acum şi întotdeauna! Să găseşti puterea de a zâmbi, de a descoperi în tine bucuria de a fi OM MINUNAT. Am clipe în care aş fugi în munţi, în peşteri, m-aş ascunde de răutate, de nedreptate, de invidii şi frustrări, de oameni care ar lua şi pielea de pe mine, m-ar folosi la maxim de ar putea, apoi dispar mâncând pământul şi reapar când mai au ceva de cerut. Însă, în clipe de restrişte, mă retrag în mine, cu mine... şi scriu... despre orice mă inspiră... citesc orice mă linişteşte... caut să învăţ lucruri noi... (sincer îţi spun că mi-e dor să tricotez... şi de abia aştept să finalizez treburile urgente şi să fac asta).
Până ne vom întâlni într-o zi de toamnă târzie, la un ceai aromat sau o ciocolată caldă, te îmbrăţişez cu veselie şi optimism. hai să facem lumea mai frumoasă, să zâmbim rătăţii din plin... (un  om special, m-a învăţat de curând că binele învinge răul)." 

 

Tot astă seară, am primit cadoul personalizat de la draga mea prietenă de blog - mama unui băieţel artist plastic la numai 4 ani -,şi m-am simţit atât de norocoasă şi răsfăţată şi iubită. 

Mulţumesc Vavaly!

cand toate vin la momentul potrivit

Viata imi ofera lamai, iar eu am invatat sa fac cea mai delicioasa limonada. Amestec zaharul cu o veselie molipsitoare. Chiar daca nu obtin ce imi doresc, ma bucur de tot ce mi se ofera.
Astazi, desi fara chef si cam adormita, elevii mi-au spus ca sunt foarte frumoasa. cei de clasa a 8-a m-au rugat insistent sa particip la banchet. Adevarul e ca am petrecut doi ani - grei ani - impreuna. Le-am spus - si nu am exagerat - ca m-au suparat foarte mult si nu vreau sa particip. Cativa, agatandu-se de mainile mele, ca maimutele la zoo (iar mie imi plac maimutele) - m-au implorat: "dar nu am fost toti rai, va rugam, veniti!!"
In drumul spre casa, citind un mesaj telefonic, am pierdut autobuzul. Cand mi-amridicat ochii din varful pantofilor, o prietena draga, pe care nu o mai vazusem de anul trecut de prin august, ma priveste insistent, zambind, nevenindu-i a crede. Primesc o carte ce-mi era oricum destinata. Sunt intrebata ce mai fac, "caci de frumoasa tot frumoasa esti". Multumesc, raspund. Niciodata nu am crezut in lozinca: "frumusetea deschide usi"... insa acum, la cat sunt de obosita, da, as vrea sa deschid multe usi, si apoi sa imi folosesc inteligenta si talentul pentru a ramane acolo pana la pensie, si sa fiu utila si sa promovez educatia in lume si rolul creatvitatii in educatia copiilor. (iar bat campii si seman vise si culeg nimic).

Zilele acestea primisem o invitatie la film... asa ca, dupa ce am mancat un morcov si o ridiche (bineinteles fermecata) am pornit spre oras. Filmul este senzational "Dragoste si alte dependente"... O comedie romantica, cu scene interzise copiilor sub 15 ani. La unele si eu am avut ochii acoperiti. Ha ha ha. Maggie (un nume atat de gingas) este bolnava de Parkinson. El, Jamie Randall, un egoist, preocupat de bani, se indragosteste de ea, si este dispus sa o iubeasca si in momentele in care boala se va agrava. Este o lectie minunata de viata... :) Asa am perceput eu filmul, care am renuntat de muuult sa credin puterea dragostei. Am trait anumite scene pe care, candva, cand eram cu capul in norii pufosi ai dragostei, mi le doream sa le incerc. Nimic spectaculos. de exemplu, ei doi citind. El cu capul asezat in poala ei. Da... vise de intelectual injectat cu prea multe romane siropoase.

lauda si vaicareala

lauda si scarpinatul sunt gratis, spune un proverb. asa cum prostia si luxul se platesc. ha ha ha.

incep printr-o lauda. a aparut caietul de atelier de la "Incubatorul de Condeie", proiectul AdLittera (scrierea mea "puerila" este la pagina 6). Cititi caci sunt oameni talentati. Eu am aterizat acolo din greseala. :))
aici.


