Cultură... operă...

Pentru tine... cel ce te recunosti

E tarziu si sunt obosita. Am dat liber mintii in aceste zile. Am ascultat muzica - Mozart stiam ca este folosit in terapie -, si am scris povesti. Nu, nu iau bani de pe urma lor, dar stiu ca sunt publicate si lecturate de suflete care au nevoie, care vad frumusetea din cuvintele simple.

Mi-e dor nespus de o stare de liniste si de bine. Mi-e atat de rusine si ma simt vinovata ca nu ma pot aduna sa scriu serios stii tu ce. :) Iarta-ma. Voi finaliza de dragul tau tot ce am inceput. Imi doresc sa ma eliberez, dar sa nu renunt ca o laşă. Astept cu emotie timpul imbratisarilor in miros de ciocolata calda si cetina de brad. Mi-e dor de simplitatea vietii in doi. Ma simt atat de rau cand iti simt vocea trista.... ma simt fara nicio putere, si inima mi se strange cand bobul de orez cand stiu ca te-as putea alinta. Habar n-am de ce e viata asta asa... habar n-am de ce mereu dragostea se afla atat de departe si trebuie sa suferim si sa asteptem si sa dam teste de rabdare si de incredere.... habar n-am ce leac ne vindeca de suferinta dorului sau a curiozitatii de noi.

Mi-e dor de lecturi in caldura  bratelor tale... mi-e dor de zambete si de sentimentul "esti cu mine, va fi bine!"... mi-e dor de un nou inceput care se va continua cu "traiesc fericiti si inainte din poveste mult mai este"... mi-e dor  de privirea ta... mi-e dor pana si de micile tale indemnuri (asta ma asigura ca iti pasa de mine cat de cat)... mi-e dor de un joc de carti pe porunci... mi-e dor sa ne scriem frumoasa poveste... mi-e dor sa te rasfat cat pot eu de des... mi-e dor sa strabat strazile necunoscute alaturi de tine... mi-e dor de nopti impreuna si dimineti imbratisate.... 

Oare cum e sa le simt pe toate acestea? Oare cum e sa fiu o femeie implinita si multumita... fara atatea  diplome ce-mi macina inima, si mintea si ma fac sa  plang de dor de VIATA. Toata independenta obtinuta, m-a facut sa cred ca pot cumpara totul, mai putin dragoste. Cred ca m-am trezit la timp, datorita tie... si  iti MULTUMESC. Nu, nu ma lasa sa-mi "cumpar" copil... ajuta-ma sa invat sau sa reinvat sa iubesc si sa dam  nastere unui copil din dragostea noastra.

Pana nu demult, nu credeam in NOI. Era o joaca si voiam doar sa te incurajez. Acum, am hotarat sa te iau in serios si sa  lupt pentru NOI. 

Ca niciodata, prietenele ma intreaba: "Ceva nou in viata ta?". "Nu, nimic". "Ne refeream la alte planuri in afara de cel profesional". Lupta cea mare se da mereu aici, pe planul carierei. Am  inteles cum sunt perceputa: ca o femeie actuala, activa si ocupata. Nu, nu mai vreau sa  traiesc asa. Te rog, salveaza-ma! Ajuta-ma sa fiu o femeie echilibrata, cu o slujba normala si timp pentru familie, pentru joaca, pentru iubire.

Eu, despre mine si noi

In miez de zi, ma gandesc la noi. Habar n-am pe unde esti. Dar sper ca esti bine. Alerg spre implinirea viselor de a reusi. Ma gandesc sa fiu mama de imprumut pentru o zi. Voi lua in grija o fetita sau un baietel cu nume de Mihai, Gabriel, Mihaela sau Gabriela si ii voi oferi dragoste, atentie, sprijin pentru o zi. Ma gandesc unde sa caut. Sunt atatia copii tristi,  incat mi se pare nedrept sa fac alegeri singulare.

Povestile se astern pe hartie. Sunt vesele si dornice sa fie lecturate de suflete curate.

Dorul de frumos este impletit cu zambete. 

Dorul de iubire imi mangaie chipul.

Gandul de calatorie se opreste la orasul din noi. 

Cum cine cauta gaseste, am ales sa merg aici: CASA INGER ALB. Este si aproape de mine... si simt ca acolo trebuie sa fiu eu. :)

Astro-beauty: Machiaje si coafuri potrivite zodiei tal

Taur (21 aprilie-20 mai)

 
Make up: Mereu preocupata sa ai o aparenta impecabila, folosesti produse de calitate, chiar daca le achizitionezi cu chibzuinta, fiind cel mai econom semn din zodiac. Chibzuinta sau moderatia este reflectata si in stilul tau, de aceea nu te machiezi exagerat, nu faci experimente si nu esti nicodata vulgara. Incerci sa respecti tendintele si este important ca machiajul sa fie cat mai natural, iar pielea sa nu fie incarcata. Este indicat sa accentuezi ochii cu un fard care face trimitere la natura, in nuante de aramiu, bej, ocru, caramiziu, verde, galben sau roz pal. Pentru ruj, sunt potrivite nuantele naturale, cum ar fi roz deschis sau bej.

Hair style: O venusiana feminina si traditionala ca tine, va eluda in primul rand parul scurt si stilul rebel, precum si culorile excentrice. Parul drept pana la umeri te avantajeaza, lasat liber sau prins intr-un coc ce subliniaza linia gatului - partea corpului guvernata de acest semn fiind tocmai gatul. Culoarea potrivita este saten deschis pana la castaniu.

Vise si recesamant

Am visat plimbare cu telescaunul. Oameni noi, colegi de scoala, care ma intrebau de ce nu vin in fiecare zi cu masina la şcoală.Le-am raspuns ca mi-e teama. 

Traversam munţii ca sa predau. Or fi Alpii francezi? Hahahaha. Copiii mă iubeau. 

Apoi am visat cateva rude si pe mama, si ca mancam dulciuri. Visine confiate. Yami Yami. :)

Aveam o stare de liniste, de echilibru si impacare cu mine si cu toti ceilalti. :)

*

A venit doamna cu recesamantul. Unele intrebari mi se par aberante. 

De exemplu: "Traiti cu cineva?" Ce rost are? Si daca traiesc cu un el sau singura, cu ce afecteaza starea tarii? :)) 

"Probleme de vedere sau de auz?" Asta sa se vada daca suntem o tara de handicapati sau ce?

Dupa ce am specificat studiile, doamna ma priveste in ochi, si cu un calm deosebit, ma intreaba:

- Si dupa ce terminati, plecati?

Zambesc. 

- Ma bate gandul. Insa, imi doresc o familie, copii, iar daca plec, va trebui sa o iau chiar de la zero. De bine de rau, aici am o baza. :)

* 

Imi doream de mult sa scriu o poveste noua pentru copii. Am reusit sa astern litere care s-au jucat, amestecat si au format cuvinte. 

* 

Am primit un mesaj in care mi se spunea ca, mi se va imbogati colectia de semne de carte, cu unul adus din Madrid. Desi sunt epuizata, atat de sfasiata incat nici sa dorm nu reusesc, ma simt iubita de ingeri, de oameni, de Dumnezeu.

Prieteni, elevi, perfecţionare, iubire, îngeri... răsfăţ, minuni...

Ca un profesor dornic să se autodepăşească.... 

Ca un om care  nu are ce face acasă, de mâine încep cursuri de perfecţionare. Vor fi weekenduri cu voie bună, lecţii, teste, odihnă din părţi, deoarece programul va fi 9 -15. Mi-e greu să cred cât muncesc şi pentru ce salariu! :)  Dacă nu ar fi zâmbetele copiilor, zău aş renunţa. 

