Ma cuprinde o teama de ce ma asteapta... ce mi se asterne in fata.... de zilele fara plata,caci doar sunt bugetara. Oare am facut bine revenind la ce-am facut odata cu drag? Nu stiu... simt ca am regresat... de obicei oamenii tind spre evolutie. Poate a trebuit sa fiu aici pentru a a avea timp sa fac mai mult. Nu stiu... nu mai stiu nici cine sunt... nici ce valoare am.
Nu sunt singura in aceasta situatie. Ma zbat sa gasesc o sursa suplimentara de venit si nimic nu se iveste desi sunt promisiuni. Am obosit sa mai cred si sa mai sper.
Simt ca devin pe zi ce trece mai trista, mai egoista, mai izolata... imi place sa stau cu mine. Am doza mea de rautate... nu stiu daca se mareste pe zi ce trece. Si cand am fost buna si mi s-au strivit asteptarile si am fost folosita la maxim, fara un multumesc macar?!
Sunt rea caci eu am obtinut totul prin munca, si altora le pica para. Nu mai suport nedreptatea. Nu mai suport egoismul, dar vreau sa ma dedic lui.
Mai bine stau in banca mea, cu cartile, gandurile, muzica si lumea virtuala... care te minte asa de frumos.
Nu vreau sa gandesc: "altii sunt mai rau decat tine." Nu vreau! Imi doresc sa fac ceva cu viata mea, sa scriu lucruri frumoase si importante - desi se spune ca trebuie sa scrii faraasteptari- sa ajung cineva, apoi sa ma sting in tacere, repede, discret.
Imi doresc energie pentru lucruri frumoase... imi doresc ca oamenii sa isi tina promisiunile... imi doresc sa traiesc intr-o lume mai umana... mai sincera... imi doresc sa evoluez.
Nu sunt singura in aceasta situatie. Ma zbat sa gasesc o sursa suplimentara de venit si nimic nu se iveste desi sunt promisiuni. Am obosit sa mai cred si sa mai sper.
Simt ca devin pe zi ce trece mai trista, mai egoista, mai izolata... imi place sa stau cu mine. Am doza mea de rautate... nu stiu daca se mareste pe zi ce trece. Si cand am fost buna si mi s-au strivit asteptarile si am fost folosita la maxim, fara un multumesc macar?!
Sunt rea caci eu am obtinut totul prin munca, si altora le pica para. Nu mai suport nedreptatea. Nu mai suport egoismul, dar vreau sa ma dedic lui.
Mai bine stau in banca mea, cu cartile, gandurile, muzica si lumea virtuala... care te minte asa de frumos.
Nu vreau sa gandesc: "altii sunt mai rau decat tine." Nu vreau! Imi doresc sa fac ceva cu viata mea, sa scriu lucruri frumoase si importante - desi se spune ca trebuie sa scrii faraasteptari- sa ajung cineva, apoi sa ma sting in tacere, repede, discret.
Imi doresc energie pentru lucruri frumoase... imi doresc ca oamenii sa isi tina promisiunile... imi doresc sa traiesc intr-o lume mai umana... mai sincera... imi doresc sa evoluez.
2 comentarii:
Nu trebuie să aştepţi prea mult de la nimeni, dar nici să-ţi pierzi încrederea că lucruri bune se pot întâmpla. Echilibrul e cel mai valoros.
Da, asa este.
Chiar in aceasta dupa amiaza am citit "Semintele fericirii" de Aivanhov. Am aflat ca echilibrul e foarte important... sa stii cu adevarat ce vrei,si sa nu astepti nimic de lanimeni, ba chiar sa daruiesti fara a astepta nimic in schimb.
Trimiteți un comentariu