acum vaicareala.... deci, puteti sa va opriti din lectura. eu continuu sa scriu caci imi face bine.

duminica seara, in urma unei conversatii, se declaseaza un click ce-mi deschide usa ferecata a amintirilor. daca spuneam abracadabra nu se intampla. intreaga noapte a fost alba, si am vizionat filmul vietii mele, de cand am inceput scoala pana acum. Nu am facut eu selectia. Am reintalnit oameni (si am realizat ca au fost atatia care mi-au influentat destinul), activitati, expresii, fericire, dezamagire, peisaje, mangaieri, tristete, veselie nebuna, etc. M-a epuizat acea noapte.

Au urmat doua zile cumplite la scoala, cu obraznicii, corijente, situatii de rezolvat, etc.

Telefoanele suna si eu nu le mai pot face fata. Sau nu vreau, de fapt? Mi se intampla ceva foarte interesant: de doua seri, internetul mi se deconecteaza la orele 22 -23, ca si cum cineva imi spune "bine, nu ai tu grija de tine, am eu." Lecturez cateva pagini, si adorm. Ma trezesc mult mai odihnita dimineata!

In ultimele zile, au aparut oameni care ori imi fac sufletul harakiri (sper sa fie intr-adevar o purificare, caci doare teribil) ori ma incurajeaza sa imi vad "frumusetea".

momentan, ma las purtata de val, iau vitamine - mai mult pentru ca-mi iubesc neuronii decat corpul -, citesc, scriu, scriu mult, diverse si asa cum imi vin, asa cum le simt, zambesc [o colega imi spunea ieri: "esti fenomenala: ai facut cadere de calciu, criza biliara, de abia te tii pe picioare, dar zambesti pana la urechi"] si fac magie [tocmai am vorbit cu o prietena ce se plangea ca i s-a stricat calculatorul, si cat am discutat noi, i s-a aprins monitorul - ha ha ha].

O ZI MAGICA SI VOUA, DRAGII MEI CITITORI, PRIETENI SI SUSTINATORI!

Lectiile pe care le inveti la 30 de ani

Am primit un mail interesant. Am decis să-l împart cu voi. Niciodată nu e târziu pentru a învăţa.

O zi cu magie, zâmbete şi bucurii.

Savoir Vivre

30 este o cifra importanta, cel putin cand vine vorba despre anii care s-au scurs din viata ta. Cand implinesti aceasta varsta, te opresti putin si iti faci o “evaluare”: ce ai invatat, ce lectii ai primit, ce nu stii sa faci si ce curs iti doresti sa urmeze viata ta.

Iata mai jos cele mai importante lectii pe care ar fi trebuit sa le inveti pana la 30 de ani:

1. Prietenii vin si pleaca. Altii se intorc. Altii nu. Este OK sa fie asa!

2. Nimanui nu-i pasa de tine la fel de mult cum ii pasa de propria persoana. Norocul ti-l faci singur. Prin munca.

3. Animalele ucid pentru a supravietui. Oamenii “ucid” din placere.

4. Este in regula sa fii diferit. Nu asculta criticile celor din jur. Mergi pe drumul tau.

5. Majoritatea oamenilor nu vor fi niciodata de acord cu tine. Asta nu are nicio importanta. Cei apropiati vor tine la tine, chiar daca nu sunt de acord cu ceea ce faci.

6. Nu ai nevoie de ajutorul nimanui pentru a face lucrurile sa se intample.

7. Nu poti schimba oamenii, nu incerca!

8. Este mai usor sa intreprinzi ceva “mic” acum, decat ceva “mare” intr-o zi.

9. Nu trebuie sa te obisnuiesti cu ceva. Nu cu o relatie, un job sau o anumita ocupatie. Invata, mergi mai departe.

10. Nu trebuie sa fii libertin pentru ca esti barbat si nici “calugarita” pentru ca esti femeie. Fa ceea ce doresti.

11. Nu lasa scoala (sistemul) sa iti spele creierul, sustinand ca esti undeva pe la mijloc. Vor incerca acest lucru, insa numai tu stii adevarul. Esti deasupra celorlalti pentru ca intelegi acest lucru.