Azi, ne-am amuzat copios.... aveam ceva de făcut, şi i-am rugat să scrie un minieseu cu titlul "O călătorie în frunză".... studiem fotosinteza. S-au lăsat purtaţi de vraja clorofilei şi au scris atât de frumos. Unii sunt copii... alţii sunt mai maturi şi mai serioşi decât mine. Îmi doresc să-i educ frumos... în spiritul dreptăţii. Încerc să le redau curajul de a avea opinii şi a crede în ceea ce spun. Eu îi ascult.... cu tot ce au a-mi spune.... ;) Când mă servesc cu bomboane, le transmit din tot sufletul: "Credeţi în visele voastre şi împliniţi-le!". Cu ochii mari ma privesc, şi-mi mulţumesc. ;)

În zorii zilei, am primit o felicitare cu îngeri, de la un om minunat, care mă răsfaţă atât de subtil, încât să nu mi se urce  la cap şi să-mi iau nasul la purtare şi lumea la picior. Toată dimineaţa îmi mersese destul de bine... oamenii mă priveau cu drag, autobuzul şi tramvaiul au venit exact când am ajuns în staţie.... copiii au fost atenţi şi cuminţi... şi nu înţelegeam de ce!?

Mulţumesc dragul meu, drag... inteligent şi sincer pentru gândurile pozitive trimise şi captate cu atâta promptitudine de către organismul meu.

Pe seară, am primit un mail emoţionant. O prietenă mi-a scris că lectura blogului meu i-a readus zâmbetul pe chip. În acele clipe, mi-am promis că, oricât aş fi de obosită  n-am să renunţ la scrierea pe blog. 
"Draga mea Alina, să-ţi fie bine, acum şi întotdeauna! Să găseşti puterea de a zâmbi, de a descoperi în tine bucuria de a fi OM MINUNAT. Am clipe în care aş fugi în munţi, în peşteri, m-aş ascunde de răutate, de nedreptate, de invidii şi frustrări, de oameni care ar lua şi pielea de pe mine, m-ar folosi la maxim de ar putea, apoi dispar mâncând pământul şi reapar când mai au ceva de cerut. Însă, în clipe de restrişte, mă retrag în mine, cu mine... şi scriu... despre orice mă inspiră... citesc orice mă linişteşte... caut să învăţ lucruri noi... (sincer îţi spun că mi-e dor să tricotez... şi de abia aştept să finalizez treburile urgente şi să fac asta).
Până ne vom întâlni într-o zi de toamnă târzie, la un ceai aromat sau o ciocolată caldă, te îmbrăţişez cu veselie şi optimism. hai să facem lumea mai frumoasă, să zâmbim rătăţii din plin... (un  om special, m-a învăţat de curând că binele învinge răul)." 

 

Tot astă seară, am primit cadoul personalizat de la draga mea prietenă de blog - mama unui băieţel artist plastic la numai 4 ani -,şi m-am simţit atât de norocoasă şi răsfăţată şi iubită. 

Mulţumesc Vavaly!

Cangurul si povestile

Cine este parinte, stie despre ce voi scrie aici. Despre cangurul istet... dar, destul de scump la pret.

Cangurul este un concurs de inteligenta. Mai intai a fost la matematica, apoi s-a extins, a devenit lingvist si chiar cititor de povesti. Ca sa vedeti ca nimic nu e intamplator, o colega de limba romana m-a rugat sa particip la supraveghere azi. Vai..si eu am ore dupa amiaza, pana la 19.20... mi-e foarte somn.... sunt obosita.

Dar unde-i lege nu-i tocmeala - bine, am acceptat din bun simt si colegialitate -, am ajuns la 8 (printr-o minune, pentru ca plecasem foarte tarziu de acasa) la scoala. Pe drum, m-am intalnit cu elevii mei dragi, care ma anunta care mai de care ca vor da teza la  biologie. Nu e o bucurie imensa pentru mine, care va trebui s ale corecteze, dar incerc sa cred ca fac ore frumoase si interesante. Hahaha. Modestia urla in mine... :)

Cangurul a citit asa....

Clasa a V-a si VI-a Limir - Imparat - de Ioan Slavici

Clasa a VII-a Schite de I.L. Caragiale in anul Caragiale

CLasa a IX-a si a X-a Carabusul de Aur de Edgar Allen Poe

Clasa a XI-a si a XII-a Barbierul din Sevilia de Beaumarchais...

Ce credeti ca am citit eu? Bineinteles, Limir - Imparat. 

Am cunoscut elevi minunati... copii pasionati de lectura. Creste inima in mine cand intalnesc astfel de copii, si le felicit in gand parintii, rugandu-ma sa fie sanatosi, luminati, puternici pentru a-si vedea copiii realizati.

Uneori...

Uneori, de fapt azi pentru a nu stiu cata oara, ma intreb pana unde se poate intinde rautatea? Oare cum o fi sa ai un suflet hain? 

Mi-a fost rau si am avut medical. Cum eu sunt in razboi permanent cu secretarele - nu stiu de ce -, aceasta mi-a strigat ca nu ma plateste, ca nu e buna adeverinta pe care i-am dus-o...etc.etc. Azi, mi-a spus ca a trimis statele de plata, si mi-a taiat zilele respective, sa vada ce se poate face luna urmatoare. Cum poti sa fii asa fara inima? Primesc un salariu mizerabil... sunt tanara... se vede pe mine ca nu sunt bine - am ajuns la 45 kg -, am nevoie de bani ca de aer.... cum poti face asa ceva?!

Fara zambet, epuizata de toate, i-am spus:

- Au fost zile sfasietoare pentru mine. Mi-a fost extrem de rau.... daca asa ati considerat ca este bine, e alegerea dvs.

- Te cred ca ti-a fost rau.. 

Gerul imi ingheata chipul. 

Oare cum va fi sa primesc o suma importanta de bani dintr-o alta sursa pentru acest incident urat, inuman?

Oare cum va fi ca viata mea sa se transforme intr-un destin minunat, cu bucurii la fiecare pas, cu elevi olimpici, carti publicate, familie, calatorii pretutindeni, armonie, zambete... si multa iertare pentru cei ce ma chinuie in ultimul hal al existentei?! Acum inteleg cand citeam ca cei care sunt iubiti de Dumnezeu sunt chinuiti asemenea Fiului Sau, Iisus Hristos. Indur... cu extraveral... distonocalm sau ce mai este, indur.... inca putin. Atat mai e.... atat de putin si voi migra intr-o lume binecuvantata. :)

Miercurea fără cuvinte

Fascinată de pernuţele copiilor... e o problema nerezolvată de când eram mică. :))

 Cu mâinile curate... Jur. ;))

Gânduri învăluite în muzică...

Cred şi nu cercetez...

Lupt pentru visele mele...

Nu uit să mă opresc din când în când şi să multumesc pentru cine sunt, pentru ce am realizat, pentru oamenii care tmi-au facilitat drumul...

Mă odihnesc şi dăruiesc iubire celor străini, dar care au atâta nevoie.... (de voi găsi bani, voi pregăti surprize micilor Mihai, Gabrieli, Gabriele, Mihaele).

Zâmbesc copiilor din jurul meu, pregătindu-mă pentru când îi voi zâmbi pruncului meu...

Nu îmi doresc să mai forţez lucrurile... trăiesc... respir... bucur şi mă bucur de VIAŢĂ.... de sunete... de privelişti.... simt la nivelul tuturor simţurilor... 

Nu vreau să las pe nimeni să-mi controleze viaţa... vreau să am puterea să ascult, dar să fac cum simt...

AZI 25 octombrie, LANSARE DE CARTE

Libraria Carturesti VERONA, Strada Arthur Verona. Orele 18.00.Editura Cununi de Stele si Carmen Musat impreuna cu ai sai invitati va asteapta cu mare drag si surprize placute. :)


Nu stiu daca timpul ma lasa sa particip si eu... :( Dar mergeti de puteti. Carmen este o femeie minunata.... vă va fi drag să o cunoaşteţi. :)

"1001 sfaturi pentru fiul meu nenascut"

"1001 sfaturi pentru fiul meu nenascut" este un blog unde se gasesc sute (pana acum) de invataminte despre viata. Daca tu ar trebui sa dai un
sfat unui copil, sfat pe care sa-l urmeze intreaga viata, care ar fi
acesta?

Daca ti-ai facut inteles punctul de vedere, atunci opreste-te din vorbit.
>
>Reinnoieste relatiile cu vechii prieteni.
>
>Cel mai greu pentru copiii din ziua de azi este sa invete bunele maniere fara sa le vada la cei din jur.
>
>Protejeaza-ti viata privata, mai ales daca esti persoana publica.
>
>Cauta virtutile in altii, dar in tine cauta defectele.
>
>Daca ti-a cazut restul pe jos, ridica-l! Chiar daca e vorba de 1 ban.
>
>Nu raspunde niciodata in scris unei critici.
>
>Fa-i poze persoanei iubite.
>
>Nu condu masina cand esti nervos.
>
>Nu strica poza de familie. Zambeste intotdeauna cand esti inconjurat de rude.
>
>Recunoaste-ti greselile. Fii convingator cand o faci.
>
>Politetea este semnul distinctiv al unui gentleman, mai mult decat curajul.
>
>Daca pare ca va ploua, atunci ia o umbrela cu tine. Iubita ta iti va fi recunoscatoare.
>
>Daca cineva iti cere sarea la masa, da-i si piperul.  
>
>Ambitia mea este sa spun in zece propozitii ce altii spun intr-o carte intreaga. (Friedrich Nietzsche)
>
>Da-ti seama care este cea mai deasa expresie folosita de tine si incearca sa renunti la ea. 
>
>Priveste oamenii in ochi cand le vorbesti.
>
>Fa parte din ceva mai important decat propria persoana.
>
>Intr-o zi vei avea o viata amoroasa. Fii extrem de discret.
>
>Niciodata nu posta online o poza pe care te-ai simti jenat sa o arati mamei, profesorului preferat sau sefului.
>
>Citeste in fiecare seara inainte de culcare.
>
>Multumeste intotdeauna soferului de taxi.
>
>Exista doar o situatie cand este acceptabil sa porti imbracaminte sport: doar cand faci sport.
>
>Devino un expert in ceva. In orice te pasioneaza.
>
>Ai grija ce scrii. Nu-ti vei mai putea retrage cuvintele scrise.
>
>Cel mai bun lucru de facut cand ploua este sa stai in tacere si sa asculti ploaia.
>
>Este un fel de nebunie in a dansa, nebunie care face bine tuturor.
>
>Fa-ti timp zilnic sa-ti stergi pantofii inainte de a pleca din casa.
>
>Nu are nici un rost sa spui ca vei face tot ce iti sta in putinta. Este
suficient sa faci ceea ce este necesar. (Winston Churchill)
>
>De fiecare data cand vad un adult mergand cu bicicleta, nu-mi mai fac probleme pentru viitorul rasei umane. (H. G. Wells)
>
>Cand vine vorba de stil, inoata in sensul curentului. Cand vine vorba de principii, ramai ferm ca o stanca. (Thomas Jefferson)
>
>Curajul nu este antonimul fricii, ci inseamna sa actionezi, in ciuda fricii pe care o simti. (Mark Twain)
>
>Mersul pe jos este cel mai bun exercitiu fizic. Obisnuieste-te sa mergi cat mai des, cat mai repede. (Thomas Jefferson)
>
>Cand sunt in strainatate mi-am impus regula de a nu-mi critica sau ataca
guvernul tarii mele. Recuperez timpul pierdut cand ma intorc acasa.
(Winston Churchill)
>
>Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau. (Eleanor Roosevelt)
>
>Daca nu muntele pe care-l urci te oboseste, atunci e pietricica din pantoful tau. (Muhammad Ali)

http://rulesformyunbornson.tumblr.com/

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_26395/Sfaturi-pentru-fiul-nenascut.html#ixzz1axsbY7GI

__._,_.___

Pantaloni la moda in aceasta toamna... :)

Analizându-mă....

Citind avid,  diverse paragrafe din cartea "Părinţi străluciţi, Profesori fascinanţi" de Augusto Cury, am descoperit ca sufar, ca si majoritatea elevilor mei de SGA, adica Sindromul Gandirii Accelerate. Port cu mine imagini si oameni si actiuni din trecut la care ma gandesc, plus activitatile numeroase prezente pe care le traiesc intens, precum si imagini proiectate in viitor, a  caror nefinalizare mă face să sufăr, îmi crează o stare de agitaţie, de nelinişte, care mă tulbură.

*

 Am descoperit că piesele din puzzle-ul meu se potrivesc cu cele din puzzle-ul tău. De abia aştept vacanţa de iarnă să refacem puzzle-ul VIEŢII NOASTRE. Nu îmi vine să  cred că am aşteptat atât, dar că într-un final, îngerii mi-au luat pânza ce mă orbea, şi mi-au arătat clar acest aspect: eu am nevoie de tine, tu de mine şi NOI de NOI, ÎMPREUNĂ.

*

După o conversaţie în miez de zi şi două mesaje în miez de noapte, am descoperit că gândul mi-a zburat spre tine. Îmi amintesc cât de liniştit ai pătruns în viaţa mea. Un scârţâit de uşă, într-o perioadă în care eu eram prinsă în trecut, cu amintiri şi retrăiri cu acelaşi final dezgustător de trist. Îţi dăruiam cu drag atenţie, şi timp cu măsură, dar din prietenie. Nu mai credeam în oameni, şi nu voiam să îmi amanetez din nou sufletul. Ai fost bărbatul care nu mi-a spus niciodată că sunt specială (când am picat mi-ai mărturisit că sunt PUTERNICĂ şi pot finaliza tot ce am început). Ai fost sincer cu mine, şi asta m-a făcut să fiu atentă la comportamentul meu, şi în general, la mine. Ne-am duelat  în cuvinte şi m-ai ameninţat că te vei retrage din viaţa mea, dacă am impresia că eşti contra mea. Nu m-a şocat asta, dar m-a întristat mai mult decât atunci când au făcut-o alţii. Ei măcar au fugit mişeleşte. Tu mi-ai explicat motivul. Am simţit că eşti altfel.

Ţes cu drag amintirile ce vin din urmă. Acum le conştientizez. Mă bucură şi mă liniştesc. Nu, nu, fără vise, fără  speranţe, doar trăire şi decizii de moment.

*

După finalizarea zbuciumului din viaţa mea, mi-am promis că mă liniştesc şi îmi canalizez energia spre familie. Voi tricota finuţului meu grăsun şi frumos, de care mi-e un dor nebun. Voi viziona filme în braţele omului drag şi vom bea ceai sau ciocolată fierbinte. Voi scrie poveştile fiului meu sau al nostru de vrei. ;) (nu ştiu dacă tu îţi doreşti o fetiţă, cumva?). Vom citi împreună diverse cărţi. Vom învăţa pentru examenele vieţii în doi ce ne aşteaptă, curată şi colorată. Ne vom juca - cu mic şi mare - (înţelegi tu asta), ce pofteşte cel mai mic. Ha haha. Voi asculta muzica şi îmi voi încerca "talentul" culinar, abandonat de ani buni. Voi oferi zâmbete, îmbrăţişări, pupici de la mic la mare. Cine ştie cunoaşte.... şi va fi MINUNAT! Întotdeauna binele învinge răul (tu mi-ai arătat asta), adevărul iese la iveală, dragostea câştigă, când te aştepţi mai puţin. :)

Ca să îmi fie clar... :)

“Iubeşte din toată inima fără nici o rezervă, lasă-te surprins de minunăţia vieţii, mulţumeşte şi fii recunoscător pentru aceasta şi vei descoperi superba şi întreaga completitudine a vieţii tale.”