12. Vei face multe greseli. Si ce?

13. Este ok sa fii trist uneori. Chiar si sa plangi. Nu este nimic in neregula cu tine.

14. Oamenii de succes citesc carti, se intereseaza de viata celor care au reusit si ii apreciaza. Invata in fiecare zi cate ceva!

15. Pasiunea dureaza sau o poti face sa dureze. Depinde numai de tine.

16. Nu ai nevoie de atat de multi bani pe cat crezi!

17. Nimanui nu-i pasa ce masina conduci. Iar daca le pasa, nu merita sa-ti pierzi timpul cu ei.

18. Amintirile sunt nepretuite. Scrie zilnic ce ti se intampla; vei aprecia acest lucru la un moment dat.

19. Cere ceea ce iti doresti. Daca nu o faci, nu vei primi nimic.

20. Nu fa aceeasi greseala de doua ori. Daca totusi se intampla, nu o fa si a treia ora.

21. Defineste-ti propriile reguli pentru a atinge succesul. Este mult mai usor sa iti conduci propria lume.

22. A fi dependent de TV sau de jocuri pe calculator este copilaresc.

23. Daca cineva iti spune ca ceva este adevarat, asta nu inseamna ca este. Verifica tu!

24. Gelozia este un sentiment fara folos. Mai bine fii bucuros!

25. Daca cineva iti spune ca iti doreste binele, inseamna ca vrea sa faci ce spune si sa urmezi regulile.

26. Nu invinovati pe nimeni pentru problemele tale. Gaseste o solutie.

27. Nu iti dori ceva, fa!

28. Daca un miliard de oameni fac ceva, asta nu inseamna ca este corect ceea ce fac.

29. Fa ceea ce te sperie de moarte!

30. Nu te gandi la pretul unui lucru, gandeste-te la valoarea lui.

31. Poate nu poti avea totul. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci.

32. Trebuie sa faci mai multe lucruri de unul singur: sa mergi al film, la concert, la restaurant, in vacanta.

33. Inceteaza sa depinzi de altii.

34. Este ok sa te plangi uneori. Nu fa din asta un obicei.

35. Fa ceea ce iti place, chiar daca nu esti platit (deocamdata) pentru asta.

36. Arata-ti recunostinta fata de oamenii din jurul tau.

37. Nu exista noroc. Poti sa faci sa se intample lucruri bune sau rele. Nimic mai mult sau mai putin.

38. Secretul pentru a castiga este sa joci. Cat mai des.

39. Toti oamenii mint, dar asta nu inseamna sa nu mai ai incredere in nimeni.

40. Nu te compara niciodata cu alti oameni. Compara-te cu… tine!

Sufletul meu e... magic

Conversez cu oameni simpatici şi optimişti (ceea ce este minunat). Încerc să las teama de o parte, şi mă prind în horă. E bine să ieşi din starea de anestezie şi să simţi. Să simţi orice: bun, rău, invidie, simpatie, frică. Însă, întotdeauna e sfântă - mai ceva ca agheasma care va fi sfinţită mâine - o doză de reţinere.
Eu, am fentat puţin vacanţa şi mi-a mai lăsat o zi. Ultima zi este cea mai dulce, cea în care te bucuri cu adevărat de valoarea vacanţei.
Am tras cu ochiul la "Eat, Pray, Love", am înţeles - pentru a câta oară? - că omul se poate schimba, dorinţă să fie.
Mă bucur ca un copil care se joacă în zăpadă, de faptul că, visele mele prind contur. Vreau ca în fiecare zi să aduc un zâmbet, să fac un om fericit (dar un om care ştie să se bucure), să fiu acolo unde este nevoie de mine, să nu exagerez, dar anul acesta, îmi doresc să fiu înger zi de zi. Suntem în 5 ianuarie (cinci numărul meu preferat) şi am notat în fiecare seară o "minune". Este magic!