Brother David Rast

---

“Viaţa nu este altceva decât ceea ce fac din ea sentimentele”

Balzac

---

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
Starea Ta de a Fi este felul în care tu îţi defineşti sinele. Aceasta nu are nimic de-a face cu ce faci, ce ai făcut sau ceea ce îţi imaginezi că vei face în viitor. Ci se referă la calitatea şi esenţa energiei care emană din tine chiar acum. Este iubire sau este frica? Orice exprimi provine dintr-una din aceste două puncte de pornire. Totuşi te poţi întoarce la iubire, aşa cum a scris şi Marianne Williamson, oricând doreşti. Căci fiecare zi, fiecare moment oferă un nou început.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Eu am decis: MĂ ÎNTORC LA IUBIRE ŞI LA TOT CE ESTE FRUMOS. După o zi de lectură intensă, am ales iubirea, gândul bun, armonia şi echilibrul. 

 

Pentru a mă lămuri de pasiunea mea nebună de a scrie, am găsit acest horoscop pe hobby-uri şi am postat, să nu uit. 
 
Taur

Inca de cand nu se inventase blogul, tu tineai jurnal. In plus de asta, scriai poezii, eseuri si scrisori prietenilor pe care ti-i facusesi in tabara, avand mare grija asupra corectitudinii si stilului. Scrisul e in continuare un hobby pentru tine – ce bine ca poti sa-l exerciti pe forumuri sau drept comentarii pe net, in caz ca nu ti-ai facut tu blog. De asemenea, cititul, unde iti place sa mergi la sigur, catre autori recomandati de cunoscatori. De multe ori, tauroaicele sunt inzestrate cu voce si cultiva acest har, ca ocupatie sau ca hobby.

Basme pentru doi, exista. Mai astept si mai sper

CARMEN STANESCU - "Nu cred ca exista retete pentru un mariaj fericit"(interviu Formula As)

Norocul, bata-l vina!

- Interviul cu actorul Damian Crasmaru, sotul dumneavoastra, publicat in "Formula As" la inceputul verii, a avut un ecou exceptional printre cititori. O poveste de dragoste care pentru a fi deplina are nevoie, insa, si de "depozitia" dvs. Cum ati izbutit, asadar, sa duceti pana la capat o iubire de-o viata? Exista vreo formula secreta pentru gasirea partenerului ideal?

- Aceasta este, intr-adevar, "marea intrebare". Pentru ca a-ti gasi perechea ideala este si greu, si complicat. Eu cred ca mai degraba e vorba de un mare noroc. Nu cred ca exista retete, desi tare bine-ar fi daca ar exista. Mie mi-a iesit insa pasienta. Eu si Damian avem - iata! - 56 de ani de cand suntem impreuna. E bine sa-ti cunosti temeinic partenerul, inainte de a te decide sa ramai cu el. De-a lungul anilor, fireste, mai intervin si surprize, intervin momente pe care trebuie sa ai talentul sa le depasesti cu intelepciune, cu rabdare si cu dragoste. Aici, da, exista o reteta sigura: intelepciunea! Fiecare sa aiba puterea si rabdarea sa inteleaga greseala celuilalt, motivul care l-a determinat sa faca vreun gest neobisnuit. Atunci, cu certitudine, partida nu e doar jucata, dar e si castigata. Pentru asta trebuie sa ai insa, repet, intelepciunea de a te pune "in pantofii" celuilalt, de a-l intelege si de a-l asista afectiv, de a-i darui dragoste neconditionat. Caci dragostea nu e ca o bombonica pe care o oferi drept premiu de cumintenie. Nu e ca la dresajul cainilor.

- Mai tineti minte cum a inceput povestea dvs. de dragoste?

- Ne-am cunoscut in toamna lui 1955, intr-o zi de munca absolut epuizanta pentru el. Dimineata i se ceruse, de catre directia Teatrului National, ca pana seara, sa intre in rolul Don Manuel, personajul principal din spectacolul "Doamna Nevazuta", de Calderon de la Barca, spectacol in care eu aveam rolul titular. Actorul distribuit in rol (Gabriel Danciulescu) se imbolnavise si, in cazul in care nu s-ar fi gasit cineva care sa-l inlocuiasca, spectacolul, care se juca la gradina Boema, cu un succes nebun, ar fi trebuit suspendat. Dar pe vremea aceea, spectacolele nu se suspendau asa, cu una - cu doua. Ca atare, in ziua aceea, toata distributia piesei am stat cu Damian ca sa-l ajutam. Si - miracol! - seara a izbutit sa joace un Don Manuel splendid. Aceea a fost ziua magica in care ne-am intalnit, ziua in care, la ora amiezii, cand ne luaseram o foarte scurta pauza, rupti de oboseala si lihniti de foame, el mi-a oferit o feliuta de sunca! (rade) De atunci nu ne-am mai despartit si, dupa trei ani, ne-am cununat civil. In biserica am intrat dupa alti cativa ani, la manastirea Sinaia. Acesta a fost inceputul. Apoi, amandoi am adaugat ingredientele care ne-au consolidat si ne-au infrumusetat casnicia. Dar nici ele nu sunt prestabilite. Pe unele le dibuiesti asa, in orb, pe altele le descoperi ca urmare a unei inspiratii de moment, iar altele iti sunt trimise printr-un soi de magie, ca atunci cand faci o prajitura si, din greseala, lovesti cu cotul sticluta cu esenta de vanilie, iar cei cativa stropi, rataciti astfel in compozitie, fac ca prajitura sa devina, abia acum, desavarsita ca gust.

Un basm pentru doi

- Pana a ajunge la ingrediente, prin ce v-a sedus colegul dvs. de scena de la National?

- Damian m-a cucerit cu talentul, cu frumusetea si cu inteligenta lui iesita din comun, pentru cei 24 de ani pe care ii avea. Si cu o delicata abilitate a lui de a ma "simti", indiferent de moment si de stare. M-am grabit sa-l iau de sot! (rade) Sunt o norocoasa. Am avut si am parte alaturi de mine de un barbat inteligent, plin de haz, care mi-a incurajat firea asta a mea copilaroasa. A avut nevoie de mine exact cum sunt: cu exploziile mele jucause, care l-au incantat si de dragul carora a intrat de bunavoie in basmul vietii mele. Iar eu am avut nevoie de o minte sclipitoare ca a lui, care mi-a completat si mi-a imbogatit firea mea de copil nebun. I-am daruit din viata mea si am primit din viata lui. Fiecare i-a oferit celuilalt ce a avut el mai de pret. Si s-a intamplat ca darurile primite si oferite ne-au priit amandurora. Regret, doar, si regret nespus de mult, ca din pricina unor sarcini toxice, nu i-am putut oferi lui Damian si copii.

Tineri, frumosi si ...

�

Are o pasiune pentru copii atat de mare si de patimasa, incat ar fi meritat sa aiba nu unul, ci zece. Asa, insa, Damian si-a revarsat si acest soi de dragoste tot asupra mea. Eu sunt pentru el copilul-minune, care a implinit - mirare! - 86 de ani, dar pe care il alinta si-l leagana ca pe unul de trei. Are o grija nebuna de mine, iar cand ma cearta, parca ma iubeste si mai mult. Si sa nu cumva sa-mi fie rau vreodata, ca atunci innebuneste. Tipa, se agita, dupa care se cufunda intr-o stare de mutenie, nascuta din disperarea de a fi incapabil sa ma inzdraveneasca el singur. Dragul de el... Cred ca dintotdeauna marea lui dorinta a fost sa-mi fie mie bine. Tin minte, de pilda, cum s-a chinuit, pana si in luna de miere, cand eu, mare iubitoare de sport, am tinut sa mergem in varf de munte. Cum a carat, saracu, rucsacul enorm, in care eu, prevazatoare, indesasem pana si olita de noapte. (rade) In sfarsit, am ajuns la cabana Piatra Arsa si, in chiar prima noapte, un tantar l-a muscat de buza de sus. Cand s-a trezit dimineata, se umflase asa de tare, ca avea gura mai proeminenta decat nasul. Dar nici n-a cracnit. Apoi, intr-o alta seara, in aceeasi excursie, i-am pregatit o mancare nemaipomenita: mamaliga cu lapte si fragi cu smantana. A doua zi, nestiind de durerile lui de burta, l-am carat la varful Omu. Abia cand ne-am reintors la cabana, am aflat de ce se tot juca el cu mine de-a v-ati ascunselea pe dupa stanci. (rade) Nu suflase insa nici o vorba tot drumul, pentru ca voise sa nu-mi strice mie bucuria. Vezi, Ines, din dovezile astea de iubire aparent neinsemnate, marunte, am invatat amandoi ca oamenii care vor sa formeze un cuplu puternic, de nedestramat, numai prin iubire pot birui, numai prin iubire vie, prezenta, pot sa ramana, de-a lungul anilor, tineri, in impletirea lor sufleteasca. Daca pornesti la drum cu dorinta asta de a-l bucura pe celalalt, de a-l face sa-ti simta mereu iubirea, atunci poti sa fii convins ca mariajul va reusi si ca va fi frumos tot timpul. Iubirea trebuie comunicata neincetat: exprimata, vorbita, manifestata prin atingeri tandre si zambete luminoase.