*
Uşa batantă se deschide. În interior este o lumină crepusculară. Cu ochii mari, de desen animat japonez - cum a fost caracterizată până nu de mult; un fel de Sandy Bell - caută linişte. "Unde o fi sertarul acela roz? Sunt sigură că l-am pus aici. Câte dezamăgiri, cât praf lăsat de oamenii fără valoare care m-au învăluit în cuvinte fără logică şi fără temelie (reprezentată de sinceritate sau prietenie)! Am găsit pacea. Uraa! Sunt salvată."
Un ticăit puternic al inimii împinge în dreptul tinerei o cutie. "Da... este liniştea sufletului meu. Este liniştea de care am nevoie să cresc armonios, ca o magnolie (sunt născută în luna lui Florar - nimic nu este întâmplător) şi să răspândesc frumuseţea şi bunătatea ce au dospit în ultima perioadă a vieţii mele. E timpul să mă arăt lumii întregi, aşa cum sunt cu adevărat! Simt că este anul călătoriilor mele pentru a întâlni oameni care să mă ude şi să ma ajute să cresc; voi întâlni oameni care au nevoie de mine pentru a-i uda şi plivi de buruieni (hopuri, griji, pesimism) pentru a creşte drept şi armonios".
...

Da, s-a deschis uşa sufletului tinerei cu puteri magice anul acesta.

P.S.: Dacă nu puteţi fi buni, staţi departe de ea, căci altfel veţi fi transformarţi în măgari. Ha ha ha.

Copilărie copilăroasă

Azi, mă întorc la copilărie. Oricum sunt copilăroasă, dar azi chiar vreau să mă joc. Aşa că, îmi amintesc cu drag şi plăcere absolută de perioada în care decupam. Nu stau mult pe gânduri, îmi iau teancurile de reviste - colecţie din perioada în care eram fascinată de jurnalism, de revistele pentru femei (am rămas fan TANGO) - şi încep a decupa cu nesaţ, apoi le lipesc pe categorii în agenda mea de vise.

Mă sună sora mea şi îmi spune că mă iubeşte. Zâmbesc şi sunt FERICITĂ! Vă spun un secret: cred că am suferit o mutaţie genetică, iar în genele mele pentru 2011 stă scris FERICIRE în loc de anumiţi aminoacizi, ca de exemplu: LIZINĂ (seamănă atât de mult cu numele meu - ha ha ha).

Am decupat o poză veselă şi pentru voi, cititorii acestui blog, care se vrea a fi vesel (măcar mă străduiesc). Oamenii sunt comparaţi cu oile în biblie, nu? Oiţa mov, rătăcită, sunt eu, nu vă speriaţi.

Vă doresc din tot sufletul să aveţi un an VESEL şi FERICIT LA MAXIM!

poezie in dar... si teama din mine

de cateva zile mi-am facut curaj sa sortez, etichetez scrierile mele, sa le pun in plicuri, sa adaug varianta electronica (CD) si CV-ul, sa caut un motto , sa le trimit la editura.

ca inaintea oricarui examen, noaptea nu m-am putut odihni. nu-i nimic, n-am pierdut timpul si am citit.

dimineata, obosita, dar cu vointa, inghetata, am purces la drum. am mers cu gandurile mele, privind oamenii, pe jos. cale lunga, sa-mi ajunga. imi inghetase capul, asa ca am abandonat fudulia si mi-am pus gluga. asa da! este altceva.

gasesc editura. cladire impozanta. intru. cam pustiu. mi se face dintr-o data teama. parasesc incinta ca si cum cineva mi-ar fi aratat fierul incins. si, parca parca nu as pleca. ma invart in jurul siglei editurii. o citesc de nu stiu cate ori. dau ocol curtii interioare. mai incerc o data. picioarele parca-mi sunt din plastilina si nu mai imi suporta greutatea corpului. nu, nu pot sta. nu e de mine.

fac stanga (sau dreapta, nu mai stiu!) imprejur si parasesc cladirea.

nu am regrete. sunt anesteziata. nu simt nimic: nici pareri de rau, nici ca trebuie sa raman. poate asa este mai bine.

acasa, am primit prin posta o carte de poezii "Abel si Eu" a domnului Dan Cristian Iordache, editata la Editura Brumar in cadrul proiectului "Cititor de proza" -unde m-am inscris; (multumesc Karina!). zambesc. e minunat cand oamenii imi fac astfel de surprize. am si autograf si o mica dedicatie. da, am inteles. e cazul sa continuu sa scriu (chiar daca in joaca). e cazul sa incerc sa primesc sfaturi, corecturi, sustinere.

am inteles: SUNT PE DRUMUL CEL BUN! invat sa pasesc cu grija, cu tact, cu diplomatie, cu elan si mult curaj!

Oameni dragi, va multumesc

final de an, cu oboseala, cu bune si rele, cu veselie si tristete, cu dezamagiri - dar am invatatla scoala ca inima este un muschi puternic si indura multe - si impliniri, cu oameni buni si mai putin buni.

vreau sa multumesc tuturor oamenilor din viata mea, buni si rai.. :) urmeaza premiul OMUL ANULUI 2010 pentru mine.

va fi o postare lunga, desi am sa scriu putin pentru fiecare om drag mie. am sa revin cu scrisori prin posta... traditionala sau electronica.

MAMA - te iubesc si iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat; ma bucur ca pe ultima suta de metri mi-ai spus ca sunt o fata minunata si crezi in mine. nici nu sti cat de mult voiam sa aud asta de la tine!

SOR - esti cea mai frumoasa, desteapta, minunata, vesela si adorabila sora de pe Pamannt; ma bucur ca am avut ocazia sa fiu prima care ti-a dat ciocolata ( la o saptamana de zile) si mi-am dorit sa vorbesc cu tine la telefon cand mi-a spus mama ca barza mi-a adus o surioara.

Catalina - verisoara mea draga, cea mai mica dintre toti verisorii mei, dar cea mai sufletista; cea care ma incurajeaza si imi citeste blogul. Sa iti fie bine acolo departe, in Washington. sa il educi frumos pe Alexis.

B. - omul care m-a invatat ca dragostea are forme geometrice, iar el m-a iubit cat un triunghi isoscel. acum, pot rade de asta. :) multumesc ca am descoperit alti oameni pornind de la tine.

T. - omul care m-a cunoscut puternica, ne-am sustinut reciproc, am crescut putin unul departe de altul, ne-am vazut cateva zile in vacanta; totul s-a terminat cum a inceput, la distanta, si imi ureaza sa devin mai puternica, mai inteleapta, mai optimista (cum? cand oamenii nu au cuvant si ma ranesc?), mai increzatoare. multumesc. iau lectii, ma antrenez. multumesc ca ai trecut prin viata mea.

L. - multumesc ca m-ai fotografiat stiind ca nimeni nu-mi va mai face fotografii. pacat ca uneori, frumusetea conteaza mai mult decat sufletul.

Livia - multumesc pentru ca esti, pentru sedinta foto din aprilie, pentru ca...

Clau - esti tiza mea, care vede puterea si sensibilitatea din sufletul meu. multumesc ca mi-ai tradus povestea soricelului, multumesc ca stii ca voi avea succes.

C. - multumesc omului cel mai violent, dur, frustrat care m-a determinat sa iau masuri, si sa inteleg ca exista si oameni rai. da, sunt sigura ca pentru el, pentru duritatea sa, eram prea visatoare. poate ca i-am acordat mult prea mult timp si incredere. multumesc ca mi-ai aratat partea urata a vietii. am sa o ocolesc.

MB - multumesc ca ma incurajezi sa scriu; multumesc ca mi-ai aratat ca uneori optimismul meu exagerat ma face sa nu vad realitatea.

Diana - multumesc ca imi arati ce frumoasa este lectura si cat de valoroasa este o carte. multumesc ca esti langa sufletul meu.

Ajnanina - multumesc ca ma citesti si ma incurajezi si-mi arati ca orice rau duce spre bine.

nimeni - datorita caruia am descoperit atatia oameni cu suflet mare; multumesc ca am descoperit falsitatea si am invatat sa-mi ascult intuitia. regret ca m-ai facut sa-mi pierd increderea in oameni... sa-mi fie frica de intuneric si de mine.

Richard - omul care a crezut ca merit sa mai traiesc. :) multumesc.

Fane - multumesc pentru dialog, pentru ca mi-ai redat increderea ca sunt mai mult decat normala, pentru ca crezi in visele mele. :)

F. - multumesc pentru cartea daruita, pentru ca ai raspuns prompt la dorinta mea de a fi de folos, pentru ca mi-ai acordat timp (stiu cat de pretios este), pentru materialele de dezvoltare personala.