D-l avocat si domnisoara cu gramofonul

- De unde ati dobandit aceasta arta a iubirii, asa de rara in ziua de azi?

- Parintii mei, scumpii mei parinti, m-au modelat, chiar si fara sa vrea, numai prin puterea exemplului. Inclusiv la acest nivel, al vietii de familie, am invatat de la ei.

... mai presus decat toate, indragostiti

�

Au fost un cuplu de vis! Tata, un avocat talentat si foc de frumos, lucra la firma lui Oscar Negreanu, un evreu bogat, care avea un magazin celebru in epoca: "Odeon". Unii poate ca-si mai amintesc de el: se afla langa piata Sf. Gheorghe, aproape de strada Lipscani. Era un magazin ca o pestera a lui Aladin: plin de minunatii. Acolo, la raionul de muzica, lucra si mama, ca vanzatoare. O frumusete de fata, dupa care nu putine capete se intorceau. Vreo doi ani a stat ea acolo, printre gramofoanele cu palnie, din care, de pe discurile "Odeon", se revarsau arii de opera si romantele en vogue. Si tot acolo l-a cunoscut ea pe tata. Amandoi iubeau muzica si dansul, erau ca sortiti. S-au indragostit unul de altul, s-au casatorit si apoi am aparut eu. Tata a construit o casuta gen vagon, pe Calea Vacaresti, raiul copilariei mele, o casuta facuta pe pamantul daruit de nasa lui de cununie, cu banii dati de arhitectul Nedelescu, bunicul meu din partea mamei, si cu... dragoste. Amandoi parintii mei au avut cultul casei si al familiei. S-au iubit unul pe altul si m-au iubit nespus si pe mine. Dragostea lor si felul lor de a se purta unul fata de celalalt nu aveau cum sa nu mi se intipareasca in suflet... Tin minte ca, in 1996, dupa moartea mamei, randuind lucrusoarele ramase de la ea, am dat peste creioanele tatei, pe care ea le pastrase 21 de ani, intr-o punguta de molton. Mai erau acolo si o ascutitoare, stampila tatei, o guma de sters si multe alte maruntisuri de care avea el trebuinta ca avocat. Pur si simplu, mama nu se indurase sa le arunce. Pana si acele obiecte, aparent fara valoare, erau pentru ea prezente pretioase, amintiri tangibile ale omului pe care il iubise atat de mult.

O cescuta cu cafea

- V-as ruga sa ne intoarcem acum la ingrediente, aromele care trebuie puse in dragoste, pentru ca prajitura sa fie perfecta. Unul dintre ele tine chiar de bucatarie: oare, ca sa izbandeasca in dragoste, o femeie trebuie sa fie si gospodina, sa gateasca, sa se dedice exclusiv caminului?

- Ei, unei femei de azi, care isi dedica majoritatea timpului carierei, nu poti sa-i pretinzi sa stea lipita de aragaz. Ar fi un sacrilegiu! Eu n-am avut a suferi nici din punctul acesta de vedere. Dupa cum am spus, Damian e un barbat inteligent. In plus, am impartit aceeasi meserie. Cum sa nu ma fi inteles?! Eu n-am avut habar sa gatesc pana pe la 50 de ani! Abia dupa ce am parasit casa parinteasca, dupa moartea tatei, am inceput sa ma preocup de bucatareala. M-am aplecat insa asupra acestei indeletniciri cu pasiune. Ca pentru a-mi indeplini dorinta din copilarie de a da de mancare la papusi. Papusile mele au fost mama si Damian. Ei au indurat, cu infinita rabdare, toate experimentele mele gastronomice, care, din fericire, nu erau si dezastruoase. Damian, cu umorul lui caracteristic, ma mai intreaba si acum, cand ii prepar mancarica aia cu iarba si nisip, cu care imi hraneam papusile cand eram mica. (rade) Cert e ca, in fiecare dimineata, el este cel care imi pregateste mie micul dejun: un pahar de suc proaspat de grepfruit sau de portocala si o cescuta cu cafea, pe care nu pot s-o inghit fara cativa biscuiti inmuiati in ea. Rarisim, cand, din pricina lipsei lui de timp, nu-mi gasesc pe masa micul dejun, mi se strica toata dimineata. In schimb, mesele de pranz si de seara le pregatesc eu. Totusi, marturisesc ca-mi place la nebunie sendviciul pe care mi-l da Damian, inainte de a ne aseza la masa: o felie de parizer sau o alta bunatate asezata pe o bucatica de paine proaspata si acoperita cu o feliuta de ceva acru - castravecior, capia ori gogosar. Nici c-as mai vrea altceva. Dar el sta cu ochii pe mine si mereu ma indeamna sa mananc si restul bucatelor, ca sa nu ma jigaresc. Asa ca ma asez la masa, cuminte, si il ascult.

- Cu comunicarea cum stati? Psihologii de azi vad in ea ecuatia fericirii.

- Au dreptate. Fara comunicare, orice cuplu se duce pe apa Sambetei. Dar ea nu poate fi poruncita. Comunicarea se naste din punctele comune pe care le au cei doi: in lipsa lor totala, ce sa comunici? Despre stirile de la televizor?

Oglinda, oglinjoara...

�

Eu si Damian am avut de la inceput aceleasi preocupari. Ne plac aceleasi lucruri. Din cand in cand, avem si pareri diferite, dar si atunci ne simtim bine impreuna. Ba poate ca ne simtim si mai bine impreuna, fiindca scapam putin de plictiseala pe care ti-o da cateodata un acord perfect. Sa-ti dau un exemplu plin de haz: eram in vacanta de vara, in Italia. Ne oprisem la Udine, in casa prietenului nostru Spirica Fabris. Am hotarat cu Damian ca eu sa dau singura o fuga de cateva zile la Nisa, ca s-o vad pe iubita mea matusa Lelya, pentru ca apoi, el sa ma astepte in gara la Milano, de unde urma sa luam trenul spre Elvetia, unde voiam sa ne vizitam alti prieteni dragi. Zis si facut. Calatoria mea pana la Nisa a fost plina de peripetii, apoi au urmat cateva zile de mare bucurie, in compania matusii mele si a unchiului Vasile, dupa care am pornit-o spre intalnirea cu Damian. Care, conform intelegerii, m-a asteptat la Milano. In trenul spre Elvetia, atat de fericiti eram ca ne regasiseram si-atat de plina ne era tolba cu povesti acumulate in cele cateva zile in care fuseseram despartiti, incat ne-am pus pe istorisit, si nici nu ne-am dat seama cand trenul s-a oprit la Chiasso, unde trebuia sa coboram. Am realizat unde suntem abia cand i-am vazut pe geam pe prietenii nostri, Titi si Ortansa, cum ne faceau semne disperate de pe peron. Eu, care aveam deja experienta la capitolul coborari din tren in viteza, am insfacat cate bagaje am putut, i-am dat un branci lui Damian, si-asa ne-am aruncat in gara, din vagonul care deja se pusese in miscare. Ce ti-e si cu comunicarea asta! (rade)

- Dar despre flirt, ce parere aveti? Unii spun ca improspateaza iubirea, cand aceasta incepe a lancezi.