Alina Buzatu - multumesc pentru ca m-ai ajutat sa inteleg ca scrisul si dorinta mea de a publica povesti nu este o obsesie. multumesc ca mi-ai aratat ca este cazul sa comunic, fara temeri. multumesc ca, datorita tie am ajuns la Casa Florian si am cunsocut-o si pe Corina, care m-a comparat cu un inger.

Mikka - multumesc ca nu ma uiti si din cand in cand ma resetezi cu adevaruri.

Mirey - multumesc ca te gandesti adesea la mine ; stii cine mi-a scris mail de Craciun? scriitoarea Ana Lexa, pe care am contactat-o datorita cartii ei, primita in dar de la tine, cred ca anul trecut pe vremea asta. (da, vreau sa-i calc pe urme si sa devin o scriitoare care sa scrie frumos, pe intelesul tuturor).

Mihai Cuza - multumesc pentru ca am ce invata de la tine, pentru ca ma corectezi; pentru ca stai acolo in umbra si imi acorzi aplauze, dar si bobarnace la timp; multumesc pentru sustinerea in proiectul Braille.

ANP - redactorul care crede in mine, si careia ii plac povestile mele.

Rodica - multumesc pentru grija, sufletul tau cald, pentru ca ma citesti, pentru ca m-ai sunat in acel moment urat al vietii mele.

Oamenii ( nu, nu de la Minolta) de la IDC - multumesc ca am descoperit frumosul, zambetul, povestile;

Oana (Buterrfly) - multumesc ca, desi nu ne-am vazut decat de doua ori, crezi in mine.

Adriana - multumesc ca mi-ai "furat" acea poveste care a devenit o adevarata legenda; datorita povestii te-am cunoscut. :)

Iuliana - multumesc pentru magia ce ai adus-o in viata mea. am descoperit copiii tai minunati; am invatat de la tine ca se poate si suferinta ne face mai puternici; intr-o zi iti voi spune mai multe.

Ciprian - multumesc ca ai citit o parte din povestile mele... si nu ai ras. din contra... m-ai incurajat... :)

Darry - multumesc ca esti in viata mea, si te bucuri de zambetul meu. traieste-ti visele!

Karina - multumesc pentru toate surprizele placute daruite, pentru incurajari in momente ciudate pentru mine, cand simteam ca nu mai am putere sa ma ridic.

Aspazia - multumesc ca ma cititi si credeti in mine.

Anouk - multumesc ca imi esti prietena de atatia ani; multumesc ca fiul tau mi-a corectat si lecturat povestile.

Monica O. - multumesc ca iti sunt draga si ma sustii.

cred ca e cazul sa ma opresc aici. sunt cativa din oamenii care imi sunt aproape. majoritatea sunt SUPERBI, MINUNATI, SPECIALI. dar cum exista si exceptii, viata mi-a daruit si pe aceia rai, ca sa am termen de comparatie, si sa invat ca, nu tot ce zboara se mananca.

Mos Craciun exista...

dupa o duminica in care am zacut efectiv... am baut un ceai, am mancat o bucata de covrig si am vizionat un film despre Craciun si dragoste - tipic perioadei -, m-am trezit azi ca noua, putin ametita. exact ca o papusa ce nu stie inca a merge. parca nu erau picioarele mele, mainile erau ambele pe stanga - ahh... ce as fi vrut sa fiu ambidextra sau cel mult stangace in asemenea zi. :)

si, ghiciti cu cine m-am intalnit? nu veti ghici... asa ca va ajut. cu unul din ajutoarele lui Craciun. eu fericita, am spus - mandra de mine, si acum imi este rusine -:"woow, multumesc! inseamna ca am fost cuminte!" ma asteptam sa mi se dea dreptate. cand colo, aud: "nu stiu ce sa zic, nu prea ai fost. nu prea mananci. eu stiu ca un copil cuminte mananca tot, nu-i asa?" "da, ai dreptate. aici m-ai prins pe picior gresit. recunosc!" greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, nu?