- Nu pot sa neg ca si eu am avut parte de barbati care,desi eram maritata, ma priveau cu, sa spunem, dorinta in ochi. Dar pe mine, situatiile acestea ma ambetau si am cautat intotdeauna sa ma debarasez de respectivii barbati, cat mai curand cu putinta. Dar sa-ti povestesc un episod tare nostim, cu un curtezan al meu "de marca": eram plecati cu masina in vacanta. Ajunsi in Paris, inainte de a merge la Nina Diaconescu, fosta mea colega de teatru, care fugise din tara in timpul unui turneu la Venetia, am zis sa trecem si pe Rue St. Martin, pe la Fredy Cassian, un prieten bun al parintilor mei. Am parcat si Damian mi-a spus sa stau sa pazesc masina plina de boarfe, cat el avea sa se duca sa gaseasca apartamentul si sa vada daca Fredy era acasa. Ascultatoare, am ramas caine de paza pe trotuar. Eram imbracata intr-o rochie de vara galbena, care chiar imi sedea foarte bine. Intimidata, cascam gura in dreapta si-n stanga cand, la un moment dat, am simtit ca ma trage cineva de rochie si apoi ma apuca de mana. Cand m-am intors, sa-mi vina rau: langa mine era un negru, cel mai urat negru din lume, care-mi ranjea cu toata gura. Isi gasise partenera ideala! El mic, urat si imputit, eu inalta, blonda si superba! Noroc ca imediat a aparut Damian, care, in prima secunda, a ramas si el trasnit, holbandu-se la negrul care ma tinea de mana. Mic, urat, dar destept, negrul "meu": ca sa n-o pateasca, l-a intrebat pe Damian de o adresa pe care, pasamite, o cauta, dar n-o gasea. Barbata-miu, cu franceza lui rebela, l-a lamurit ca si noi suntem pe-acolo pentru prima data si-asa am scapat de "splendidul" meu curtezan. (rade)

Viata nu e un tricotaj...

- Revenind la timpul in care traim, credeti ca mai pot exista povesti de dragoste ca a dvs.? Mai pot exista si azi "mari iubiri"?

- Pasiunea din iubire exista inca, elementul care a cam disparut e dorinta de trainicie. Parca oamenii obosesc si se plictisesc unii de altii mult prea usor. Si de-asta se multumesc cu episoade amoroase in serie. Eu nu propovaduiesc ideea de "primul intalnit, primul luat".

In plina splendoare

�

Cum spuneam, a nimeri bine in casnicie e o chestiune de noroc. Dar cand consideri ca ai gasit omul potrivit, cred ca trebuie sa pretuiesti si sa respecti relatia in care esti, sa nu tradezi iubirea care a crescut, sa fii mereu atent la ea, sa n-o iei asa, ca si cand ti s-ar cuveni. Vorba lui Camil Petrescu: viata nu e ca un tricotaj - dac-ai gresit, nu poti sa desiri totul si s-o iei de la capat.

- Care este rasplata marii iubiri care va leaga de sotul dvs.?

- Rasplata unei mari iubiri nu poate sa fie decat una singura: fericirea!

- De mana cu cel iubit, pana la sfarsitul vietii: un tablou care imblanzeste batranetea, te face sa o accepti mai usor?

- Scumpa mea, important e sa imbatranesti alaturi de cine trebuie, adica alaturi de omul potrivit. Batranetea vine la tine chiar daca nu ai chef s-o primesti. E un musafir inevitabil, care-ti deschide usa cu obraznicie. In primul moment, vazand-o asa prapadita, cum iti intra in casa, parca nici nu-ti vine sa crezi ca va fi mai tare ca tine. Ea insa se instaleaza confortabil si chiar se intremeaza. Dar daca esti cu omul tau langa tine, parca batranetea prinde puteri mai greu. La mine, uite ca nesuferita se rasfata, o simt ca-i place in preajma mea, si de-asta cred ca ma si ia cu binisorul. Imi face tot felul de concesii si-mi ingaduie uneori sa arat inca superb si sa ma simt bine. Iar eu, de ce nu as profita de situatia asta? O trag pe sfoara cat pot. Uneori, cand adorm seara la televizor, o simt cum ma mangaie. Imediat insa o carpesc peste ochi, ca sa nu-si ia nasul la purtare. Dar somnul nu-mi da pace si-atunci ma duc sa ma culc.

Foto: Agerpres

�

O las pe ea la televizor. Nu-i place insa sa se uite la filme, asa ca, din plictiseala, se ia de barbata-miu, care mai atipeste si el, din cand in cand, tot la televizor... Ceea ce conteaza e insa ca eu si Damian suntem impreuna, fie seara, fie dimineata, fie pranz. Si ca, privind in urma, la viata noastra comuna, nu avem regrete, nici eu, nici el. Nici un regret. Cu ani in urma, cand Damian era plecat odata in Canada, intr-un turneu cu "Draga mincinosule", am inteles ca eu traiam - si la fel e si azi - si pentru mine, si pentru el. Intruna calculam ce ora era la el si, la 3 noaptea, cand stiam ca ii incepea spectacolul, ma cuprindea o emotie teribila, asa cum aveam si inaintea spectacolelor mele. De fapt, la premierele lui, intotdeauna m-am consumat enorm si, in general, asistand la spectacolele lui, am mai mult trac decat aveam la spectacolele mele. Eu am trait si traiesc si pentru Damian. Particip la absolut toate miscarile lui, la tot ce e bine si ce e mai putin bine din ceea ce face el. Le trec prin mine cu aceeasi intensitate sau, poate, chiar mai puternic decat le traieste el. De ce? Pentru ca il iubesc.

Haz de necaz... si totul trece mai usor... :)

Scriere timida

Cu puteri tremurande, ce apar dintr-o femeie puternica pana nu demult, scriu cateva randuri. Promisesem ca uit de acest blog. Dar, nu pot. Este prietenul meu de ani de zile.

Am clacat... miercuri, din senin am facut un atac de panica, si am cazut. Mintea  a pierdut razboiul in fata timpului. Prea multe de facut, intr-un timp prea scurt.  Organismul meu a spus: STOP JOC.  O prietena draga, m-a cautat si mi-a spus sa am grija, sa nu alunec foarte departe. Un prieten mi-a telefonat sa-mi spuna sa am grija cum gandesc, ca nu exista boala, ci bolnavi. M-am refacut oarecum. Joi, la scoala, alte sarcini primite. Organismul s-a declarat invins. Vineri nu s-a mai ridicat din pat. Dureri de  cap, vertij, voma pana la epuizare, din ora in ora, pana sambata la pranz.

Omul drag, de departe, al carui semn de viata il astept adesea ca un talisman, a simtit - probabil -, ca e ceva in neregula cu mine (eu trebuind sa fiu la ore in acea perioada a zilei) si m-a sunat. Am fost impacata si multumita. Nu m-am simtit singura. Iti multumesc, om  minunat! [adevarul este ca ma panichez cand nu primesc semne de viata de la omanei; ma doare enorm cand sunt parasita de oameni fara niciun cuvant; urasc promisunile desarte si apoi renuntarea definitiva la relatie - e  asa, fara suflet, prostesc; fara sens -; mi-e ciuda ca ma trezesc uneori prinsa in trecut si nu ma pot desprinde, si ma seaca de energie; nu-mi place singuratatea, desi uneori am nevoie de ea, sunt sigura].

Ieri, tarziu in seara si in durerea ce ma sfasia (cap, ficat, stomac - toate se revoltasera in mine) panica si-a facut aparitia din nou. Am inceput sa plang: "Mi-e frica! Simt ca nu am timp. Simt ca nu mai pot. Mi s-a facut scarba de unele lucruri pe care le am de rezolvat." 