am primit o multime de lucruri dragute, si un stilou superb! finut, cu penita aurie. eu, ma gandeam ca e perfect pentru a pune note in catalog, dar ajutorul mosului mi-a spus ca e pentru autografe. deci Mos Craciun stie tot! cum sa nu-l iubesc? spuneti-mi voi! da, promit ca voi scrie, din ce in ce mai frumos, mai curat, mai serios, mai publicabil. atat timp cat sunt oameni care cred in mine, in ceea ce scriu, inseamna ca sunt pe drumul corect. tiza mea din Canada s-a oferit sa ma faca cunoscuta si editurilor de acolo, numai sa nu ma las prada descurajarii. MULTUMESC!

azi, am inteles ca exista oameni minunati. am invatat sa fac diferenta intre oameni care te sustin si oameni care TE AJUTA! am descoperit oameni, de la care iau lectii de viata. sunt tentata sa scot agenda si sa iau notite. ba chiar as aduce un reportofon. dar am o memorie buna, si le notez la primul colt, dupa ce m-am despartit de ei.

am decis sa iert pe toti cei ce m-au ranit - cu voie si fara de voie -, ii las acolo in trecut, inchid trecutul intr-un cufar, il leg cu zece lacate si il arunc in mare. voi sta o perioada eu, cu mine, cu sufletu-mi, cu povestile si cartile, cu gandurile si planurile mele (hai fie si teza de doctorat la care voi lucra intens), iar in primavara voi renaste ca o floare, ca un Iris ce sunt in zodiacul floral.

MULTUMESC OM MINUNAT INTALNIT AZI! FIE CA VIATA SA ITI OFERE BUCURII SI ZAMBETE SI MINUNI SI IMPLINIRI LA FIECARE PAS, DIN ZI SI DIN NOAPTE! SA ITI FIE DRUMUL LUMINOS SI CLAR! (specific ca nu este vorba despre iubire, ci magie in preajma sarbatorilor ce se apropie).

stafeta

intr-o zi de iarna, in preajma venirii sarbatorilor si in asteptarea emotionanta a Mosului Craciun, am primit o stafeta. (mereu mi-a placut sa preiau stafeta cat eram in scoala; fie la orele de sport, fie cand am preluat "functii de conducere" - ce pompos suna - de exemplu: loctiitor de sef de unitate; functii de pionier, deh). stafeta e primita de aici.


Când eraţi mici:

1. Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?

Invatatoare (cand eram intrebata de ce? raspundeam: sa trag baietii de perciuni. nu am facut asta pana azi. :)) ) sau profesoara. am si devenit, dar nu de limba si literatura romana cum imi doream.

2. Care erau desenele animate preferate?

Nu prea aveam de ales... asa ca ramaneam la Mihaela.

3. Care a fost cea mai frumoasă zi de naştere sărbătorită şi de ce?

In clasa I am avut invitati toti colegii....

4. Ce jocuri preferate aveaţi?

Piticot.

5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?

Sa desenez.

6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?

Volei, si am practicat. Am fost pasionata si de badminton.

7. Care a fost primul cântăreţ/grup muzical preferat?

Ioan Luchian Mihalea si grupul sau - nu imi amintesc cum se numea.


8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae?

Mereu ceream jucarii si apoi carti. Insa, cel mai frumos cadou a fost o pereche de botosi de casa, din blanita alba, cu cap de iepuras. Cand i-am atins, au inceput sa se miste, iar eu, fricoasa din fire i-am cerut mamei sa verifice daca sunt vii. :)

Predau ştafeta mai departe:

Tudor
Cora
Diana

alt mail cu emotii si incurajari

"Ce zic ceilalti despre tine nu te defineste ca om si scriitor. Tu esti tu! Tu decizi cine esti, ce decizii iei si cum vrei sa fii. Lasa lumea, lasa ce zic ceilalti, lasa-le nemultumirile si vezi ce poti sa faci tu in conditiile actuale!

Esti o luptatoare, o scriitoare talentata, nu un catelus plouat care cerseste o farama de bucurie. Asta nu e Claudia mea! Tiza mea!
Vreau sa vad scriitoarea sensibila, dar plina de putere pe care am urmarit-o pana la J. la curs in prima seara cand ne-am cunoscut!