Cu toate astea, stiu ca trebuie sa beau ceai cu multa lamaie si sa finalizez tot ce am inceput. :) 

Multumesc enorm de mult celor ce mi-au fost alaturi in aceste momente urate, epuizante, ce m-au clatinat destul de bine.

La revedere, draga mea tristete! Bine ati venit dragele mele: iubire, frumusete, implinire!

Azi e o zi minunata! O zi divina sa aveti!

“Fii suficient de curajos pentru a trăi creativ. Originalitatea este locul unde altcineva nu a mai fost. Trebuie să părăseşti oraşul confortului tău şi să mergi în sălbăticia intuiţiei tale. Nu poţi ajunge acolo cu autobuzul, ci doar prin muncă asiduă, riscând fără a şti exact ce faci. Ceea ce vei descoperi va fi minunat: pe tine însuţi.” 

Alan Alda

---

“Diamantele brute pot fi uneori confundate cu pietricele fără valoare.”

 Sir Thomas Browne

---

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că sunt coruri întregi care îţi cântă în capul tău. Dacă asculţi, vei auzi muzica. Este cântecul îngerilor. Nu da atenţie sunetelor din lume. Acestea sunt doar zgomote, şi chiar dacă le cumulezi pe toate la un loc acestea nu au nicio valoare, şi nu ai niciun sens. Străduieşte-te să auzi cântecul îngerilor. Ascultă melodia din sufletul tău. Acest mesaj este o metaforă. Şi ştii exact ce încearcă să îţi spună.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Foto: Mikko Luntiala | Flickr.com

“Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise.”

Al. Dumas

---

“Adevărata fericire constă în a te zări frumos în oglinda propriei tale conştiinţe.”

Nunez de Arenas

---

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că iubirea este mai puternică decât dreptatea. Sting a zis aceasta şi are perfectă dreptate. Aşadar,  dacă te simţi “nedreptăţit” şi vrei să ţi se facă “dreptate”, s-ar puea să fii pe un drum greşit. Ce-ar fi dacă în loc de asta ai căuta iubirea? Şi ce-ar fi dacă ai dărui iubire în loc să cauţi să o primeşti? Aceasta ar necesita un pic de iertare. Iar dacă ai începe cu tine însuţi, dacă ai începe prin a te ierta pe tine însuţi pentru toate lucrurile pe care le-ai facut altora şi nu erau în ordine, atunci îţi va fi mult mai uşor să îi ierţi la rândul tău pe cei care te-au “nedreptăţit”. Era doar un gând…
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Inima ma va parasi... curand

Dureri accentuate de inima ma retin acasa. Mi-e teama sa plec. Mi-e teama sa nu clachez mai devreme decat mi-am promis.

Am obosit... de tot si de toate, bune sau rele... am  obosit sa astept asteptari si realizari si veselia ce o merit.. 

Mi-am pierdut echilibrul... dureri de cap ma clatina. 

Inchid ochii... si imi opresc lacrimile pricinuite de durere, nedreptate, incrancenare, munca asidua....

Miercurea fara cuvinte

Nicicand nu am fost asa serioasa... oboseala se citeste pe chipul meu. Dar va trece. Toate trec.  Pietrele raman. Eu sunt o piatra. Nu, nu oricare.... ci una pretioasa... un diamant care trebuie slefuit inca putin pana sa ajun la muzeul de geologie. :))

Rup trecutul

In  linistea serii, ma adun sa contemplu singuratatea din jurul meu. In ultima vreme am auzit de prieteni bolnavi, cu probleme. M-am simtit neputincioasa. Nici eu nu ma simt tocmai bine. Ma clatin tot mai puternic. Inima imi joaca feste. Toate atacurile verbale, toate rautatile, toate problemele carora le-am tinut piept, mi-au macinat inima-mi micuta, firava, atat de  voioasa candva. Incerc sa ma adun... sa ma ridic copacel - copacel. Ma sprijin de o mica speranta ce-mi atarna in mintea obosita. VREAU  SA REUSESC SA DUC LA FINAL TOT CE AM INCEPUT. MACAR ATAT, TE ROG DOAMNE. 

Tocmai ce am aflat ca mi s-a spart contul de mail. Daca primiti de pe adresa mea mailuri in engleza, cu titluri ciudate, nu le deschideti. Eu sper sa fie doar un vis urat.

Dupa o convorbire cu  omul ce-mi suporta toanele, si ma incurajeaza (cu toate ca as renunta cu ochii inchisi la  proiectul maret pe care el il percepe ca fiind bun... dar pentru increderea ce mi-a oferit-o voluntar, cu  o deschidere unanima, merita sa  i-l dedic si apoi sa sarbatorim impreuna victoria), mi-am amintit cuvintele lui de acum  cateva zile, poate saptamani. Uitasem sa ma debaresez de un trecut recent. Are dreptate. MARE DREPTATE ARE! Periodic e bine sa iau periuta si sa imi curat relatiile. Era si un citat - am uitat daca era Paler, Marquez, Borges -, "nimeni nu merita lacrimile tale."

Plimbandu-ma pe site-urile internetului, am descoperit aceasta fotografie. O fi semn oare? Coincidenta? Da sau nu. "GATA", mi-am spus ferm. Rup trecutul. Si L-AM RUPT. Cu bune si cu rele, ce a fost sa piara. Pastrez numai lectiile, pe care sper sa le fi invatat. 

Pana voi imparti frumosul din mine cu omul drag, ce exista  si ma asteapta si il voi simti cu toate simturile, aleg sa traiesc divin, minunat, magic fiecare zi, fiecare clipa intens. 

Nu stiu daca mai rezist... mi-e dor de o imbratisare... mi-e dor de mine... mi-e dor de dragostea descrisa de el odata, intr-o convorbire telefonica... desi nu era dragostea noastra, ci o dragoste a lui, si doar a lui. 

Bat campii dorului de dor... :) Oare voi trai vreodata fericirea ce mi-o descriu in detalii atat de fine, perfecte? Ma simt sfasiata... de rautatea unor oameni ce mi-au taiat din aripi, si am astept vreun an ca sa-mi creasca altele. Vreau sa fie un ZBOR sigur, fara turbulente. :)

Corpul imi tremura... lacrimile curg de nebunia acestor randuri amestecate cu sentimente, doruri, voci,  iubiri... zambete, viata si teama.

Surpriza

Printre rugi si dorinte si simtiri si trairi si doruri si mesaje, imi gasesc timp sa fac  curat. Lunea ca nelumea, dar asta sunt eu. Mereu altfel, mereu atipica. Ascult radio Itsy Bitsy. Intamplator radioul nu a acceptat decat aceasta frecventa? Cu siguranta, NU. Este un radio pentru copii si parinti. Invat, invat si iar invat. Orice. Mai nou, cum se creste un copil.

Se rescrie Scufita Rosie in versiunea copiilor. Ma amuz teribil. Rad de una singura in casa pustie. Rufele se impaturesc mai usor, cantecele pentru copii sunt ritmate si ma ajuta sa ies din tristete. Manualele se oranduiesc singure la locul lor.

Cred ca e minunat - si greu, constientizez -, sa fii parinte. Cum sa fii suparat sau sa nu-ti treaca oboseala cand auzi cate o perla de a pustului tau? Eu una sunt fascinata. :)

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea." (Marcu, 11:24) Amin. 

Minunile curg. Povestile mi se scriu pas cu pas. 

Mi-e drag sa pregatesc omului drag cate o surpriza - minuscula, simpla, banala -, in fiecare zi. Reusesc? Nu stiu. Cunosc  doar dorinta-mi arzatoare de a putea transmite un gand, o imbratisare, un vers, o poveste...

Astept cu nerabdare sa imi implinesc visele.. :) sa scap de corvoada ce-mi atarna de suflet si sa zbor spre iubire, libertatea de a fi noi doi o poveste cu inceput si fara sfarsit.... :)

Cand telefonul nu suna... urechile isi pierd auzul.

Cand glasul tau este vesel... inima imi tresalta de bucuria ca esti bine.

Sa-ti fie zilele calde si munca sa dea roade.

Sa-ti fie noptile linistite, caci imbratisarile mele sunt cu tine aievea.

Drum bun, spor, inspiratie, zambete, impliniri.

Recunoaste-ma, atinge-ma, zambeste-mi

ATELIER DE SCRIERE - 15 OCTOMBRIE 2011, CU SCRIITOAREA MONICA RAMIREZ, LA CARTURESTI.

Daca timpul mi-ar permite si viata mi-ar surade la maxim, m-as duce in fiecare sambata sa  scriu. Fiind "fortata" de situatie, as scrie povesti cu pirati, femei frumoase, destepte, care stiu sa intoarca  oricand situatia in favoarea lor. As asculta la infinit povestile celor ce ar fi parteneri de scriere (nicicand nu am crezut ca pot descoperi cat talent lancezeste in oameni).

"Sa nu vezi raul, sa nu auzi raul, sa nu vorbesti de rau." (proverb japonez).

"Greutatea este motiv de bucurie. Nu este destul doar sa eviti sa fii descurajat in fata greutatilor. Cand dezastrul se abate asupra unui samurai, el trebuie sa fie bucuros si sa fructifice sansa de a merge mai departe cu energie si curaj.

Barca se rdica odata cu valurile."

Iarta-ma, om bun

Durerea ce striga in sufletul  meu, o eliberez cand discut cu tine, cel care vei sa ma cunosti, sa ma vezi, sa ma mangai , sa te bucuri de frumosul pe care il detin.

Iarta-ma ca ma razbun pe tine, vorbindu-ti clar si raspicat. Iarta-ma ca nu mai am increderea de acum cativa ani. Oamenii care s-au perindat prin viata mea, au luat la plecare cate o bucatica din ea. Poate esti cel care ma poate face fericita. :) Stiu ca intr-o zi ne vom intalni. Simt ca va fi bine, candva, pentru noi. Impreuna sau separat, habar nu am, dar stiu ca ne vom gasi linistea, echilibrul, implinirea de A FI NOI, frumosi, veseli, senini.

Mai e un pas. Bine, un pas mare, de urias pana ma voi elibera de haosul din viata mea. ITI MULTUMESC, ca ai incredere in mine.  ITI MULTUMESC, ca ma incurajezi. ITI MULTUMESC, ca imi reamintesti sa-mi stabilesc prioritatile. :) Esti un inger.  Simt asta. Esti ingerul  reusitei mele. De-abia astept sa invatam impreuna... orice... despre iubire, psihologie, arta, anatomie  -  ha, ha, ha -, muzica, dans, zambet, povesti. 

Te imbratisez cu tot dragul care poate exista pe lumea aceasta. Iti doresc o saptamana minunata, bucurii, zambete, liniste sufleteasca, incredere - in tine, in mine, in noi -, sa ai dorinta de a ne construi o lume frumoasa (zau ca se poate! si tu stii asta!).

Je t'aimais, je t'aime, je t'aimerai

Dragostea invinge intotdeauna. "Cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa"... :) Vorbe din popor? Adevar? Si eu am lasat, dar am dat o explicatie.... buna sau rea, adevarata sau mai putin adevarata (ca sa nu jignesc), dar am spus ceva.

Nu mai inteleg de mult acest proces numit dragoste, care oricum s-a deformat grav, a iesit din tipare, din normalitatea pe care o avea candva. 

Mai am cateva grame de speranta ca va fi bine. Ma mai lupt cu morile de vant o perioada. Candva voi reusi sa aduc soarele si pe strada mea. Nu-l voi retine, dar ma voi incarca cu lumina, caldura si voi reflecta raze si spre cei mai putin norocosi.

Oricum, este urat cand oamenii dispar dintr-o relatie - de amicitie, de prietenie, de iubire - fara niciun cuvant. E dureros si inuman. Eu care explic elevilor ca suntem animale superioare, ca ne distingem prin faptul ca  putem gandi si comunica. Ha ha ha, barbatii exact asta nu fac. :) Off.... viata viata... :)

Platim pentru tot ce facem... mai devreme, mai tarziu, cand ne asteptam sau cand nu ne asteptam deloc.

Iertare tuturor... toti sa fiti iertati... intr-o zi poate veti cere iertare.. din bun simt... pentru ca asa simtiti... pentru ca sufletul vostru vrea sa fie linistit si impacat... sau un alt motiv. :)

Frumoasa zi de ieri

Soarele  zglobiu ma indeamna sa pornesc la drum. Aveam o instiintare de la posta ce astepta de cateva zile pe biroul calculatorului. Mi-am amintit ca sambata este program la posta. O coada formata din cateva persoane. Primesc un pachet destul de mare. Il desfac, nerabdatoare. Revistele MEKI imi surad vesele. Yeeee.... 4 reviste MEKI, doua de benzi desenate, doua pentru copii cu varste intre 3-7 ani, ma insotesc la atelierul de scriere creativa spre care ma indrept.

Pasajul de la Universitate adaposteste un targ de hand made. Cum sunt fascinata de original, privesc obiectele. Imi plac cerceii (cei mici, cu surub). Dar la fel de mult ma atrag si semnele de carte. Nu am bani, dar nu rezist. Aleg sa cumpar un semn de carte.

Ajung  la Carturesti, pentru a participa la Atelierul de Creative Writing organizat de proiectul ADLITTERA. Lector este scriitoarea Monica Ramirez. O femeie frumoasa, care te fascineaza prin prezenta,  zambet, felul in care comunica, deschidere spre oameni. Ne sunt expusi pasii (regulile) care trebuiesc urmati pentru a scrie o poveste, un roman. Imi place  limbajul simplu, explicatiile clare. Urmeaza exercitiile. Oboseala si faptul ca in ultima perioada nu am mai  citit atat de mult, ma fac sa ma sperii ca nu voi fi capabila sa scriu fluent, logic, captivant. Povestile se incheaga. Partenerii de la acest curs au pregatiri diferite: facultatea de litere (ei ma inhiba deja), facultatea de istorie, de drept, teatru, biologie (eu). Scriu superb acesti oameni. Ma simt mica, mica, mica. Dar, imi doresc ca intr-o zi sa fiu scriitoare internationala, cu romane  avand stiluri diferite (politiste, SF, povesti pentru copii si adolescenti.. etc.). La final, cumpar cartea "Cum se scrie un best-seller". Autor Monica Ramirez. Primesc autograf. Daruiesc si eu cartea de povesti, autoarea avand  4  copii.

Imi iau catrafusele si dau sa ies din libraria Carturesti - Verona. Fata care a terminat teatru ma striga. 

- Stai putin.

- Da, zambesc, asteptand cu interes.

- Ai facut cumva teatru pentru copii? Cineva mi-a vorbit despre tine.

- Nu, dar este un vis de-al meau sa-mi pun povesti in scena. Am trimis la teatre in tara, dar nu sunt interesati, decat daca formez eu echipa, folosindu-mi elevii. Nu am timp pentru asta, plus ca nu ma pricep. Povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy.

- Super! Minunat! Daca vrei sau daca mai vrei de  fapt, eu sunt dispusa sa te ajut. Ma ocup eu de casting si pregatirea elevilor.

- Perfect. Ramane sa ne auzim. 

Facem schimb de numere de telefon. Trebuie sa imi fac timp si pentru acest vis. Doamne, TE rog, dilata-mi timpul!

S-a lasat frig. Port o rochita subtire, tricotata si un pulovar lung, gen pardeiu, tricotat. Ploua. Sunt barbati care ma privesc insistent, acea privire lasciva. Mi se face teama. Ma privesc in vitrinele magazinelor. Rochia nu e indecenta ca lungime. Nu inteleg de ce mi se intampla asta. 

Aproape de casa, mama ma asteapta cu umbrela. :) Ce mama divina am. Multumesc ca o am, cu bune si cu rele.