Te iubesc si stiu ca tu poti sa calci peste depresia asta de doi bani! Esti mai puternica decat ea!"
te pup,
Clau

Concert de Mos Nicolae

sa nu-mi fie de deochi, ca tare cuminte am mai fost anul asta. imi scuip de 3 ori in san (atat cat am), imi fac repede semnul Crucii, spun un Tatal Nostru si m-apuc de impartasit impresii aici cu voi sau mai corect zis, voua.

tocmai ce am venit de la concertul lui Demis Roussos de la Sala Palatului. da, asa pe nemancate si pe negandite, dupa anularea unui botez (ca a intarziat tatal la recunoasterea pustiului), am primit, direct de la Mos Nicolae, un bilet la concert. ce spui doamna depresie, de chestia asta? hai ca ti-am copt-o si de data asta!

un domn cu o voce de aur, cu stil si talent, ne-a incantat sufletele a sute de oameni veniti din toata tara (Bihor, Iasi, Braila... etc.) pe o vreme cu ploaie torentiala, de nu-ti venea sa iti dai nici cainile afara.

concert deschis cu melodia "Quand je t'aime"....

versurile emotionante ale cantecelor, m-au facut sa retraiesc iubiri, sa aud declaratii si cuvinte ce au zburat sau mai degraba s-au risipit datorita banalitatii lor, dar mi-au dat si puterea sa sper. am zis "Good bye my love, good bye", acum "Rain and tears".... si candva, intr-o zi cu soare... "binecuvantata sa fie clipa cand te-am intalnit si fericite minutele petrecute alaturi de tine."

fie ca Mosul "vinovat" de acest concert sa fie sanatos, iubit, fericit, implinit alaturi de cei dragi sufletului sau! MULTUMESC MOSULE!

a fost o SEARA MAGICA, CU PARFUM DE SARBATOARE!

fara telefon

am facut un test fortata de imprejurari... am ramas fara credit, si am fost cautata doar de prietenii prieteni si parintii elevilor.... sau daca aparea vreo urgenta.

sa fiu trista? sa ma bucur? caci oricum nu am timp de aruncat vorbe in vant... de aceea le las sa devina nemuritoae aici pe blogul creat cu drag si dichisit cu talent de o prietena.

e bine sa ai perioade de liniste... am inteles ca nimic nu e coincidenta in aceasta viata.

o zi si un weekend cu soare si voie buna!

scrieri, regrete, timp.... amalgam de stari

"ma bucur ca esti aici, desi dincolo era mai frumos! aici suntem noi, cu bune si rele si trebuie sa te bucuri de noi asa cum suntem".

acesta e mesajul ce m-a impresionat cand am revenit din Lisabona. unul dintre ele. este de la prietena mea din liceu. ne stim de atatia ani, am impartit necazuri si bucurii impreuna, ne-am sfatuit si am petrecut concedii.
ma intreb: oare m-am transformat atat de mult in cateva zile? am devenit egoista?

de fapt, am inteles ca importanta in viata sunt eu, apoi apar ceilalti. am invatat asta tarziu, dupa ani de zile in care mi-am vandut timpul si sufletul unor iubiri fara urmari, unor prieteni falsi, unor oameni care mi-au ras in fata dupa ce si-au vazut sacii in caruta. nu am regrete. toate acestea m-au facut sa ajung unde sunt acum, sa evoluez.

exista totusi un regret ce ma urmareste cand mi-e lumea mai draga. au fost vreo 2 ani aproape pe care i-am pierdut efectiv visand cu ochii deschisi, dormind si lenevind. ii vreau inapoi, acum, in aceasta criza cronica de timp.

mi-as dori sa castig bani scriind, citind, si lucrand cu copiii. de asta imi doresc sa ajung o scriitoare cu succes international - nu pentru faima - ci pentru a calatori enorm, a cunoaste oameni cu traditii, obiceiuri, religii si istorii (chiar si de viata) variate. [oare ca scriitor pot lucra la centrul cultural din Belem sau la cel din Cascais? ha ha ha. inebunesc! Clar! dati-mi medicatia!]

sa va mai spun ca in Lisabona, in metrou, erau afise cu organizarea unui concurs de manuscrise? off... ce mi-ar fi placut sa particip! { la noi se promoveaza manelele si incultura}. gata, caci imi dispare doza de optimism.
acum sa ma citeasca MB, sa vada ca am si alunecari pe panta pesimismului. :))